Lecturi

Cărțile primite pentru lectură se adună în teancuri. Le răsfoiesc și îmi dau lacrimile. Timpul pentru lectură nu îmi mai este prieten. Timpul meu este haotic, cu mii de drumuri. Stau la laptop și scriu. Muza este prezentă și iubesc să scriu povești. Mă simt vinovată când amân povești personalizate, când nu fac totul la timp. Mulțumesc Iernii pentru această săptămână liberă în care am mai scris, m-am odihnit puțin și am mai haine prin dulapuri. 

Însă lectura suferă amarnic. Mintea și sufletul meu nu mai spun. De sănătatea mea nu știu când mă voi ocupa. Mă dor toate și ammomente în care amorțesc, în care doare totul și conștientizez că nu sunt robot și am nevoie de o verificare tehnică. Dar timp? De unde? Soțul și sora mea ce se încumetă să stea cu gemenii năzdrăvani.

Nu pot să mă teleportez. Peste tot sunt cozi. Peste tot e nevoie de așteptare. Nu am fost bună niciodată la asta. Acum, când viața mea e atât de plină de voie bună și poftă de joacă, așteptarea nu prea este văzută cu ochi buni.

Lectura suferă.... noaptea nu mai pot sta. Dimineața nu mă pot urni din pat. 

Cred că este timpul să fac economii pentru a-mi permite un ajutor la treburile gospodărești și câteva ore pe  săptămână pentru a sta cu gemenii, iar eu să rezolv probleme birocratice.

Doamne ajută!

VINO

Cu mine...

Ultimele saptamani au fost cumplite pentru mine. De fapt am avut enorm de mult de alergat! Am avut atelier la Buzau apoi  ore pana la 19.30, a doua zi 7 ore la scoala... vineri ore de la 7.30 apoi alte drumuri de facut. In weekend a urmat Braila, cu doua ateliere.. interesante... pacat ca duminica nu au venit decat trei copii, dar totul este un risc. 

De luni... am inceput Scoala Altfel... care este foarte obositoare... chiar daca este interesanta... si utila. 

Azi, am mers cu elevii de a V-a la Institutul Francez. Mi-am amintit cu drag ca acum doi ani m-am inscris la cursurile lor... in dorinta mea nebuna de a ajunge la Paris. Oamenii de acolo sunt numai zambet...imi este drag sa vad astfel de oameni, intr-o lume (nu mai vorbesc de tara mea, sau de Bucuresti!!!) extrem de rea, frustrata, egoista si orgolioasa. Am asistat la exercitii placute realizate in biblioteca virtuala... apoi am mers in biblioteca mare si am rasfoit reviste, carti... fiecare din ce domeniu si-a dorit. A fost o zi reusita pentru mine! Iubesc educatia si cultura. Imi pare rau cand observ oameni care nu mai citesc.... care nu isi mai doresc sa invete ceva... orice... poate fi vorba si despre o pasiune... Si eu am lasat-o balta in ultima perioada... in care nu mai am timp pentru mine... nici macar sa imi acopar firele de par alb (semn de intelepciune cum spunea Vasile Alecsandri) cu vopsea.

Imi pare rau sa observ ca ne degradam... inainte iesim, discutam despre carti, despre filme,despre teatru... acum este o alergatura si o izolare din cauza ca nu esti in trand... Trist! Foarte trist!

Ma bucur ca am cunoscut parinti minunati azi.. oameni care se implica in educatia copiilor... si care au valori... banuiesc ca sunt de-o seama cu mine... insa mie imi este rusine sa spun asta... deoarece nu am copiii mei! Imi place enorm meseria de dascal... dar sufar cumplit cand stiu ca acasa sunt singura.... si neimplinita... 

Ma doare cand incerc sa aduc bucurie si alean in sufletele celor dragi... si sunt data la o parte... si asezata la coada... ca ultimul om... oare cei din urma voi fi cei dintai candva?

Am obosit si sunt fff foarte trista... cu toate ca am si mici bucurii care imi alina sufletul... ca am posibilitatea de a cunoaste OAMENI... ca am o meserie frumoasa, care imi place si ma bucura... ca primesc imbratisari si zambete si recunostinta de la copii (macar de la ei care au suflete pure si sunt sinceri!)... ca am botezat un baietel care va implini in curand trei ani si ma iubeste tare mult... (si eu pe el)... ca voi deveni matusa... (de-abia astept!)... si sunt singura ca si mama (intr-o forma sau alta; solutii exista).

Ma privesc si ma amuz cum unii cred ca ma pacalesc... si sunt foarte fericiti! Asta pentru ca viata m-a invatat ca o femeie este mai desteapta cand face pe proasta... Nu are rost sa ma opun bucuriei unora de a se cred superiori... prin faptul ca imi spun "gogosi"... Nu e greu sa le fac jocul! Mai ales ca minciuna are picioare scurte!

Realizez ca a sosit cazul - am tot mai multe modele de femei in jurul meu care ma motiveaza sa fac asta - sa conduc cat mai mult... atat in oras, cat si in alte orase...sa calatoresc... sa imi pun haine in geanta si sa plec sa vizitez tara in fiecare weekend... mai ales ca nu am bunici sau rude...asa ca, in cel mai scurt timp voi trece la acest exercitiu de curaj... de independenta... pentru a ma simti intr-adevar o femeie puternica... 

Maine voi discuta despre povesti la o clasa de a III-a de la scoala nr. 80, din Bucuresti. M-a impresionat faptul ca parintii mi-au cerut sa le aduc cartile mele...:) VA MULTUMESC TUTUROR PENTRU INCREDERE SI SUSTINERE! Multumesc domnului parinte care a mediat aceasta intalnire...care mi-a promovat povestile pe propriul site. Sanatate si voie buna! 

Este atat de important sa gasesti drumul spre tine, drumul pe care trebuie sa mergi... sa intalnesti oamenii potriviti... asta inseamna sa risti... sa cunosti... sa nu judeci de la prima vedere... sa stii ce vrei, ce poti si cat poti... sa te perfectionezi continuu... sa lupti pentru visele tale! Voi face asta pana in panzele albe! De altfel, asa am obtinut totul... prin munca, rugaciune...si perseverenta... Este greu cand esti singur... mai si cazi... dar esecurile te fac mai puternic! 

Imi doresc sa ajut prin povestile mele, prin atelierele pe care le desfasor... cati mai multi copii sa isi implineasca visele, sa creada in ei, sa fie sanatosi, sa combine utilul cu placutul, sa manance sanatos, sa faca miscare... :) :)

Eu şi oamenii

Merele verzi sunt gustoase. Îmi zâmbesc la fiecare atingere a buzelor. Le-ai îngrijit cu dragoste şi atenţie. Două sentimente pe care eu nu le-am primit de la tine. Seminţele îmi poartă noroc. Sunt talismane în dimineţile cu rouă. 

Paşii ni se întâlnesc în miez de zi.

- Ce mică e lumea... grăiesc, oferindu-ţi un zâmbet.

- Ştiu că eşti supărată... dar tu gândeşti prea mult, analizezi totul... meriţi mai mult.

- Sunt supărată pe situaţie... pe mine... am obosit... cred că sufăr de depresie. Chiar azi prezentau elevii un referat despre boli psihice şi simţeam tristeţea cum mă apăsa, şi sentimentul că nu mai pot finaliza proiecte dragi. Am nevoie de un an concediu... să mă refac. Aşa, apar mereu lucruri de făcut.... cursuri de perfeţionare... ore de pregătire... teste de alcătuit şi de corectat.... Nu mai am timp pentru mine. Mi-e dor de lucruri simple: să tricotez.... să mă joc... să scriu... să întâlnesc oameni şi să le ascult poveştile fără stresul că am şi eu probleme... să dansez... să alerg... să mă plimb cu bicicleta... să sar coarda... să ajut copiii la teme...  să-i îmbrăţişez şi să mergem în oraş, la un film... etc....

- Le vei face dacă îţi doreşti. Nu mă părăsi. Nu fugi atât de repede şi atât de departe. 

- Timpul şi îngerii să decidă soarta noastră... O zi magică...

- Toate bune şi ţie... :) Poftă bună!

- Am o poftă de lup... fugi că te halesc.... iedule... :))

Linişte, armonie, aer curat

Am condus.... a fost frumos... am stat la aer, sub adierea blândă a unui vişin, ale cărei fructe au fost culese de sora mea. 

Să scrie poveşti în natură este minunat... uşor... de apreciat.

Mulţumesc pentru această zi divină...

Mi s-a reproşat că sunt egoistă... posibil... accept, recunosc (uneori).

Mi-e dor de fericirea în doi, pentru că altfel, sunt fericită în fiecare clipă...

Convorbire telefonică

- Alo?

Tristeţea din glasul tău e un şarpe cu limba de pasăre.

Cuvintele se sparg în cuburi de gheaţă

Când ajung la capătul rândului.

Anii au trecut pe lângă tine

Iar tu i-ai considerat duşmani feroce.

Te-am iubit nebună, cu o dorinţă vivace

În timpul clepsidrei scurs din nisipul adunat pe plajele dorului.

Paşii se îndreaptă spre uşi diferite.

Priveşti genele, cortine de duzină ce plâng după tine,

Dar teama îţi dilată aleile şi îţi păstrezi calea.

Degetele ancoră meşterite din primul lut al Domnului,

Îţi şterg lacrimile demult uitate pe obraji.

- Va fi bine, dragul meu!

Îngerii mi-au scris adresa ta în codul genetic.

Curaj şi liniştea din spatele furtunii

Ma gandesc ca pot lupta cu mine, cu rautatile ce incearca sa ma darame. Tocmai am citit povestea broscuiului care a reusit sa iasa de sub mormanul de pamant care il acoperise la un cutremur. Asa ma simt eu. Ma amuza teribil ca toate planetele se aseaza luna aceasta favorabil pentru mine. Mai sa fie! 

Descopar ca in furtuna iscata ce mi-a starnit temeri, ma simt de fapt echilibrata. Am inteles ca totul se plateste. Am inteles ca sunt etape in pregatirea vietii ce ma asteapta. Sunt evenimente ce ma calesc. Stiu ca voi reusi in tot ce mi-am propus. Nu ma las influentata de nimeni. Imi urmez drumul... singura pana la capat daca  e nevoie. Dar stiu ca nu  e asa. Azi, un om minunat, caruia i-am  stricat sarbatorile de pasti... care a plans din cauza mea si pentru iubirea ce mi-o purta - eu una cred ca as fi si cu pietre in mine pentru un astfel de comportament -, mi-a marturisit ca vine la Bucuresti sa ma ajute daca chiar nu mai pot sa duc la final toate cele incepute.

Cu toate ca el nu ma intelege de ce ma inversunez sa fiu implicata in atatea proiecte, cursuri de perfectionare, scoli si alte cele, ma "sprijina" in toat a nebunia mea, sperand ca ma voi linisti candva si  voi accepta sa ma mut intr-un oras frumos, cu alt ritm de viata. Adevarul e ca stau si ma intreb: la ce bun atatea scoli? Zau asa.... vorba unei prietene: daca as da timpul inapoi, pe cuvant ca as invata o meserie banoasa si gata. Mi-as dori sa ajung profesor universitar intr-un oras linistit, cu alta cultura si ritm... Sibiu, Cluj, Targu Mures. Poate imi fac mica mea afacere.... poate o gradinita... cine stie ce imi mai trasneste mintea... cine stie pe ce meleaguri ajung. Important este ca stiu ceva: VOI REUSI.  

 Nu mai ascult la oamenii laşi, cărora le e frică să ţină pasul cu mine. Întotdeauna apar cei cutezători şi mă îndrumă o porţiune de drum... chiar dacă apoi, cotesc spre alte drumuri. Cândva, voi găsi omul care are de parcurs acelaşi traseu cu mine... până la finalul vieţii.

Buletin meteo pentru tine

Foto: Nicholas_T | Flickr.com

Buletin meteo pentru tine

Fiecare răsărit de SOARE să-ţi aducă o dorinţă, iar fiecare apus să ţi-o implinească! ... ÎN URMĂTORII ANI: Vântul va sufla plin de dragoste, cu intensificări puternice în sufletul tău. Înnorările vor lipsi, soarele va străluci, inima ţi-o va încălzi. Probabilitatea de precipitaţii va fi semnalată doar cu stropi de bucurie. Cerul va fi acoperit de fericire, atmosfera va fi încărcată de noroc şi sănătate. Temperatura este în creştere, iubirea pluteşte deasupra ta. Valorile termice se vor menţine şi noaptea, în vise frumoase. Dragostea va favoriza transportul de aer cald şi vreme frumoasă în viaţa ta. Zâmbeşte şi... iubeşte, dragul meu. 

Mai este atât de puţin.... :)

Pentru tine... cel ce te recunosti

E tarziu si sunt obosita. Am dat liber mintii in aceste zile. Am ascultat muzica - Mozart stiam ca este folosit in terapie -, si am scris povesti. Nu, nu iau bani de pe urma lor, dar stiu ca sunt publicate si lecturate de suflete care au nevoie, care vad frumusetea din cuvintele simple.

Mi-e dor nespus de o stare de liniste si de bine. Mi-e atat de rusine si ma simt vinovata ca nu ma pot aduna sa scriu serios stii tu ce. :) Iarta-ma. Voi finaliza de dragul tau tot ce am inceput. Imi doresc sa ma eliberez, dar sa nu renunt ca o laşă. Astept cu emotie timpul imbratisarilor in miros de ciocolata calda si cetina de brad. Mi-e dor de simplitatea vietii in doi. Ma simt atat de rau cand iti simt vocea trista.... ma simt fara nicio putere, si inima mi se strange cand bobul de orez cand stiu ca te-as putea alinta. Habar n-am de ce e viata asta asa... habar n-am de ce mereu dragostea se afla atat de departe si trebuie sa suferim si sa asteptem si sa dam teste de rabdare si de incredere.... habar n-am ce leac ne vindeca de suferinta dorului sau a curiozitatii de noi.

Mi-e dor de lecturi in caldura  bratelor tale... mi-e dor de zambete si de sentimentul "esti cu mine, va fi bine!"... mi-e dor de un nou inceput care se va continua cu "traiesc fericiti si inainte din poveste mult mai este"... mi-e dor  de privirea ta... mi-e dor pana si de micile tale indemnuri (asta ma asigura ca iti pasa de mine cat de cat)... mi-e dor de un joc de carti pe porunci... mi-e dor sa ne scriem frumoasa poveste... mi-e dor sa te rasfat cat pot eu de des... mi-e dor sa strabat strazile necunoscute alaturi de tine... mi-e dor de nopti impreuna si dimineti imbratisate.... 

Oare cum e sa le simt pe toate acestea? Oare cum e sa fiu o femeie implinita si multumita... fara atatea  diplome ce-mi macina inima, si mintea si ma fac sa  plang de dor de VIATA. Toata independenta obtinuta, m-a facut sa cred ca pot cumpara totul, mai putin dragoste. Cred ca m-am trezit la timp, datorita tie... si  iti MULTUMESC. Nu, nu ma lasa sa-mi "cumpar" copil... ajuta-ma sa invat sau sa reinvat sa iubesc si sa dam  nastere unui copil din dragostea noastra.

Pana nu demult, nu credeam in NOI. Era o joaca si voiam doar sa te incurajez. Acum, am hotarat sa te iau in serios si sa  lupt pentru NOI. 

Ca niciodata, prietenele ma intreaba: "Ceva nou in viata ta?". "Nu, nimic". "Ne refeream la alte planuri in afara de cel profesional". Lupta cea mare se da mereu aici, pe planul carierei. Am  inteles cum sunt perceputa: ca o femeie actuala, activa si ocupata. Nu, nu mai vreau sa  traiesc asa. Te rog, salveaza-ma! Ajuta-ma sa fiu o femeie echilibrata, cu o slujba normala si timp pentru familie, pentru joaca, pentru iubire.

Analizându-mă....

Citind avid,  diverse paragrafe din cartea "Părinţi străluciţi, Profesori fascinanţi" de Augusto Cury, am descoperit ca sufar, ca si majoritatea elevilor mei de SGA, adica Sindromul Gandirii Accelerate. Port cu mine imagini si oameni si actiuni din trecut la care ma gandesc, plus activitatile numeroase prezente pe care le traiesc intens, precum si imagini proiectate in viitor, a  caror nefinalizare mă face să sufăr, îmi crează o stare de agitaţie, de nelinişte, care mă tulbură.

*

 Am descoperit că piesele din puzzle-ul meu se potrivesc cu cele din puzzle-ul tău. De abia aştept vacanţa de iarnă să refacem puzzle-ul VIEŢII NOASTRE. Nu îmi vine să  cred că am aşteptat atât, dar că într-un final, îngerii mi-au luat pânza ce mă orbea, şi mi-au arătat clar acest aspect: eu am nevoie de tine, tu de mine şi NOI de NOI, ÎMPREUNĂ.

*

După o conversaţie în miez de zi şi două mesaje în miez de noapte, am descoperit că gândul mi-a zburat spre tine. Îmi amintesc cât de liniştit ai pătruns în viaţa mea. Un scârţâit de uşă, într-o perioadă în care eu eram prinsă în trecut, cu amintiri şi retrăiri cu acelaşi final dezgustător de trist. Îţi dăruiam cu drag atenţie, şi timp cu măsură, dar din prietenie. Nu mai credeam în oameni, şi nu voiam să îmi amanetez din nou sufletul. Ai fost bărbatul care nu mi-a spus niciodată că sunt specială (când am picat mi-ai mărturisit că sunt PUTERNICĂ şi pot finaliza tot ce am început). Ai fost sincer cu mine, şi asta m-a făcut să fiu atentă la comportamentul meu, şi în general, la mine. Ne-am duelat  în cuvinte şi m-ai ameninţat că te vei retrage din viaţa mea, dacă am impresia că eşti contra mea. Nu m-a şocat asta, dar m-a întristat mai mult decât atunci când au făcut-o alţii. Ei măcar au fugit mişeleşte. Tu mi-ai explicat motivul. Am simţit că eşti altfel.

Ţes cu drag amintirile ce vin din urmă. Acum le conştientizez. Mă bucură şi mă liniştesc. Nu, nu, fără vise, fără  speranţe, doar trăire şi decizii de moment.

*

După finalizarea zbuciumului din viaţa mea, mi-am promis că mă liniştesc şi îmi canalizez energia spre familie. Voi tricota finuţului meu grăsun şi frumos, de care mi-e un dor nebun. Voi viziona filme în braţele omului drag şi vom bea ceai sau ciocolată fierbinte. Voi scrie poveştile fiului meu sau al nostru de vrei. ;) (nu ştiu dacă tu îţi doreşti o fetiţă, cumva?). Vom citi împreună diverse cărţi. Vom învăţa pentru examenele vieţii în doi ce ne aşteaptă, curată şi colorată. Ne vom juca - cu mic şi mare - (înţelegi tu asta), ce pofteşte cel mai mic. Ha haha. Voi asculta muzica şi îmi voi încerca "talentul" culinar, abandonat de ani buni. Voi oferi zâmbete, îmbrăţişări, pupici de la mic la mare. Cine ştie cunoaşte.... şi va fi MINUNAT! Întotdeauna binele învinge răul (tu mi-ai arătat asta), adevărul iese la iveală, dragostea câştigă, când te aştepţi mai puţin. :)

Iarta-ma, om bun

Durerea ce striga in sufletul  meu, o eliberez cand discut cu tine, cel care vei sa ma cunosti, sa ma vezi, sa ma mangai , sa te bucuri de frumosul pe care il detin.

Iarta-ma ca ma razbun pe tine, vorbindu-ti clar si raspicat. Iarta-ma ca nu mai am increderea de acum cativa ani. Oamenii care s-au perindat prin viata mea, au luat la plecare cate o bucatica din ea. Poate esti cel care ma poate face fericita. :) Stiu ca intr-o zi ne vom intalni. Simt ca va fi bine, candva, pentru noi. Impreuna sau separat, habar nu am, dar stiu ca ne vom gasi linistea, echilibrul, implinirea de A FI NOI, frumosi, veseli, senini.

Mai e un pas. Bine, un pas mare, de urias pana ma voi elibera de haosul din viata mea. ITI MULTUMESC, ca ai incredere in mine.  ITI MULTUMESC, ca ma incurajezi. ITI MULTUMESC, ca imi reamintesti sa-mi stabilesc prioritatile. :) Esti un inger.  Simt asta. Esti ingerul  reusitei mele. De-abia astept sa invatam impreuna... orice... despre iubire, psihologie, arta, anatomie  -  ha, ha, ha -, muzica, dans, zambet, povesti. 

Te imbratisez cu tot dragul care poate exista pe lumea aceasta. Iti doresc o saptamana minunata, bucurii, zambete, liniste sufleteasca, incredere - in tine, in mine, in noi -, sa ai dorinta de a ne construi o lume frumoasa (zau ca se poate! si tu stii asta!).

Melodie in dar

O melodie care imi starneste dorul. O melodie care ma face sa plang. E un dar... il accept si o ascult din nou, si din nou.



Sunt o femeie iubita, rasfatata. Ca nu sunt de cine vreau eu si mi-e greu sa accept... nu mai discut. Nu mai vreau sa ma pun de-a curmezisul. Important e ca sunt, mai ales intr-o perioada grea, dar zau ca e frumoasa, a vietii mele. Femeile fug din preajma mea. Probabil reusesc destul de mult. Niciodata nu sunt singura, ceea ce e minunat. Prieteni, ingeri, dusmani.... cineva apare sa-mi tina de urat.

De dimineata, ramasa fara benzina, am pornit spre scoala pe jos. Vaaaii...si am inghetat. Si, prin parc oamenii alergau. M-am bucurat ca fac miscare. Un cuplu de batrani mergeau de mana. Mi-am zis instantaneu:

"Asa vreau sa ajung si eu!"

Tocurile mele i-au facut sa se intoarca. Mi-au zambit. Le-am rasplatit zambetul.

Elevele mele - scolarite sincere si copilaroase - mi-au admirat rochita. Nu mai conteaza ca am inghetat. Conteaza ca le-am placut. Si eu aveam modele de vestimentatie printre profele mele din generala. Retraiesc senzatia inversa sau feedback, ca sa folosesc termeni specifici.

M-am inscris la un atelier de scriere, sustinut la AdLittera de scriitoarea MOnica Ramirez, care a inceput sa scrie stand in concediu de crestere copil. Ce frumoooooos! Si eu vreau.... :))

Aseara am mers la clubul de lectura, la Anneis, Hoby Cafe, Strada Negustori. O doamna mi-a spus ca am inceput bine: intai povesti, apoi copii. Oare? Bineinteles ca da.
La plecare, am parcurs distanta pana la autobuz in compania unui pusti, nu stiu daca are mai mult de 25 de ani - ce e sub 30 eu consider pusti -, ce ma impresioneaza prin cultura sa polivalenta. Deci nu l-am impresionat cu nimic. Stia tot. Teatru? Bifat... mi-a recomandat chiar niste piese super. Muzica... la fel. Carti nu mai discut. :) Ador sa descopar astfel de tineri. Tineri patrioti. Bravo lor. Eu, nu mai suport tara asta. In fiecare zi mi se ia si mai mult. Astept o minune, astept un bilet, astept un contract, astept un barbat (glumesc)... astept sa am sansa sa fiu in alta tara. Daca se poate sa fie Franta, cu atat mai bine. Da... ma amuz,... am primit cerere in casatorie acum cateva minute.... de la un iranian, irakian.... nu stiu ce este. :))

Cine esti? Un DAR

"Fii o lumina asupra omenirii si nu ii face rau. Incearca sa construiesti, nu sa distrugi. Cum? Prin exemplul tau luminos. Cauta numai bunatatea. Vorbeste numai in adevar. Actioneaza numai in dragoste. Traieste Legea Iubirii acum si mereu. Da totul, nu pretinde nimic. Evita tot ce e nedemn. Nu accepta inacceptabilul. Fa din fiecare moment al vietii tale o revarsare de iubire.

Foloseste fiecare clipa ca sa gandesti gandul cel mai inalt, sa spui cuvantul cel mai inalt, sa faci fapta cea mai inalta. Adu pace pe pamant, aducand pace celor a caror viata o atingi.

Imbratiseaza fiecare imprejurare, insuseste-ti fiecare vina, impartaseste fiecare bucurie, contempla fiecare mister, pune-te in pielea fiecaruia, iarta orice jignire, vindeca fiecare inima, respecta adevarul fiecărei persoane, iubeste Dumnezeul fiecarei persoane, protejeaza drepturile fiecarei persoane, pastreaza intacta demnitatea fiecarei persoane, promoveaza interesele fiecarei persoane, ingrijeste-te de nevoile fiecarei persoane, accepta ca fiecare persoana este sfanta, scoate in evidenta cele mai mari daruri ale unei persoane.

Fii un exemplu viu, insufletit, al celui mai inalt Adevar care salasluieste in tine.
Vorbeste despre tine cu smerenie, ca nu cumva cel mai inalt adevar al tau sa fie interpretat in mod gresit, ca o laudarosenie.

Vorbeste bland, ca nu cumva sa se creada ca incerci doar sa captezi atentia.
Vorbeste cu bunatate, pentru ca toti sa poata cunoaste dragostea.
Vorbeste deschis, ca nu cumva sa se creada ca ai ceva de ascuns.
Vorbeste sincer, ca sa nu fii inteles gresit.
Vorbeste adesea, astfel incat cuvantul tau sa nu fie uitat.
Vorbeste cu respect, ca nimeni să nu fie jignit.
Vorbeste cu dragoste, astfel incat fiecare silaba sa vindece.

Fa din viata ta un dar! Aminteste-ti mereu că tu esti darul! Fii un dar pentru oricine care-ti intră in viata si pentru oricine in a carui viata intri. Fii atent: sa nu intri în viata altuia, daca nu poti sa fii un dar. (Tu poti fi intotdeauna un dar, pentru ca intotdeauna esti un dar - desi uneori nu iti dai voie să stii acest lucru).

Cand cineva intra pe neasteptate in viata ta, afla ce dar trebuie sa primeasca acea persoana de la tine. De ce altceva crezi ca vine cineva la tine? Fiecare persoana care a venit vreodata la tine a venit sa primeasca un dar.

Primindu-l, el iti dă tie un dar – darul de a trai experienta si implinirea lui Cine Esti.
Cand vezi acest adevar simplu, cand il întelegi, vezi cel mai mare adevar dintre toate!"

Neale Donald Walsch – Conversatii cu Dumnezeu

Samedi avec la musique

M-am trezit in jurul pranzului. Neuronii mi-au cerut insistent asta. I-am ascultat si le-am indeplinit dorinta. 

Mi-am inceput ziua sorbind dintr-o cafea binemeritata si discutand despre muzica si filme. Inseamna mult pentru mine sa descopar ca in aceasta tara in care nu se mai pune accent pe profesionalism, pe frumos, pe umanitate - despre bun simt nu mai discut - exista, mai exista oameni care apreciaza arta, care au puterea sa sape adanc in propria fiinta si sa evidentieze izvoarele talentului daruit la nastere de bunul Dumnezeu.

Ma uit cum cei apropiati nu ma inteleg.... ma considera un robot... gata oricand sa fac de toate. Si, oricum daca nu fac cand spun ei, pot face in restul zilelor orice, caci nu are valoare. Ma intelege cineva ca efortul intelectual este mai afurisit decat munca fizica? As vrea sa cred ca da... cu toate ca nu ma ajuta la nimic. Pe zi ce trece, imi doresc sa ma detasez de toate si de toti. Sa-mi incep o viata a mea, intr-un loc unde omenia are valoare si exista. Este noul meu vis. Imi doresc oameni care sa nu ma judece cum am deschis gura. Pot face lejer acelasi lucru. Spre bucuria mea, am atins nivelul cand ma dau la o parte din fata lor. Ultimele saptamani din viata mea, mi-au demonstrat ca rautatea este platita, iar adevarul iese tot timpul la suprafata.(candva credeam ca sunt doar proverbe). Privesc putin - doar  putin - in urma, si vad rautati, barfe, invidii ce au fost aruncate aupra-mi. Usor usor, am aratat cine sunt de fapt. In acele momente, am fost atacata din nou prin cuvinte. Am tremurat putin, mi-am amintit momentele cumplite cand am suportat priviri dure, cuvinte acide aruncate pe umerii mei. Cu lacrimi in ochi, cer sa imi implinesc visele... sa plec intr-o lume mai frumoasa... sa ma indepartez de mizeria umana de aici. Daca aici nu sunt apreciata pentru ce fac - cu exceptia faptului ca educ oameni (mici si mari) - atunci fie ca drumurile mele sa strabata alte spatii. 

De ce in momentele in care am nevoie de sustinere, de ajutor, de mangaieri sunt solicitata la maxim si criticata de oamenii apropiati?

Nu mai rezist... nu mai am cuvinte... si lupt cu mine sa ignor rautatile si sa-mi traiesc viata frumos. O carte si aceasta melodie imi sunt prieteni azi.

Gând

Tu

 uită-te în ochii mei

şi nu mai plânge

ascunde

 gândurile

sub pernă

tăcerea

 în mâini

şi iubirea

în creion.

Pentru M.

Cresc din dorinta de a auzi cuvinte de iubire.

Cresc din dorul de tine.

Cresc pentru tine.

Cresc pentru dragostea din noi.

Mi-e dor de zambetul tau.

Ador vocea ta calma, ce-mi ofera liniste si echilibru.

Oare va fi bine candva? Pentru tine? Pentru mine? Pentru noi?

Hai sa zburdam pe cararile frumusetii si veseliei.

Te rog strange-ma in brate...

Te rog sopteste-mi ca vom imbatrani impreuna....

Te rog lasa-ma sa-ti sarut zambetul...

Cresc din bucuria ce reiese din sufletul tau...

Cresc din fericirea de a  fi noi.

Te ador, te astept, te doresc... om minunat!

Oboseala si munca... si zambete

Alerg dupa semnaturi, un, alta. Sunt cam ametita si extrem de obosita. Am devenit foarte tacuta. Prinsa in usa rotativa a magazinului Unirea, impreuna cu o doamna si un domn, spun:

- Impingeti putin. 

Usa se roteste.

Domnul raspunde usurat.

- Va pricepeti la d-astea.

Zambesc.

- Da, am mai patit si am invatat lectia. O comunic mai departe... sa fiu de folos societatii. 

- Foarte bine, domnisoara, foarte bine. 

La scoala, este nevoie sa-mi fac analizele si sa dau testul psihologic. Perfect pentru durerea de cap pe care o am. Tensiunea 9,5. Aproape moarta... ha ha ha. Doamna doctor ma intreaba de ce sunt asa de slaba.

- Pentru ca mananc putin si ma consum mult.

- Nu este bine... dar deloc nu este bine.

Un coleg ma consoleaza.

- Stiu ca ai o perioada grea, in care ar trebui sa te sustinem, dar tu esti noua, nu prea povestesti.

- Sunt problemele mele, le voi duce la bun sfarsit. Am anuntat-o pe dna directoare ca voi fi zombi o perioada, sa ma inteleaga daca se poate.

Privesc agenda mea... si mi se face teama. Am un curs de perfectionare pe care il voi incepe curand si se va derula in weekend, vreo 3 saptamani. Vreau timp, vreau inspiratie, vreau putere, vreau sa fiu acolo unde este nevoie de mine, dar mai ales la scoala vreau sa fiu prezenta 100% si sa fac lectii minunate.

Mi-e dor de scris.... si voi scrie. In weekendul acesta am de corectat 240 de teste intiale... vaaaaaaaaaaaaaaaaaiiii... si nu-mi place deloc. :) Dar unde-i lege nu-i tocmeala. Asadar.... lucram.

Azi, la testul de logica elevii mei aveau niste propozitii interesante. Mi-au dat sa le citesc. Sper sa le pot reda cum trebuie.

"Nu calcati pe iarba! Calcati pe varfuri!"

"Daca intr-un tinut, locuiesc mincinosi de zi care mint ziua, si mincinosi de noapte care mint noaptea, daca un mincinos de noapte spune: sunt mincinos de noapte si e noapte, atunci in tinut este zi. " 

Ne-au placut... ei se amuzau... eu eram fascinata si mi-era dor de perioada cand eram ca ei. E frumos la liceu!  O eleva mi-a spus azi: "imi place fusta dvs.doamna!" "Multumesc! Sunt foarte atenti la orice miscare.... orice gest.... ma simt la microscop tot timpul. Sunt un "Obiect" nou pentru ei.

Imi doresc... mai mult ca nicodata... o pauza. Dar o pauza cu folos. Asadar, imi doresc un concediu de maternitate. :)) :)) Imi doresc sa fiu ca mama din imaginea de mai sus. Bine, bine... promit sa il rasfat si pe cel care imi va oferi sansa de a juca rolul de "sotie si mama". La modul foarte serios, imi spun ca imi doresc altceva. Inca putin, mi se sopteste din culese. Inca putin. Nu stiu cine spune asta, nu stiu ce se va intampla... eu traiesc luata de val... si am vise... si adaug altele si zambesc... si mi-e drag cand imi vad elevii ca invata de dragul meu. 

"Facem si problema asta doamna, daca asa vreti, nu va suparam!" Am o clasa cu 25 de baieti si restul fete, pana la 30. :)

Am momente cand imi amintesc promisiuni ale unor oameni.... care au disparut ca magarii in ceata. Mi-e greu sa accept asta, dar sunt prea ocupata sa mai port si corvoada neseriozitatii lor. Se vor intoarce, stiu asta...

Pardonne- moi ce caprice d'enfant