Soarele zglobiu ma indeamna sa pornesc la drum. Aveam o instiintare de la posta ce astepta de cateva zile pe biroul calculatorului. Mi-am amintit ca sambata este program la posta. O coada formata din cateva persoane. Primesc un pachet destul de mare. Il desfac, nerabdatoare. Revistele MEKI imi surad vesele. Yeeee.... 4 reviste MEKI, doua de benzi desenate, doua pentru copii cu varste intre 3-7 ani, ma insotesc la atelierul de scriere creativa spre care ma indrept.
Pasajul de la Universitate adaposteste un targ de hand made. Cum sunt fascinata de original, privesc obiectele. Imi plac cerceii (cei mici, cu surub). Dar la fel de mult ma atrag si semnele de carte. Nu am bani, dar nu rezist. Aleg sa cumpar un semn de carte.
Ajung la Carturesti, pentru a participa la Atelierul de Creative Writing organizat de proiectul ADLITTERA. Lector este scriitoarea Monica Ramirez. O femeie frumoasa, care te fascineaza prin prezenta, zambet, felul in care comunica, deschidere spre oameni. Ne sunt expusi pasii (regulile) care trebuiesc urmati pentru a scrie o poveste, un roman. Imi place limbajul simplu, explicatiile clare. Urmeaza exercitiile. Oboseala si faptul ca in ultima perioada nu am mai citit atat de mult, ma fac sa ma sperii ca nu voi fi capabila sa scriu fluent, logic, captivant. Povestile se incheaga. Partenerii de la acest curs au pregatiri diferite: facultatea de litere (ei ma inhiba deja), facultatea de istorie, de drept, teatru, biologie (eu). Scriu superb acesti oameni. Ma simt mica, mica, mica. Dar, imi doresc ca intr-o zi sa fiu scriitoare internationala, cu romane avand stiluri diferite (politiste, SF, povesti pentru copii si adolescenti.. etc.). La final, cumpar cartea "Cum se scrie un best-seller". Autor Monica Ramirez. Primesc autograf. Daruiesc si eu cartea de povesti, autoarea avand 4 copii.
Imi iau catrafusele si dau sa ies din libraria Carturesti - Verona. Fata care a terminat teatru ma striga.
- Stai putin.
- Da, zambesc, asteptand cu interes.
- Ai facut cumva teatru pentru copii? Cineva mi-a vorbit despre tine.
- Nu, dar este un vis de-al meau sa-mi pun povesti in scena. Am trimis la teatre in tara, dar nu sunt interesati, decat daca formez eu echipa, folosindu-mi elevii. Nu am timp pentru asta, plus ca nu ma pricep. Povestile mele sunt inregistrate la Radio Itsy Bitsy.
- Super! Minunat! Daca vrei sau daca mai vrei de fapt, eu sunt dispusa sa te ajut. Ma ocup eu de casting si pregatirea elevilor.
- Perfect. Ramane sa ne auzim.
Facem schimb de numere de telefon. Trebuie sa imi fac timp si pentru acest vis. Doamne, TE rog, dilata-mi timpul!
S-a lasat frig. Port o rochita subtire, tricotata si un pulovar lung, gen pardeiu, tricotat. Ploua. Sunt barbati care ma privesc insistent, acea privire lasciva. Mi se face teama. Ma privesc in vitrinele magazinelor. Rochia nu e indecenta ca lungime. Nu inteleg de ce mi se intampla asta.
Aproape de casa, mama ma asteapta cu umbrela. :) Ce mama divina am. Multumesc ca o am, cu bune si cu rele.
2 comentarii:
Draga mea, ma bucur pentru fiecare mica sau mare bucurie ce ti se intampla. Ma bucur ca esti atat de receptiva la sfaturi si sugestii, ca ai schimbat numele si aspectul blogului dupa cum te-a sfatuit Ana Maria (care este o persoana deosebita cu adevarat). Iar acum ma bucur si mai mult ca am intuit perfect ca stii sa apreciezi frumosul acela creat in ore de truda si de cautare a perfectiunii, acel frumos ce se cheama handmade. Sunt sigura acum ca nu voi da gres in bijuteriile ce ti le-am creat. Sunt gata si vor porni curand spre tine pentru a-ti aduce bucurie. Lasa-mi un email cu adresa ta, te rog.
Cat despre privirile acelea, interpreteaza le tot timpul ca fiind pline de admiratie, gandeste te doar ca bucuri ochii trecatorilor. Iar asta este un lucru bun.
@ Vavaly:
:) Multumesc enorm. Da, sunt receptiva, insa am si momentele mele de maxima incrancenare taureasca. :))
Ma lupt sa invat lectia de a darui fara sa astept ceva in schimb de la oameni. De fapt primesc, dar nu d ela cei carora le daruiesc. mai am multe de invatat.
Handmade-ul ma fascineaza de mica, de cand eram eleva si tricotam, si imi faceam pulovere, pe care le desfaceam si le schimbam modelul. :))
Multumesc in avans pentru cadoul tau. :)
Imbratisari si o saptamana divina. :)
Trimiteți un comentariu