Atelier de scriere cu Cecilia Ștefănescu

Îmi doream de ceva timp să reiau cursurile de scriere.. banii... timpul... vremea... m-am țintuit în casă. Până când am spus: GATA! A sosit timpul să revin la viață, la ieșiri, la pasiunile mele.

În PUZZLE un bistro cafe pe lângă guvern... un loc întunecat... dar simpatic totuși... a fost foarte frig însă...

Cecilia Ștefănescu .... scriitoarea romanului „LEGĂTURI BOLNĂVICIOASE” - voi lectura cartea, mi-am promis... scenaristă... mama unui băiețel.... soție „pasionată”... acestea am reținut din ceea ce ne-a povestit printre picături... și pot adăuga: o femeie frumoasă, cocheta, suplă... îngrijită.

Mi-a plăcut ce am auzit și ce am văzut. Mulți oameni pasionați de scris (vreo 40)... și culmea care scriu foarte bine... le doresc să ajungă departe... să fie văzuți pe rafturile librăriilor și să fie lecturați. 

Am înțeles că:

- nu există reguli de scriere... 

- trebuie să scrii pentru momentul „acum” nu despre trecutul și viitorul personajului. 

- finalul trebuie să rămână deschis... să nu dăm soluții, finalizări.

Tema de ieri a fost: SINGURĂTATEA UNUI BĂRBAT... DE 40-45 DE ANI... DESFĂȘURATĂ ÎN 24 DE ORE. (am zâmbit când o paticipantă, căsătorită a afirmat că ea nu a întâlnit bărbați burlaci la 40 de ani. ”Norocoaso” voiam să îi spun... )

Voi posta și textul meu când voi găsi răgaz. 

Eu... azi... 7 februarie

Pornesc cu entuziasm spre ultima ședință a atelierului de scriere creativă (din păcate). Copiii mă așteptau cu bucurie și interes. Am avut ca temă „Rima în poveste”... și le-a plăcut enorm.

Părinții au fost mulțumiți și încântați de premiul ORIGINAL ce a constat într-un caiet de scriere creativă... scris de mine... 

Îmi doresc să le fie de folos micuților, și să citească foarte mult, și să scrie și mai mult!

După amiază am mers la una din școlile unde am predat timp de doi ani și unde am avut mereu probleme cu secretarele. Nu au putut să îmi completeze anii în care am profesat în instituția lor deoarece nu era doamna secreatară, iar pe mine nu mă credeau pe cuvânt. AM FAȚĂ DE MARE INFRACTOARE! RECUNOSC!

Am ajuns la poștă... 

Am hoinărit puțin prin magazinul Unirea... deși era ora prânzului, era ceva animație...

M-am întâlnit cu directorul unei edituri... unde am mai colaborat și căruia îi trimisesem ceva texte de vreun an de zile și nu zisese nici că da, nici că ba... mai ales după ce a venit ministrul cu ideea de a nu mai distribui cărți prin școli. Dacă nu se merge pe recomandarea oamenilor calificați - învățători, profesori - atunci ce să facă părinții? În cine să mai creadă? Cum să evolueze țara asta când nu se mai citește, când nu mai promovăm valori, când nu mai mergem la muzee... la teatru??

Un text a fost folosit și publicat într-o carte intitulată „Jurnal de lectură”.

Am constatat cu bucurie că sunt o fabrică de idei pentru unii oameni. Acest lucru are părți bune și părți mai puțin bune... dar încerc să fiu optimistă... că va fi bine și că vom reuși să ieșim din lâncezeala aceasta bolnăvicioasă... 

O seară cu finalizarea unei povești personalizate!

Mâine... debutez în proiectul „Să-ți citesc o poveste”... voluntariat ce constă în lectura unei povești copiilor bolnavi internați la Spitalul Marie Currie, Budimex. Îl duc pe Tobias să îi înveselească... să îi facă puternici și încrezători!

ATELIER DE INVENTAT POVEȘTI PENTRU CÂND CREȘTI

ATELIER DE INVENTAT POVEȘTI PENTRU CÂND CREȘTI

Scriind poveşti pentru copii, am descoperit că poveştile au viață.  Noi ne-am gândit să le lăsăm să zburde în lume. Aşa s-a născut „ATELIERUL DE INVENTAT POVEȘTI PENTRU CÂND CREȘTI”. V-ar plăcea ca propriul copil să îşi descopere talentul de scriitor? Lăsaţi-vă copilul să creioneze personaje şi să le salveze.

La „Atelierul de inventat povești pentru când crești”, copiii petrec 2 ore, învăţând tainele scrisului, având posibilitatea să-şi dezvolte imaginaţia, creativitatea, vocabularul şi să găsească încrederea de a-şi exprima liber propriile trăiri şi emoţii. Totul se desfăşoară într-o atmosferă relaxantă.

Ce activităţi desfășoară copiii la „Atelierul de inventat povești pentru când crești”:

1.     Lumea povestilor:

-         Ce este o poveste? Ce întâlnim în lumea poveștilor?

-         Scriem o poveste in care personaje suntem noi si prietenii nostri (poate fi reala sau fantastica; o călătorie cu trenul; la patinoar;);

Cuvintele si obiectele magice:

-         Cuvintele cheie sunt notate pe bilețele și sunt extrase dintr-o cutie; copiii vor construi împreună o poveste;

-         Fiecare copil va extrage un obiect magic (o pana, o baghetă, un pix, un animălut de plastic, etc.) și va scrie o minipoveste despre puterea magică a acelui obiect.

2.     Povești felurite:

-         Alegem o emoție și vom scrie o poveste în care să arătam rolul ei în viața noastră de zi cu zi;

-         Scriem o poveste în care notele muzicale (do, re, mi, fa, sol, la, si, do), portativul și cheia sol sunt personaje.

-         Facem exerciții de găsit rima, de continuat poezia și scriem o poveste cu rimă despre animale.

„Atelierul de inventat povești pentru când crești” este coordonat  de Claudia Groza – profesor de biologie şi scriitoare de cărţi pentru copii (“Poveşti cu pilde pentru copiii isteţi”; “Tobias, elefănţelul colorat”; “Tolba cu poveşti”).

Număr de participanţi: 5-10 copi; Vârsta: copii între 8 – 12 ani.

Perioada: Joi 6 februarie și Vineri 7 Februarie, orele 17.30 (2 ore)

Locație: MAGAZINUL COCOR, ETAJ 5, LOCUL DE JOACĂ LALABAND.

Preț: 35 lei/ ședința sau  60 lei/ atelierul, ÎNSCRIERI LA e-mail: claudia_groza@yahoo.com

Vă aştept cu drag şi nerăbdare la inventat poveşti!

Cu simpatie,

Claudia Groza

Descoperiti-va minunata viata!

Ii cunoastem! Doi tineri talentati, Vera Ion (regizoare) si Sorin Poama (actor), plini de efervescenta si dorinta de a schimba ceva in Romania.

I-am descoperit intamplator anul trecut, cand am participat la"Scrie despre tine". Este un proiect amplu, bine structurat (acum fata de anul trecut) si cu rezultate vizibile. Poti deveni actor, sau macar iti scrii propria piesa de teatru, ce are ca punct de plecare viata ta, cu oameni, emotii, locuri, evenimente. Este ceva unic, original, de luat in seama!

Eu nu am avut timpul, banii, curajul de a merge pana la capat.

Aseara, i-am vizitat din nou. De aceasta data in incinta Teatrului de Comedie, Sala Studio. Senzatia lasata dupa trei ore de exercitii teatrale, a fost WOOOOOOOW! Recomand tuturor sa incerce macar o data, o sedinta (care este gratuita) sa vada (sa simta) cum este. Am "jucat" pe scena. Am fost pentru trei ore o actrita in  devenire. Am aflat ce emotii uimitoare exista.... am descoperit cat de prezent trebuie sa fie un actor.... ce putere de concentrare trebuie sa aiba...

Decizia este a fiecaruia dintre voi, dar credeti-ma, merita sa incercati.

Detalii aici:

 

SCRIE DESPRE TINE

 

http://scriedespretine.com/

 

Cum ne povestim lumea?

 

După un festival de o luna care a prezentat 13 spectacole pe texte noi scrise in cadrul atelierului, echipa Scrie despre Tine revine cu noi planuri. 

Joi, 12 septembrie, de la ora 19.00, la Teatrul de Comedie, Sala Studio, organizam un atelier deschis tuturor celor care doresc sa invete sa scrie un scenariu de film sau de teatru. Atelierul este sustinut de regizoarea Vera Ion si de actorul Sorin Poama.
“Vrem să cunoaștem oameni interesați de lumea în care trăiesc și care vor să își povestească realitatea.  Ce ai văzut în ultima lună, cine ești, ce ai de spus. Proteste, întoarcerea în București, planuri, amintiri, pozele din vacanță, așteptările pentru toamnă. Încă o toamnă în București. Cum ne povestim lumea?“ (Vera Ion, trainer)
Scrie-ne pe scriedespretine@gmail.com și inscrie-te gratuit la antrenamentul zero Scrie despre Tine. Antrenamentul durează două ore și se termină cu un text.  

Haideti la povesti.... :)

Povestile traiesc in fiecare dintre noi, in tot ce ne inconjoara.
In cadrul atelierului de scriere creativa
 
“Clubul Povestilor la MiniMe” , copiii de 8-12 ani invata tainele scrisului, isi dezvolta imaginatia, creativitatea si vocabularul, capata incredere de a-si exprima liber propriile trairi si emotii.
Clubul Povestilor este coordonat de Claudia Groza, profesor si autor de povesti si povestiri pentru copii, cea care a creat povestea “Tobias, elefantelul colorat” si care a condus atelierul de poveste de la MiniMe, organizat in jurul povestii elefantelului Tobias.
Data de desfasurare: 3, 5, 10 si 12 septembrie 2013, ora 18.00
Durata: 2 ore fiecare din cele 4 sedinte
Tematica:
Sedinta 1: Lumea povestilor

• Citim un fragment din „Amintiri din copilarie”  de Ion Creanga si alte texte in care personajul principal este autorul.
• Scriem o poveste in care personaje suntem noi si prietenii nostri.
• Scriem o scrisoare catre noi.
• Transformam un personaj negativ intr-un personaj pozitiv prin actiunea povestii.

Sedinta 2: Cuvinte si obiecte magice

• Cuvintele-cheie sunt notate pe biletele si sunt extrase dintr-o cutie; copiii vor construi impreuna o poveste.
• Fiecare copil isi va alege un obiect magic si va scrie o minipoveste despre puterea magica a acelui obiect.

Sedinta 3: Povesti felurite

• Citim povestea „Oana si Alex in Tara Sentimentelor” scrisa de Claudia Groza.
• Alegem o emotie si vom scrie o poveste in care sa aratam rolul ei in viata noastra.
• Vom scrie o poveste care sa cuprinda: un moment vesel, un moment de suspans si un final trist.
• Povesti despre mijloace de transport, despre ape (rauri, fluvii, mari, oceane, parauri), despre insecte.

Sedinta 4: Poveste cu rima

• Citim din cartea „Vesti povesti pentru cand cresti” de Oana Machedonschi, editura Aramis.
• Facem exercitii de gasit rima, de continuat poezia si scriem o poveste cu rima.

Pret intreg (4 sedinte): 225 lei
Pret de fidelitate (4 sedinte): 195 lei * Pretul de fidelitate se aplica pentru copiii care au participat la minimum 2 cursuri MiniMe.
Pretul include: activitatea de la atelier, materialele folosite de copii pe parcursul celor 8 ore de atelier (4 sedinte a cate 2 ore fiecare) si cate 1 exemplar din cartea “Povesti” de Ioan Slavici, aparuta la editura Aramis.

Pentru inscrieri: 0741.199.600 sau office@cursuriminime.ro.
Va asteptam cu drag la MiniMe!

Inspiratie pe muzica de Vivaldi la Costesti :)

Amintiri de la "Incubatorul de condeie"

Incep curs de scriere si teatru

Asta ca tot seman cu Hillary Swank... c'est la vie... tres belle... tres charmante... :)) Je m'apele Claudine.... je suis ecrivain.... :))

"Înscrieri pentru noua grupa între 1 și 10 februarie 2012

SCRIE DESPRE TINE ESTE UN ATELIER DE DRAMATURGIE SI DEZVOLTARE

PERSONALA IN CARE POTI SA LUCREZI CU ACTORI SI REGIZORI

PROFESIONISTI EXERCITII CREATIVE DE ACTORIE SI DRAMATURGIE,

BAZATE PE POVESTI SI EXPERIENTE PERSONALE.

REZULTATUL ACESTOR INTALNIRI ESTE CATE O PIESA DE TEATRU

CARE VA FI JUCATA IN FATA UNUI PUBLIC."

Scris... scriere...

Ştia că viaţa ei se va schimba. Ştia că va pleca departe. Îşi dorea încă un curs de scriere... să simtă din nou emoţia... bucuria... să scrie după un subiect impus.
A fost acceptată - şi mulţumeşte enorm omului ce i-a permis asta (şi nu o dată), cu toate că în acest moment cuvintele sunt prea sărace să exprime satisfacţia produsă - şi a scris despre "ultimele ore din viaţa ta". A scris despre orele în care a decis că a sosit timpul să ia o decizie, să facă o schimbare. Şi-a notat planurile de acţiune. Îi este greu să se desprindă, dar era important pentru evoluţia ei. Nu era un capăt de ţară. Nu era un drum fără întoarcere.
Totul se învârtea în jurul poveştilor... al celor scrise... al celor lecturate (citea poveşti de Jaques Salome)... al celor trăite.
Alt oraş... altă ţară... alt rost... alţi oameni.

Miercurea fara cuvinte

Nicicand nu am fost asa serioasa... oboseala se citeste pe chipul meu. Dar va trece. Toate trec.  Pietrele raman. Eu sunt o piatra. Nu, nu oricare.... ci una pretioasa... un diamant care trebuie slefuit inca putin pana sa ajun la muzeul de geologie. :))

Recunoaste-ma, atinge-ma, zambeste-mi

ATELIER DE SCRIERE - 15 OCTOMBRIE 2011, CU SCRIITOAREA MONICA RAMIREZ, LA CARTURESTI.

Daca timpul mi-ar permite si viata mi-ar surade la maxim, m-as duce in fiecare sambata sa  scriu. Fiind "fortata" de situatie, as scrie povesti cu pirati, femei frumoase, destepte, care stiu sa intoarca  oricand situatia in favoarea lor. As asculta la infinit povestile celor ce ar fi parteneri de scriere (nicicand nu am crezut ca pot descoperi cat talent lancezeste in oameni).

"Sa nu vezi raul, sa nu auzi raul, sa nu vorbesti de rau." (proverb japonez).

"Greutatea este motiv de bucurie. Nu este destul doar sa eviti sa fii descurajat in fata greutatilor. Cand dezastrul se abate asupra unui samurai, el trebuie sa fie bucuros si sa fructifice sansa de a merge mai departe cu energie si curaj.

Barca se rdica odata cu valurile."

Frumoasa zi de ieri

Soarele  zglobiu ma indeamna sa pornesc la drum. Aveam o instiintare de la posta ce astepta de cateva zile pe biroul calculatorului. Mi-am amintit ca sambata este program la posta. O coada formata din cateva persoane. Primesc un pachet destul de mare. Il desfac, nerabdatoare. Revistele MEKI imi surad vesele. Yeeee.... 4 reviste MEKI, doua de benzi desenate, doua pentru copii cu varste intre 3-7 ani, ma insotesc la atelierul de scriere creativa spre care ma indrept.

Pasajul de la Universitate adaposteste un targ de hand made. Cum sunt fascinata de original, privesc obiectele. Imi plac cerceii (cei mici, cu surub). Dar la fel de mult ma atrag si semnele de carte. Nu am bani, dar nu rezist. Aleg sa cumpar un semn de carte.

Ajung  la Carturesti, pentru a participa la Atelierul de Creative Writing organizat de proiectul ADLITTERA. Lector este scriitoarea Monica Ramirez. O femeie frumoasa, care te fascineaza prin prezenta,  zambet, felul in care comunica, deschidere spre oameni. Ne sunt expusi pasii (regulile) care trebuiesc urmati pentru a scrie o poveste, un roman. Imi place  limbajul simplu, explicatiile clare. Urmeaza exercitiile. Oboseala si faptul ca in ultima perioada nu am mai  citit atat de mult, ma fac sa ma sperii ca nu voi fi capabila sa scriu fluent, logic, captivant. Povestile se incheaga. Partenerii de la acest curs au pregatiri diferite: facultatea de litere (ei ma inhiba deja), facultatea de istorie, de drept, teatru, biologie (eu). Scriu superb acesti oameni. Ma simt mica, mica, mica. Dar, imi doresc ca intr-o zi sa fiu scriitoare internationala, cu romane  avand stiluri diferite (politiste, SF, povesti pentru copii si adolescenti.. etc.). La final, cumpar cartea "Cum se scrie un best-seller". Autor Monica Ramirez. Primesc autograf. Daruiesc si eu cartea de povesti, autoarea avand  4  copii.

Imi iau catrafusele si dau sa ies din libraria Carturesti - Verona. Fata care a terminat teatru ma striga. 

- Stai putin.

- Da, zambesc, asteptand cu interes.

- Ai facut cumva teatru pentru copii? Cineva mi-a vorbit despre tine.

- Nu, dar este un vis de-al meau sa-mi pun povesti in scena. Am trimis la teatre in tara, dar nu sunt interesati, decat daca formez eu echipa, folosindu-mi elevii. Nu am timp pentru asta, plus ca nu ma pricep. Povestile mele sunt inregistrate la Radio Itsy Bitsy.

- Super! Minunat! Daca vrei sau daca mai vrei de  fapt, eu sunt dispusa sa te ajut. Ma ocup eu de casting si pregatirea elevilor.

- Perfect. Ramane sa ne auzim. 

Facem schimb de numere de telefon. Trebuie sa imi fac timp si pentru acest vis. Doamne, TE rog, dilata-mi timpul!

S-a lasat frig. Port o rochita subtire, tricotata si un pulovar lung, gen pardeiu, tricotat. Ploua. Sunt barbati care ma privesc insistent, acea privire lasciva. Mi se face teama. Ma privesc in vitrinele magazinelor. Rochia nu e indecenta ca lungime. Nu inteleg de ce mi se intampla asta. 

Aproape de casa, mama ma asteapta cu umbrela. :) Ce mama divina am. Multumesc ca o am, cu bune si cu rele.

Noi, doar noi

In linistea diminetii  si mangaierea razelor de soare, timide, dar jucause, ma trezesc in compania unei muste care a inviat nu stiu cum si cand.

Ingerii imi soptesc ca fac parte din tabara lor, si nu e cazul sa imi fac griji. Atat timp cat muncesc, sunt organizata si imi stabilesc prioritatile, voi reusi in tot ce-mi propun. Tot de la ei aflu, ca am puterea sa accept si sa iert, dar si ca mi se pregatesc lucruri frumoase.

Multumesc ca traiesc si azi. Imi doresc sa nu traiesc degeaba, sa construiesc ceva - poate un vers -, sa intalnesc un prieten sau un dusman  - fiecare are rol in evolutia mea-, sa cunosc oameni noi, sa zambesc celor de pe strada, sa ma incarc cu energie intr-un lacas sfant, sa fiu frumoasa, sa daruiesc iubire, imbratisari, pupici.

Am schimbat numele blogului in NOI, DOAR NOI. Vreau sa invat ca  dragostea  este in jurul meu, in mine, in noi. "Unde-s doi puterea creste si dusmanul nu sporeste." In doi, viata e mult mai frumoasa. Noi se va transforma intr-o familie armonioasa, cu prunci frumosi, bunici, nepoti, matusi, veri.... zambete, bucurii, minuni, impliniri, fericire, echilibru, speranta, armonie... imbratisari.... voie buna... inelegere.... spor... realizari.

scriere

prietenul din Venezuela, mi-a trimis acest anunt... suna tentant. voi ce spuneti? mai ales ca au sectie si pentru copii, cred ca voi trimite o poveste. :)

imi doresc ca povestile mele sa ajunga in cat mai multe iniim, case, tari, continente. prin intermediul blogului de povesti povestilelizei, se pare ca reusesc.

zambete, bucurii, magie, povesti si voie buna!

dulaul din inima mea

asteptam ora 2 sa administrez un antibiotic. tocmai ce finalizasem de scris o poveste, am inchis notebook-ul meu vesel si prietenos, l-am sarutat cu drag, si am dat sa iau o carte de pe marginea patului. cartile- daca le-ati vedea ce cuminti stau acolo, si ma asteapta infiecare seara si in fiecare dimineata si in fiecare clipa cand ma intorc acasa. stiu ca una din ele va fi norocoasa si va sta la caldura, langa mine, sub pilota. alta ma va insoti in drumul meu, va cunoaste locuri, oameni, animale. altele sunt oropsite si abandonate cu zilele. (da, fac prostia de a citi - uneori - carti in paralel).

dar... iar m-am abatut. voiam sa aflati ca, nu am apucat sa iau cartea, caci in sufletul meu, un dulau a inceput sa dea din coada. imi duc mana la inima. cata viata! ce adrenalina! cauza? nu stiu... pare a fi teama. oare unde nu vreau ca subconstientul sa-mi aduca in vise acei barbati rai pe care i-am intalnit si care mi-au destabilizat orizontul si echilibrul?

suna telefonul. este ora 2 dimineata. administrez antibioticul si ma intorc sa citesc. personajele, fara sa aiba vreo intentie - stau acolo de sute de ani - imi scot din cutiuta aminitirilor pe cei doi natarai care mi-au ruinat - hai sa spun doar sifonat - visele, sperantele si, mai presus de toate, ideea de iubire, arta si sinceritate.

inchid cartea cu ciuda si lacrimile se preling din coltul ochiului spre nasul acceptor... de lacrimi.

da, si dulaul este inca acolo, si tot da din coada. vreau sa cred ca este FERICIT.

azi cine sunt?

cine sunt eu?

acum, un inger decazut din drepturi, foarte obosit, trist... dar nu pot spune plictisit. mi-e dor sa cunosc oameni, dar mi-am pierdut curajul. nu am crezut niciodata ca oamenii maturi iti pot fura vise sau de fapt le pot murdari atat de rau. imi tot spal visele si mai am putin si le albesc, asa cum au fost, si de ce nu, poate mai stralucitoare.

caut puterea sa il iert pe cel care mi-a patat visele. el, unul care nu stie ce inseamna vis, speranta, construirea unui vis. iarta-l Tu, Doamne... candva il voi ierta si eu, iti promit.

intrebam aseara, cu o durere de inima sfasietoare - da, a reaparut - cum sunt perceputa. "putin ratacita in ceata, dar iti cauti asiduu drumul. il vei gasi. aprinde mai multe lumanari". imi voi urmari steaua calauzitoare in aceasta perioada sfanta. colindele imi vor purifica sufletul, clopoteii vor alunga raul si gandurile si energiile nefaste din juru-mi. voi continua sa luminez ca o scanteie vie, ca un licurici al povestilor frumoase, care se indeplinesc cand crezi cu ardoare in ele sau exact in clipa in care vrei sa le inchizi in cel mai dosnic cufar al vietii.

am aflat ca zilele acestea, am sansa sa intalnesc oameni de la care sa invat a scrie; cu ajutorul si in compania carora imi pot imbunatati stilul, ma pot juca creativ, pot picta cuvinte pe panze de nea, pe cerul apatic, pe cetina brazilor emotionati, pe oglinda unui rau inghetat, pe sufletul meu ranit sau poate chiar pe pansamentul aplicat (sa stiti ca este mentolat; ustura, dar imi place; imi face bine!).

multumesc oameni - ingeri ce apareti in viata mea cenusie, putin fada si inodora! sa stiti ca imi doresc "sa fiu iubita cand merit cel mai putin, caci atunci am nevoie cel mai mult" (proverb chinezesc). oare a sosit timpul pentru acest training?

imbratisari si zambete!

as vrea sa scriu...

as vrea sa scriu despre minunile acestei lumi, despre creatie si cosmos.

as vrea sa scriu despre faptul ca-mi place cum arata oamenii cu doi ochi, urechi, nas si gura, maini si picioare si suflet cat o coaja de nuca, dar si stelele. ador sa privesc Luna care isi schimba forma. as vrea sa scriu despre Luna Plina din aceasta noapte, cand dorintele se implinesc cu usurinta daca le strangi la piept cu speranta si grija, si le desmierzi pana ele capata incredere ca le apreciezi suficient.

as vrea sa scriu despre nasul luat la purtare si despre ceasul ce suna dimineata ca un nebun sau un strigoi, si il strang intre degete pana tace, extenuat.

as vrea sa scriu despre poezie si arta poetica pe care nu o stapanesc asa ca renunt la asta. as vrea sa scriu despre Logos, si puterea cuvantului care are o mie si una de sensuri, care se transforma intr-un labirint grotesc si inuman. iubesc cuvintele cu un singur sens.

as vrea sa scriu despre rautatea din mine, si despre cum naiba sunt oameni care ma vad inger? pe cine sa mai cred? "pe nimeni", imi sopteste intuitia. "nu trebuie sa ai incredere decat in tine. faci ce simti, mergi unde-ti place, asculti si citesti ce te reprezinta sau ce sufletul tau indrageste si necesita. toti avem o doza incomensurabila de rautate, manifestata in diverse forme: rotunde, patrate, alungite, triunghiulare si cate si mai cate."

as vrea sa scriu despre semnele de carte pe cae le adun, si le confectionez si le port in fiecare calatorie pe taramul cartilor.


as vrea sa scriu despre Piticul John care ma viziteaza adesea, si ma gadila pana mai topesc prin ras vreo 500 grame de tesut adipos. am scris - fara sa vreau - acest pont anti - celulita, precum am scris fara sa vreau si aceasta postare, fara cap, fara sens, dar mai ales fara coada. este o postare bearca.

Ce viseaza pruncul Iisus?

de sus, o raza de soare face slalom printre case si descopera oameni cu preocupari din cele mai diverse. Iisus foloseste fascicolul lumios - ca raza unui reflector - pentru a ajunge la copiii ce se harjonesc cu o minge uzata, ale carei culori abia se mai disting. O va preschimba intr-una noua! Oare oamenii se mai gandesc la El? de cand nu a mai transformat apa in vin, parca nu mai este asa vizitat in lacasul sfant. o femeie priveste spre cautandu-l cu lacrimi in ochii sai mari, blanzi, frumosi, graitori. Mesajul transmis: "Am ochi asemanatori cu ai Fiului Tau, Doamne! Am nevoie de tine, acum si intotdeauna".

vacuta Lolitta

vacutele desenate pe peretii cafenelei HasHas, unde s-a desfasurat atelierul de scriere creativa, m-au inspirat si a rezultat aceasta poveste.

fusese o zi caniculara. iarba aproape se uscase de la soarele jucaus. norii se adunasera la un moment dat pe cerul azuriu, ingerii se rugau pentru un strop de ploaie, dar Dumnezeu a imprastiat norii cu ajutorul vantului vesel. treptat-treptat, amintirea aurie a soarelui apus se stinge in inimile norilor reci si tristi. tacute, asemenea unor copii indurerati, pasarile s-au oprit din cantat si numai tipatul plangator al potarnichii mai destrama solemna tacere din preajma apelor, in care se cufunda ultimele palpairi ale zilei. dinspre paienjenisul de paduri ce tivesc tarmurile, umbre sure se strecoara fara zgomot ca sa izgoneasca lumina, cu pasi nevazuti, pe deasupra ierbii de pe maluri si prin stuful ce suspina, iar noaptea, pe tronul ei sumbru, isi intinde aripile negre pestee lumea care se intuneca si din palatul ei, luminat de stelele palide, domneste in tacere. luna, care indragestee raul, se apleaca sa-l sarute ca o sora, inlantuind-l cu bratele ei argintii. raul curge cantand un cantec pe care l-a cantat vreme de atatia ani si se indreapta spre regina lui, marea. o turma de vaci, albe cu pete negre - cam ciudate, nu? - venea alene de la pascut. - draga mea, unde este Lolitta? - cum... unde este? era langa tine, raspunse vaca mama, alertata. parintii vacutei au pornit in cautarea odorului. o strigau cu toata puterea. mugetele lor se auzeau pana peste munti si vai. Lolitta noastra experimentase ceva nou. De felul ei era o visatoare, cu capul in nori. In acea seara a vrut sa imbratiseze luna. S-a urcat - nu ma intrebati cum - in cel mai inalt copac si, cand luna a rasarit, s-a napustit asupra ei. A ramas agatata si luna sta sa apuna din cauza greutatii Lolittei. - ce se-ntampla de e asa intuneric? unde e luna asta? intrebau animalele din padure. - e pe cer, dar se pare ca este luata prizoniera, grai o girafa. - cineva s-a agatat de ea si nu vrea sa-i dea drumul, se auzi din spate elefantul. - ce o fi zarva asta?, intreba un baiat care se indrepta spre cabana. - sa salvam luna! - pai sa o salvam, dar cum? - sa facem o scara. elefantule, tu stai primul, apoi se urca girafa, urmeaza porcul mistret, leul... si la final baiatul acesta curajos. zis si facut. cu mic cu mare, si iar cu mic, si apoi mare, au facut o scara pana la Luna. Lolitta a fost ajutata sa coboare, dar baiatul s-a indragostit de fata zambitoare ce locuia pe luna. si s-au imbratisat, si si-au declarat iubire vesnica, asemenea cenusaresei cu printul la bal. - nu am crezut niciodata in povesti, dar se pare ca ele exista, spuse baiatul fericit. - da, fiecare din noi avem o poveste frumoasa, speciala, minunata, pe care ar fi bine sa o impartasim oamenilor. sa invete de la luna, de la stele si de la soare, nu sunt doar simple vorbe aruncate in vant de batranii din popor, adauga vesela, fata. * luna era leganata de sforile trase de doi paji ce stateau linistiti in copaci, de o parte si de alta a raului involburat de atata zgomot. * parintii si-au regasit odrasla visatoare, fascinata ca a imbratisat luna, chiar si pentru cateva minute, iar fata si baiatul au trait fericiti si impliniti, pana la adanci batraneti pe Luna.

atelierul de scriere in imagini "miscatoare"

despre atelierul de scriere.... oameni frumosi (fizic, dar mai ales sufleteste si intelectual... ) aici.

aceasta postare o dedic lui Tudor , care merita sa fie acolo... si sa arate in fata lumii talentul ce are nevoie de putina slefuire a unui talentat maestru...