E tarziu si sunt obosita. Am dat liber mintii in aceste zile. Am ascultat muzica - Mozart stiam ca este folosit in terapie -, si am scris povesti. Nu, nu iau bani de pe urma lor, dar stiu ca sunt publicate si lecturate de suflete care au nevoie, care vad frumusetea din cuvintele simple.
Mi-e dor nespus de o stare de liniste si de bine. Mi-e atat de rusine si ma simt vinovata ca nu ma pot aduna sa scriu serios stii tu ce. :) Iarta-ma. Voi finaliza de dragul tau tot ce am inceput. Imi doresc sa ma eliberez, dar sa nu renunt ca o laşă. Astept cu emotie timpul imbratisarilor in miros de ciocolata calda si cetina de brad. Mi-e dor de simplitatea vietii in doi. Ma simt atat de rau cand iti simt vocea trista.... ma simt fara nicio putere, si inima mi se strange cand bobul de orez cand stiu ca te-as putea alinta. Habar n-am de ce e viata asta asa... habar n-am de ce mereu dragostea se afla atat de departe si trebuie sa suferim si sa asteptem si sa dam teste de rabdare si de incredere.... habar n-am ce leac ne vindeca de suferinta dorului sau a curiozitatii de noi.
Mi-e dor de lecturi in caldura bratelor tale... mi-e dor de zambete si de sentimentul "esti cu mine, va fi bine!"... mi-e dor de un nou inceput care se va continua cu "traiesc fericiti si inainte din poveste mult mai este"... mi-e dor de privirea ta... mi-e dor pana si de micile tale indemnuri (asta ma asigura ca iti pasa de mine cat de cat)... mi-e dor de un joc de carti pe porunci... mi-e dor sa ne scriem frumoasa poveste... mi-e dor sa te rasfat cat pot eu de des... mi-e dor sa strabat strazile necunoscute alaturi de tine... mi-e dor de nopti impreuna si dimineti imbratisate....
Oare cum e sa le simt pe toate acestea? Oare cum e sa fiu o femeie implinita si multumita... fara atatea diplome ce-mi macina inima, si mintea si ma fac sa plang de dor de VIATA. Toata independenta obtinuta, m-a facut sa cred ca pot cumpara totul, mai putin dragoste. Cred ca m-am trezit la timp, datorita tie... si iti MULTUMESC. Nu, nu ma lasa sa-mi "cumpar" copil... ajuta-ma sa invat sau sa reinvat sa iubesc si sa dam nastere unui copil din dragostea noastra.
Pana nu demult, nu credeam in NOI. Era o joaca si voiam doar sa te incurajez. Acum, am hotarat sa te iau in serios si sa lupt pentru NOI.
Ca niciodata, prietenele ma intreaba: "Ceva nou in viata ta?". "Nu, nimic". "Ne refeream la alte planuri in afara de cel profesional". Lupta cea mare se da mereu aici, pe planul carierei. Am inteles cum sunt perceputa: ca o femeie actuala, activa si ocupata. Nu, nu mai vreau sa traiesc asa. Te rog, salveaza-ma! Ajuta-ma sa fiu o femeie echilibrata, cu o slujba normala si timp pentru familie, pentru joaca, pentru iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu