Lecturi

Obosită și totuși dornică de a progresa, săptămâna trecută mi-am amintit că am tot primit cărți în dar de la sora mea, plus altele achiziționate de mine. (m-am lecuit să aștept confirmarea promisiunilor de la prieteni că primesc cărțile promise). 

Așadar, îmbrăcată în pijama, cu gemenii pe lângă mine, am luat „Măștile fricii” de Camelia Cavadia, editura Trei și m-am pus pe citit. Și cartea mi s-a lipit de degete și povestea/subiectul de suflet. Nu am mai stat de foarte mult timp noaptea să citesc. Acum am făcut-o. Povestea mmă urmărea și îmi provoca o avalanșă de întrebări.  Cum poate o palmă să îți marcheze complet copilăria, dar și destinul. Nici nu poți realiza când ai noroc, atât de mult te macină, te maltratează o palmă, un țipăt adresat de părintele tău în copilărie. Am retrăit amintiri și mi-am revizuit rapid comportamentul de mamă. Da. Oboaseala,lipsa timpului pentru  a face prea multe, îmi crează frustrări, tensiuni pe care le arunc pe soț, dar spre rușinea mea și asupra gemenilor, care nu au nicio vină. Ei sunt atât de veseli, dornici de joacă și vor să mă iubească. Este o carte ce trebuie citită și acționat în consecință. 

Apoi, am cumpărat „PLEC, un roman cu publicitari, măgari” de Cristina Andone. E despre viața dintr-o agenție de publicitate, funcții, atitudine, și în final cum să îți dai demisia și să ai o viață liniștită și echilibrată. 

Dezamăgire

Uneori mă întreb unde vom ajunge cu această atitudine neprofesionistă, dar mai ales răutăcioasă și penibilă. 

Am plătit pentru a fi ajutată într-un demers în care chiar nu mă pricep. Atât mi s-a cerut, atât am dat. Fără negociere, fără comentarii. În schimb, chiar de la început, din cauza lipsei de tuș din imprimantă am fost nevoită să îmi amân realizarea visului cu o săptămână. Ok. Prima dezamăgire. Mi s-au cerut diferite hârtii pozate cu telefonul (clar nu au ieșit bine!) deși locuiam la 3 minute una de cealaltă. Altă întârziere, mai ales că putea să mi le ceară din timp, să le scaneze corespunzător. S-au rezolvat hârtiile, dar din cauza gerului i-a fost imposibil să meargă să le ridice. Altă dezamăgire. Informațiile la nelămuririle mele mi-au fost oferite trunghiat, pe messenger, deși are adresă de firmă. Am primit ce aveam de primit,dar unele au fost uitate. Am cerut și mi s-au trimis pe mail. Când i-am spus că am discutat cu diferite persoane și m-au sfătuit una și alta, mi-a răspuns obraznic că ea și-a făcut treaba chiar foarte bine pentru ce am plătit-o (procura nu mi-a scanat-o, iar eu am fost cu gemenii când am făcut actele și nu aveam timp să citesc ce scrie în foaia ei, dar ea zice că este doar pentru ceva anume specificat) și că nu mă mai poate ajuta mai departe, apoi (ăsta da PROFESIONALISM și GRAD DE MATURITATE) m-a șters din lista de facebook. Râd și plâng în același timp. Tot ce a făcut, a făcut împinsă de la spate, sunată și întrebată de mii de ori. Trist!

Nu sunt perfectă!

Am dezamăgit la rândul meu mulți oameni, din diferite motive: mi-am asumat mai mult decât puteam duce, nu am prioritizat corect și am întârziat comenzi, oboseala accentuată, lucrul în echipă cu alți oameni poate mai ocupați decât mine... și multe altele.

Dar, de fiecare am recunoscut și mi-am cerut iertare! 

Doamne ajută să fie bine!

Apasare

Stres, oboseala, usoara depresie.

Cand nu mai am bani pana saptamana viitoare, si toti care au sa imi dea bani se sustrag simt ca ma apuca disperarea.

Nu mai am chef de nimic, mai ales ca este o perioada in care totul stagneaza. Nimic nu imi mai reusesti. Oamenii ma dezamagesc tot mai mult. Cand au nevoie si eu zic DA in secunda doi sunt cea mai buna, apoi, adio. Doare enorm acest comportament. Dar indur si cu Dumnezeu inainte. 

Am momente in care sunt cuprinsa de teama. O teama uriasa, ca o caracatita care ma sugruma. O teama ca nu pot sa imi duc visele, proiectele pe drum cel bun. O teama ca nu stiu sa iau decizia corecta. 

Am nevoie de incredere in mine mai mult ca niciodata. Imi tot repet ca aceasta nu o primesc de la oameni, mai ales ca foarte mult s-au instrainat, s-au racit. Inteleg. Timpul alearga pentru toti cu viteza. 

Ma dor promisiunile nerespectate! 

Ma dor ascunzisurile!

Ma doare hotia!

Ma doare nedreptatea!

Ma doare falsitatea oamenilor!

Dar nu mai spun nimic. Fiecare este cum este! 

Toate au timpul lor si farmecul lor!

Usor dezamagita

Uneori, cand oamenii au nevoie de mine, ma cauta insistent. Enervant de insistent. Insa, cand trimit un mesaj de bun simt, despre "ce faci? esti bine?" nu primesc raspuns. Fiecare isi vede interesul. E TRIST si FOARTE DEZAMGITOR!

Imi doresc sa traiesc ziua in care sa nu imi mai pese pur si simplu de oameni fara valoare.

Am atatea lucruri frumoase de facut, atatia oameni de auzit sau pur si simplu sa citesc si sa scriu, sa ma joc si sa ma plimb!

Oameni noi

Intotdeauna mi-a placut sa cunosc oameni de la care sa invat. 

Vineri am cunoscut o profesoara de biologie care a reusit sa isi faca un centru de pregatire si ateliere recreative. Ieri am intalnit scriitoarea colectiei de carti "In padurea muzicala" aparuta la Adevarul. 

Femei puternice, luptatoare, talentate. 

Acum... imi doresc sa ajung la Gaudeamus. Nu voi avea timpul de a sta cat mi-ar tihni, dar e important SA AJUNG. 

In rest, astept sa se alinieze planetele si sa pornesc pe un drum frumos, luminos, cu bucurii si impliniri.

Zile senine in ciuda vemii!

Bucurie

Fiecare zi îmi oferă şansa de a zâmbi, de a descoperi rosturi, sensuri şi minuni în această lume.
Mă gândesc ce frumos şi benefic ar fi dacă fiecare dintre noi şi-ar găsi cinci minute pentru a reflecta la prezentul din viaţa lui, la ce poate face pentru a aduce un zâmbet cuiva drag.
Copiii sunt adevărate comori şi poţi investi dragoste,timp şi cultură în sufletele lor. Nu am să renunţ niciodată la a bucura copii, la a-i surprinde prin poveşti scrise cu suflet şi fericire pentru ei, pentru a avea o soartă bună, luminoasă, pentru a-i învăţa să creadă în ei. în dorinţele şi visele lor. 
Nepoţica mea mă uimeşte de fiecare dată când o văd.
Copiii din zona în care locuiesc mă fac să mă întorc în vremea copilăriei mele. Sunt atât de fericită când îi văd cum se joacă până seara târziu....:) Mă fascinează zâmbetele şi fericirea lor! 
Ador natura cu toate culorile ei.
Ador oamenii care zâmbesc!
Ador oamenii care spun mulţumesc, o zi frumoasă!
Ador oamenii care fac fapte bune (oricât ar fi de mărunte).
Ador oamenii care ştiu ce vor în această viaţă.
Ador oamenii care trăiesc pentru a trăi şi nu pentru a strânge averi. Nu iei nimic cu tine!
Ador oamenii care iubesc copiii şi îşi doresc copii.
Ador oamenii care citesc... orice... :)

Daruri si oameni

O colega deosebita, mama a doi copii, fata si baiat, o soacra minunata - de ambele parti - tine foarte mult la mine. 

De la dansa am invatat o multime de lucruri... despre casnicie, despre cum sa fii o mama buna - dar mai ales soacra-, iar mai nou, am invatat cum se ofera un cadou de Craciun. Este important sa contina ceva pentru trup, ceva pentru simturi si ceva pentru suflet (o carte, un CD).

Multumesc vietii pentru oamenii deosebiti pe care mi i-a scos in cale!

De aceste sarbatori imi doresc sa vizionez cateva filme frumoase care pornesc de la tema Craciunului!

Poate voi avea sansa de a intalni un om care sa fi fost educat in acest spirit al darurilor de sarbatori, al magiei Nasterii Domnului, care primeste smirna, aur si tamaie. Sper sa mai existe astfel de oameni si sa sa ne unim inimile. 

Imi amintesc cu amar de ultimii ani de pesimism, chin, durere... neimpliniri sufletesti, minciuni... din partea unuo "oameni credinciosi". Iarta-i Doamne... si iarta-ma ca am stat in compania lor. 

Povești...

Când poveștile se întâlnesc cu visele lor ies scântei. Când toți cred că gata, ultima lovitură pe care ai primit-o te va dărâma, atunci visele înfloresc precum floricele în ceaun.

Bucuria din poveste îți aduce în viață oameni frumoși, manierați, senini, blânzi, deștepți.

Dragostea îți așterne în fiecare seară pătură de romantism.

Poveștile ascultă colinde și sunt recnoscătoare pentru fiecare suflet pe care l-au bucurat.

Fiecare copil întâlnit este mai frumos, mai plăcut, mai jucăuș.

Carti, aviatie, oameni

Viata m-a purtat pe aripi de poveste, de bucurie si de lumina, dar m-a si zguduit periodic, aducandu-ma cu picioarele pe pamant. 

Asa e si cu aviatia... - cred... zbor lin si frumos, dar si turbulente si dorinta de a fi la sol...

Am cunoscut, prin diverse situatii, oameni pasionati de aviatie... in diferite forme... de la elevi care vor sa devina piloti, la oameni care au sarit cu parasuta, care au urmat cursuri si au devenit piloti (chiar daca la varste tarzii,cand cu greu reusesti sa mai obtii permisiunea de a pilota), la cei care iubesc avioanele pur si simplu, la cei care scriu despre aviatie... si la mine care doreste sa scrie povesti  cu si despre avioane pentru copii

Ieri, la aerodromul Boboc (unde m-a impresioant in mod deosebit frumoasa scoala de aviatie Aurel Vlaicu) am privit zambind unele avioane si elicoptere.. ce pareau de poveste... de desen animat... m-am bucurat precum un copil.... si am incercat sa schitez povesti.... 

Referitor la carti....

Anul trecut am avut ocazia sa citesc doua carti legate de acest subiect.... aviatia...

"NASCUT PENTRU A DOUA OARA " de ALIN C. IONESCU - este in interviu (scris cu mult talent, profesionalism si pasiune) cu Marin Jeloaica, comandor in rezerva (sper sa nu gresesc). Ieri, am avut sansa, de fapt onoarea, de a-l cunoaste. Un om atat de bland, sufletist si simplu... care m-a impresionat... 

Va recomand din tot sufletul sa cititi cartea... o puteti comanda pe site-ul:

http://www.aripi-argintii.ro/pagina.php?p=29

Tot atat de interesante  sunt si "POVESTI DE AERODROM" de Aurel Dumitrescu. Nu am citit decat primul volum, dar le-am luat ieri si pe celelalte doua... asa ca, sa vina vacanta si lectura va fi prioritizata. :)

Daca aveti prieteni, cunostinte pasionati de acest domeniu: aviatia, nu veti da gres oferindu-le una din aceste carti. 

O zi senina!

Povesti si oameni

Mi s-a adus la cunostinta - cu o doza de rautate - ca traiesc in lumea povestilor. Din pacate, sunt mult mai incorata in realitate decat cei care nu scriu povesti. Pana si Tobias are o parte din personalitatea mea, este ALTFEL si din cauza aceasta este marginalizat, insa lupta pentru visul lui si povestea continua. Orice carte porneste de la ceva real...puteti intreba orice scriitor... 

Azi, am luat salariul.... si l-am si cheltuit.... am fost la radio sa ii platesc baiatului care m-a ajutat cu editarea CD-ului cu povestile pentru copii in lectura unei actrite tinere de la Teatrul Tandarica. 

Baiatul... tanar... maxim 30 de ani... si ma sunase pe 21 mai - eu eram in drum spre Comana, tocmai ce terminasem o prezentare a cartii Tolba cu povesti - sa imi spuna ca imi trimite povestile prin transfer ca el pleaca din tara si nu stie cand se intoarce. Eram atat de obosita si trista de intorsatura pe care o luase viata mea... ca investitia in brosuri fusese una proasta si nu mi-am recuperat banii... si stabilisem ca facem jumate - jumate si dadusem un salariu (si tot nu munceam cat sora lui!!!) incat nu am dat importanta si nu am avut puterea sa il rog sa imi aduca un semn de carte pentru colectie.

Astazi, eu entuziasmata de calatorii (am calatorit in putine locuri, dar a fost de neuitat peste tot!!! - Lisabona, Bratislava, Budapesta, Nessebar, Grecia - insula Eghina, Atena si alte locuri din aceasta tara ortodoxa) il intreb totusi cu rezerva daca a fost plecat cu serviciul. 

- Nu, Clau, am avut probleme medicale. Aici nu stiau ce am. Am mers in Italia, la Milano. 

Stiam ca acolo fusese si un coleg de generala acum cativa ani...sa se trateze de leucemie.

- Dar esti bine, nu? Ti-au stabilit ce ai si esti bine, nu?

- Da, sunt bine. Imi pare rau ca nu am putut sa te ajut cu mai mult.

- Hei, ai facut suficient. Altii nu au facut nici pe sfert din cat ai facut tu. Nici macar sa se bucure de ce au primit... 

- Daca te mai pot ajuta cu ceva, sa imi spui! Ne auzim.

- Sigur.Voi veni sa iti dau un CD cand e gata, frezat si aranjat.

-Te astept!

Pe drum... ma gandeam... este tanar si isi doreste sa traiasca. Vizionasem candva un film, in care personajul primse o carte in care erau trecute datele cand mureau oamenii, iar el incerca sa ii salveze, cu riscul de a i se scurta lui viata.

Asa as proceda si eu acum... nu mai vreau sa traiesc. NU mai vreau sa fac aceleasi lucruri... scoala, ateliere, munca in care de fapt ma refugiez de singuratate. Imi doresc o familie... doi copii... pentru care sa muncesc... sa fiu motivata... Le-as da oamenilor care vor sa traiasca zilele mele...

Consider ca am facut suficient... 

Am obosit de atatea examene... ba olicenta, ba un master, ba un doctorat, ba o titularizare, hai si o echivalare a gradului I, hai si un examen de avansare de la asistent de cercetare la cercetator... ba nu stiu ce curs de perfectionare. Si? Am raftul plin cu diplome... si nu ma imbratiseaza cand ajung acasa.... nu imi cer sa ma joc cu ele sau sa le ajut la teme sau sa imi povesteasca ce au facut la gradi. Traiesc degeaba... voi fi matusa....dar cine ma lasa sa ma implic in educatia si in viata copilului sau mai mult decat e cu bun simt. Plus ca, nu este acelasi lucru. 

Nu... nu are rost... 

Pur si simplu nu mai doresc... chiar daca stiu ca gresesc... nu mai vreau sa traiesc asa agitat, cu lacrimi,cu sufletul plin de suferinta si de nemultumire. Daca mor, mama va plange, dar se va obisnui cu ideea... decat sa sufere ziua si noaptea vazandu-ma cum plang, cum sufar cand oamenii ma ranesc... 

* 

O cunostinta... avea dureri cumplite de cap (cum patesc si eu in ultima perioada) si nu mai putea scrie. A mers la medic... si are cancer pulmonar, cu metastaza.... creierul ii este afectat. A cerut insistent sa i se faca orice radioterapie,chimioterapie... numai sa mai traiasca... si are 48-50 de ani, nu e casatorita, nu mai are frati... are in grija pe mama sa... bolnava de Alzheimer.

*

Totul e atat de ciudat... 

Am obosit sa traiesc in zadar... sa bucur copiii altora... cand am inceput sa scriu povesti, mi-am dorit sa scriu muuuulte povesti, ca atunci cand voi avea copii, pe Gloria si pe Toma, sa ma ocup de ei, de cresterea lor si am o tolba cu povesti pentru a-i bucura. Numarul povestilor a crescut si a tot crescut... dar nu am trait bucuria de a deveni sotie si mama.

E trist... dureros... sufletul sangereaza de acest chin...

*

Povesti si oameni... 

TONIGHT... despre viata

E greu... si lacrimi tasnesc sa purifice sufletul obosit, candva vesel si plin de culoare, copilaros si increzator. 

Nu are rost sa ma intreb de ce... cuvinte grele imi rasuna in urechi... comparatia obositoare timp de ani buni... nici cel mai tare sportiv nu ar fi rezistat psihic la asemenea presiunea. Mi-au furat tot ce aveam mai bun: tinerete, energie, optimism, incredere in mine, TIMP, dragoste, daruire... o familie de vampiri energetici... 

Si acum... sufar... si incerc sa ma urnesc in fiecare zi... sa gasesc puterea sa zambesc, sa ma bucur de soare, de flori, de viata. Ai mei sufera cand ma vad letargica si trista... lipsita de chef de viata... si ma doare cand stiu ca nu le voi putea oferi nicio bucurie prea curand. Am stat la rand ca altii sa obtina fericirea... si eu nu am mai apucat. 

Pana cand? Pana cand trebuie sa indur mizeriile sortii? 

Nu mai pot avea incredere in nimeni... am impresia ca toti oamenii sunt asemenea lor: egoisti, rai, reci, fara suflet, avari... 

"MANANCA, ROAGA-TE, IUBESTE" - de Elizabeth Gilbert

AM CITIT CARTEA...

AM TRIMIS-O LIUBEI IN REPUBLICA MOLDOVA, ORAS CAHUL.

AM VIZIONAT FILMUL DE TREI ORI...

ACUM IL REVAD... SI DESCOPAR CA PENTRU A TE TRANSFORMA, IMPORTANT ESTE SA VREI, SA IEI DECIZIA.... 

ESTE IMPORTANT SA INVETI IN FIECARE ZI... DIN LECTIILE PE CARE LE-AI TRAIT IN ACEA ZI..

AZI, AM INVATAT CA:

- DACA TREBUIE SA FII UNDEVA, VEI FI. AM VRUT SA MA INTORC DIN DRUM... VANTUL MA OBOSEA SI IMI ERA GREU SA INAINTEZ. INTORCANDU-MA, AM ZARIT AUTOBUZUL DE LEGATURA. CELALALT AUTOBUZ A SOSIT IMEDIAT CE AM AJUNS IN STATIE SI NU AM INTARZIAT, CU TOATE CA VREMEA ERA NEFAVORABILA SI PLECASEM TARZIU. 

ASA E SI IN VIATA.. TREBUIE SA VREI SI SA LUPTI!

ACUM, STAU SI MA GANDESC CA FRAIERA:

- DE CE OAMENII NU-MI PLATESC MUNCA??? O DOAMNA CARE SE OCUPA CU ATELIERE DE POVESTI IN TIMISOARA, CAREIA I-AM DAT POVESTI NOI SA LE FOLOSEASCA, RUGAND-O SA IMI PLATEASCA O ANUMITA SUMA PE DREOTUL DE AUTOR (50-100LEI), MI-A FAGADUIT CA DANSA ARE FRICA DE DUMNEZEU SI IMI VA VIRA BANII. APOI, A FACUT LARIINGITA SI NU A MAI AJUNS LA BANCA!

- POVESTILE PERSONALIZATE SUNT SCRISE CU MULT SUFLET SI IN TIMP CAT MAI SCURT... DAR BANII VIN CU ATATA INTARZIERE, IAR ALTII NICI MACAR NU CRED CA MERIT SA PRIMESC BANI CA LE-AM SCRIS O POVESTE PENTRU UN OM DRAG!

- O EDITURA SELECTA DIN IASI, DESI AM SEMNAT UN CONTRACT CLAR, MI-A SPUS CA NU STIE CAND IMI VA SCOATE CARTEA... CU TOATE CA TEXTUL SI GRAFICA SUNT GATA DIN VARA LUI 2013!

TOATE ACESTEA DOR.... DAR INCERC SA LE CONSIDER FAPTE BUNE!

Oameni și oameni printre OAMENI

Acum vreun an sau poate doi, cam pe vremea aceasta, traversam o perioadă urâtă, ca și acum. Am discutat cu o amică, care trecuse și ea de curând printr-o experiență sentimentală neplăcută și hotărâsem să ieșim la un cappucino, să discutăm ca între fete. Dar... de unde... nu mi-a mai răspuns la mesaje... la mailuri nici atât. Am înțeles: nu își dorește... nu are timp... etc.

Cu timpul, am descoperit de fapt că cercul ei de prieteni/prietene era elevat... aveau bani... ieșeau în locuri scumpe, teatre, ateneu, operă. 

Nu și-ar fi dorit în ruptul capului să aibă drept prietenă pe cineva care a experimentat și dormitul în mașină sau la cort, care are un salariu de profesor, care se îmbrăcă de la reduceri. 

M-a durut o perioadă... și chiar am regretat... dar nimic nu este întâmplător. Cu siguranță trebuie să învăț ceva din treaba aceasta.

Oare chiar așa? Numai banii contează? Faptul că ești îmbrăcată cu haine de firmă și ai prieteni cu vile este cel mai important? Doare.. chiar îmi doream să discutăm, să o am prietenă... 

Viața te învață că e mai bine să fugi de oameni falși, care uită unde s-au născut... și ce este important în viață (bunătatea, armonia, prietenia sinceră). 

Inima îți vorbește, ascult-o!

ARTICOL DIN JURNALUL NAȚIONAL DE MARIA TIMUC

http://jurnalul.ro/editorial/inima-ta-i-i-vorbe-te-ascult-o-658537.html

Mi s-a întamplat într-o zi să întalnesc o persoană, ea să se poarte impecabil, chiar excepțional după criteriile pe care mintea le folosește ca să evalueze un comportament, dar – în prezența acelei persoane - inima mea a început să simtă o durere teribilă. Era o durere fizică apărută din senin, dar în care auzeam o șoaptă stranie; ”Eu îți spun că acest om este unul care te rănește”, auzeam în lăuntru, în vreme ce în afară lucrurile se petreceau invers. Durerea nu m-a lăsat pană ce întalnirea nu s-a epuizat. Inima mea a stat cuminte încă vreo două săptămani, cand din nou am avut o întalnire cu aceeași persoană și realitatea exterioară s-a bătut din nou cap în cap cu durerea inimii. N-am rezistat gandului ce se ivea în mine și-am spus cu voce tare; ”Inima mea e foarte deșteaptă; mă doare a doua oară și cred că-mi spune un mesaj deosebit”! Da, așa era! Aveam în față un om care fusese rănit atat de grav în ființa sa lăuntrică, încat îi era frică de durerea emoțională și, pentru că frica îi ghida comportamentul, riscam să mă aleg din relația cu ea cu lovituri grave ”în inimă”. Inima mi-a vorbit și a făcut-o cu atata forță încat am izbutit să mă protejez de o căzătură fantastică într-o prăpastie emoțională, pe care – inconștient – persoana aceea a deschis-o de frica de a nu pica ea însăși în abis. 

Totul în univers este interconectat ca printr-o panză de energie, iar inima îi vorbește acestei panze, acestui întreg. Cand oamenii simt iubire, transmit o emoție capabilă să producă efecte care sfidează legile fizice. Cercetări mai noi arată că inima umană emite un camp electromagnetic de cinci mii de ori mai puternic decat cel al creierului (Institutl Hearth Meath - SUA), iar asta face ca inima să fie ”generalul”/conducătorul adevărat al vieții noastre și noi să putem simți ce simt ceilalți. ”La soluția unei probleme nu ajungi cu creierul/mintea. Inima are propriul ei creier, are proprii ei neuroni și propria inteligență. Inteligența inimii în viețile noastre poate fi recunoscută ca fiind ”primul impuls”. Cam așa ceva spunea Gregg Braden (fundamentandu-și spusele pe cercetări serioase) la un seminar pe care l-a susținut la București în luna septembrie a anului trecut (sigur că am participat la acel seminar). ”Să simți răspunsul, să simți ce-ți spune inima ta”, să simți acest prim impuls și să-l urmeazi e un fel în care îți asculți inima. Inteligența inimii este foarte puternică în viețile noastre, numai că noi n-o mai auzim sau glasul ei pare că se estompează, uneori se pierde și chiar pare că dispare. Nu-i posibilă o dispariție reală a vocii inimii, dar mintea noastră se învăluie în gandurile ei mereu carcotașe, nemulțumite și pline de agrumente așa zis logice ( în realitate le lipsește tocmai logica și adevărul) și atunci noi ne învelim cu propriile ganduri cum se învelește cerul cu nori și sfarșește prin a ascunde soarele. Soarele lucește, e acolo, pe cer, dar mintea nu-l poate vedea atat vreme cat nu se eliberează de propriile frici, dubii și suferințe construite cu ravna unui meșter Manole. 

Inima noastră ”știe” și ne spune ceea ce știe printr-o emoție. Mintea ne vorbește prin ganduri, inima ne vorbește prin sentimente. Primul impuls e cel corect, zicea Gregg Braden. E un fel în care inima vorbește doar prin ”da” sau prin ”nu”, iar mesajul ei e categoric și întotdeauna fără greșeală. Inima nu ne vorbește prin ganduri, nu argumentează, nu se îndoiește, nu se teme, nu ne ceartă, nu ne iubește, nu e părtinioare și nu folosește logica mentală. Ea spune spontan ”asta îmi place” și tu simți bucurie, stare de bine, mulțumire, încantare, liniște, pace, blandețe, iubire. În trăirile frumoase e un ”da” al inimii, e inteligența inimii, care știe că avem nevoie de acea experiență. Să ne ascultăm inimile ar putea fi un fel în care înțelegem că avem în interiorul nostru un reper pentru adevăr, pentru decizii corecte și pentru alegeri de viață binecuvantate. Suferim pentru că nu ne mai auzim inimile și plonjăm din eroare în eroare pentru că iversăm ierarhia interioară; ar trebui să ne ascultăm inima mai mult decat mintea și să trăim după ”acest prim impuls” lăuntric, căci numai așa vom înțelege că ne e hărăzit de sus să avem o călăuză, care-i atat de minunat ascunsă chiar în inimile noastre. 

Povesti

Imi planificasem pentru aceasta vacanta trei proiecte. Unul dintre ele l-am finalizat acum vreo patru ore. Am lucrat chiar si in noaptea de Anul Nou la el. Celelalte sper sa prinda contur pana cel tarziu 7 ianuarie. Deja incepe nebunia... pe 11 ianuarie sunt "racolata" pentru supraveghere la olimpiada de limba romana. Gratis! Asa e sa fii profesor... nu ai bani, dar socializezi la maxim. 

Pe seara am fost invitata in oras de prieteni veniti tocmai de la Herculane pentru a petrece Revelionul in Bucuresti. Am constientizat ca m-am "salbaticit"... sau am imbatranit, desi sunt de o varsta cu ei. Eu am devenit mult mai comoda.... duminica am mers la cumparaturi, luni am zacut, ieri eram ametita de nu puteam sta in picioare (de aceea am ratat si o super petrecere la o prietena foarte draga).

Prietenii din Herculane m-au ajutat in 2011 cand mi-au dat bani pentru a-mi tipari "Tolba cu povesti". Au crezut in mine... si in talentul meu. De-a lungul timpului, am avut sansa sa mai descopar oameni care mi-au apreciat talentul si mi-au comandat povesti personalizate: colege de breasla, doua dintre ele chiar profesoare de limba si literatura romana, precum si Cristian, care lucreaza cu copii, si a comandat povesti pentru a le oferi drept cadou de Craciun, dar si pentru mama sa. Multumesc pentru incredere si mai ales pentru ca m-ati ajutat financiar! Sper ca povestile sa ajunga la sufletele copiilor, dar si adultii sa devina copii macar prin prisma povestilor.

Unul din prietenii din Herculane, un tip atat de liber in gandire si plimbat foarte mult prin Germania, mi-a povestit de ce nu a facut el facultate... pentru ca a plecat din clasa a VIII-a de acasa si a trebuit sa se descurce. La 18 ani era angajat cu carte de munca, dar a realizat ca nu poate fi tinut 8 ore intr-un loc in care sa se plafoneze.Pasionat de istorie si calatorii, a ales sa isi deschida un magazin de antichitati. Imi spunea cu patima ca, fiecare obiect are o poveste. Sunt sigura de asta... M-a intarit ca SE POATE, savoarea, pofta in care imi descria ceea ce face... despre magazinul lui virtual, cat de mult a invatat de-a lungul timpului. M-a impresionat faptul ca oamenii din provincie, au alta pofta de a trai... 

Bineinteles ca am ascultat si inerentele povesti de dragoste ratate, cu femei cu probleme psihice... Hahahaha... pot sa imi deschid un cabinet in care sa ascult astfel de povesti! Sunt "artista" la asta. Am auzit zeci in cativa ani... pe unele le-am folosit in povestile pentru oameni mari (cand scriam), pe altele le pastrez pentru un roman. Hahahaha... 

Am inteles pentru a nu stiu cata oara ca nu diplomele conteaza,ci modul de a gandi, de a aborda viata, de a sti sa te bucuri cu putin.

Toate aceste discutii, mi-au deschis apetitul pentru vizionarea filmului recent aparut pe ecrane "Regatul de gheata". Zilele acestea... imi promit! 

Frumos inceput de an....chiar si cu flori.... si cu o bomboana de sticla... o voi fotografia si o voi posta. 

Multumesc in 2013

Multumesc bunului Dumnezeu pentru tot ce mi s-a intamplat, bun sau  rau. Am invatat ca a avea credinta inseamna sa daruiesti, sa ajuti atat cat poti pe cineva, sa te rogi pentru ceilalti, apoi pentru tine.

Multumesc Iulianei pentru ca nu m-a lasat sa renunt la pelerinajul din Grecia. A fost o calatorie culturala si spirituala de neuitat.

Multumesc doamnei director pentru ca a crezut in mine si mi-a facut catedra intreaga la un colegiu bun si ca imi pot face meseria la nivel inalt. 

Multumesc colegilor care ma stimuleaza sa evoluez profesional. 

Multumesc prietenei care a renuntat la prietenia noastra, crezand ca nu poate face fata succesului meu. 

Multumesc Mariei Valentina care a crezut in Tobias si mi-a facilitat sansa de a ajunge la  Braila, dar si Andei, care mi-a confectionat elefanteii pentru ateliere si m-a sprijinit sa ajung timp de 4 zile la Costesti, Valcea. 

Multumesc tinichigiului care m-a pacalit cu banii, crezand ca, daca sunt femeie sunt si proasta. Minciuna are picioare scurte, iar eu sunt o femeie isteata... care mai intreaba in dreapta si in stanga.

Multumesc prietenei care m-a imprumutat cu bani pentru a ma deplasa cu Tobias si atelierele prin tara. Fara ea nu reuseam... multumesc si celor care mi-au platit cazarea si masa. 

Multumesc A.G care, mi-a facilit interviul la radio3net (un vis de mult asteptat, din studentie, cand am mers la radio Total pentru un interviu), care va fi difuzat in ianuarie.

Multumesc Lilianei pentru ca a crezut in povestile mele si m-a dus sa impartasesc bucuria cu cei care au urechi sa auda si ochi sa vada la TvH, in emisiunea Doctor H.

Multumesc  si celor care nu au apreciat nimic din ce am facut, din ce am daruit (timp, energie, prezenta, sustinere)... 

Multumesc Doamne  ca am botezat un baietel (un vis de vreo 2 ani de zile pentru care m-am rugat asiduu) pe care il iubesc, si care ma iubeste la randul lui enorm. 

Multumesc pentru toate calatoriile... pentru toate piesele de teatru vizionate... pentru cartile lecturate si lansarile la care am mers.

Multumesc pentru darurile, felicitarile, urarile si vestile bune din acest an.
Multumesc ca am regasit stima de sine si am renuntat la a face compromisuri doar pentru "a fi bine" (am invatat ca oricum nu este.. ).
Multumesc acelui om care mi-a fost alaturi in toate peregrinarile mele prin tara si care sper sa aprecieze candva... indiferent cat de tarziu ar fi. Am avut rabdare si am sperat ca ne vom intemeia candva o familie frumoasa. Se pare ca Dumnezeu da, insa nu baga si in traista! Dar, orice sut in fund este un pas inainte. Te iert, asa cum am facut-o mereu! :)

Multumesc pentru criza biliara facuta ieri, care sper sa ma purificat de toate relele.

Epuizare

De mult, de foarte mult timp nu m-am mai simtit astfel... daramata sufleteste si fizic.

Duminica, dupa ce am iesit de la teatru, am gasit un mesaj pe telefon: "A murit mama!". Nu cunoasteam numarul, nu era semnat. Am transmis condoleante si mi-am oferit ajutorul... ca timp si prezenta. Altceva, nu puteam face.

Am fost scoasa din circuit. Ma doare suferinta oamenilor... chiar daca uneori primi greutati pentru a ne purifica sufletul.

Apoi, am rugat pe cineva pe cineva sa ma ajute in promovarea proiectului cu povesti personalizate si a tinut neaparat sa imi "cenzureze" anumite cuvinte din prezentare. Am acceptat! Ma  intreb printer lacrimi pana cand si cat trebuie sa ma umilesc pentru a reusi de fapt sa bucur oameni, mici si mari, cu aceste povesti. Acum mult timp, mi s-a mai spus ca "ORICE MAMA STIE SA CREEZE POVESTI PENTRU PROPRIUL COPIL"... ca apoi, aceea mama sa aiba nevoie de ajutor financiar pentru copilul sau. De ce suntem rai? Chiar credeti ca ma imbogatesc din scrierea povestilor?! Va garantez ca totul este un hobby, si atat. :)

Azi, incepe targul de carte Gaudeamus. Doua edituri imi promisesera ca imi vor publica doua material pe care sa le lansez in aceasta perioada. Ati vazut voi? Am vazut si eu! Nici nu mai raspund la mesaje, pe langa faptul ca am fost sa semnez contractul cu un reprezentant al unei edituri si mirosea a alcoool de la o posta.

Insa, am invatat ca oricat imi este de greu, toate au rostul si farmecul lor. :)

Doamne, da-mi putere sa indur cu rabdare si intelepciune  tot ce imi este dat de la Tine!

Sa va fie ziua minunata!

Va astept maine la Gaudeamus, Romexpo, de la 17.30 la standul editurii ARAMIS (la parter) sane costumam in elefantel si sa ne jucam impreuna! :)

Viaţa fără stres

Imi doream demult sa urmez cursuri pentru sufletul meu. Am nevoie sa stau cu mine, sa ma echilibrez si sa iau o decizie importanta, majora pentru mine si viata mea.

Asa ca, am ajuns la un curs Empower, intitulat "Viata fara stres" sustinut de coach Ofelia Neagu. Mi-a placut modul in care au fost puse problemele.Faptul ca stresul te poate motiva sa te redescoperi, sa cauti in interiorul tau, sa inveti rezolvand anumite sarcini impuse si bucurandu-te din plin de viata, de oamenii pe care ii poti cunoaste lucrand la un proiect pe care initial l-ai urat.

Am aflat despre stresul pozitiv si cel negativ.

Am intalnitdoi oameni care lucrau in invatamant si erau foarte stresati din cauza hartiilor pe care trebuie sa le completeze. Da, sunt multe intr-adevar... insa, eu le fac pe cele mai importante si restul usor in timp. Pun accent pe ceea ce lucrez cu elevii... hartiile mai pot astepta... sau voi fi penalizata. Asta e! :)

In ultima perioada, fac numai gafe. Incercand sa o conving pe o prietena sa organizeze ateliere pentru copii in orasul in care locuieste, oferindu-ma sa o ajut cu materiale si structura completa a atelierului, eu avand incredere ca se poate descurca (fiind mamă şi lucrand în învăţămant după finalizarea facultatii) ea se tot codea. Atunci, crezand ca o incurajez, i-am spus ca este laşă. Normal că efectul a fost cel invers intenţiei mele. Am realizat că am greşit şi am fost prost înţeleasă.

Am descoperit că pot răni oamenii prin cuvinte. Nu, nu sunt perfectă, nici minunată, nici deosebită! Sunt om.... care este stresat de lipsa timpului... pentru că îmi doresc să ajut cît mai multşi să fac 1001 de lucruri, care să bucure 3000 de oameni.

Am primit credit pe telefon de 10 euro într-o noapte de duminică.... Mulţumesc, Cristian! Astfel,am putut să donez 4 euro pentru un tînăr de 17 ani care are nevoie de o proteză pentru picior.

Cu toate acestea, traversez o perioadă în care mi-e teamă să cunosc, să descopăr oameni.

Mi s-au promis atîtea (profesional şi sentimental), dar fiecare s-a eschivat şi şi-aurmărit interesul după aceea, încît acum mi-e frică să nu mă răzbun pe oameni senini, veseli, buni şi cu un suflet imens.

Dar... ştiu că voi primi un semn, o lumină şi voi descoperi calea corectă pe care va trebui să merg.

Cu autograf pe "4 Usi si alte povestiri" de A. G. Billig

La autograf...

Sper ca talentul să fie contagios.... şi să ne întalnim la cat mai multe seri similare.

Mulţumesc din tot sufletul,  Femeie Zambet, A.G. Billig!

Povestirile sunt senzaţionale.... m-au fermecat, emoţionat, dar şi speriat pe alocuri.
A.G. Billig scrie cu patos si talent!
Oameni dragi, nu rataţi manualul cu povestiri de viaţă, despre viaţă, despre regăsire, despre iubire, despre Karma, despre talent, despre vise împlinite.

Oameni deosebiti

.... care m-au cucerit si s-au cuibarit in sufletul meu.
... care mi-au devenit in scurt timp modele de viata.
.... care mi-au demonstrat ca visele se implinesc daca esti organizat, harnic si increzator.

VA MULTUMESC!