Analizându-mă....

Citind avid,  diverse paragrafe din cartea "Părinţi străluciţi, Profesori fascinanţi" de Augusto Cury, am descoperit ca sufar, ca si majoritatea elevilor mei de SGA, adica Sindromul Gandirii Accelerate. Port cu mine imagini si oameni si actiuni din trecut la care ma gandesc, plus activitatile numeroase prezente pe care le traiesc intens, precum si imagini proiectate in viitor, a  caror nefinalizare mă face să sufăr, îmi crează o stare de agitaţie, de nelinişte, care mă tulbură.

*

 Am descoperit că piesele din puzzle-ul meu se potrivesc cu cele din puzzle-ul tău. De abia aştept vacanţa de iarnă să refacem puzzle-ul VIEŢII NOASTRE. Nu îmi vine să  cred că am aşteptat atât, dar că într-un final, îngerii mi-au luat pânza ce mă orbea, şi mi-au arătat clar acest aspect: eu am nevoie de tine, tu de mine şi NOI de NOI, ÎMPREUNĂ.

*

După o conversaţie în miez de zi şi două mesaje în miez de noapte, am descoperit că gândul mi-a zburat spre tine. Îmi amintesc cât de liniştit ai pătruns în viaţa mea. Un scârţâit de uşă, într-o perioadă în care eu eram prinsă în trecut, cu amintiri şi retrăiri cu acelaşi final dezgustător de trist. Îţi dăruiam cu drag atenţie, şi timp cu măsură, dar din prietenie. Nu mai credeam în oameni, şi nu voiam să îmi amanetez din nou sufletul. Ai fost bărbatul care nu mi-a spus niciodată că sunt specială (când am picat mi-ai mărturisit că sunt PUTERNICĂ şi pot finaliza tot ce am început). Ai fost sincer cu mine, şi asta m-a făcut să fiu atentă la comportamentul meu, şi în general, la mine. Ne-am duelat  în cuvinte şi m-ai ameninţat că te vei retrage din viaţa mea, dacă am impresia că eşti contra mea. Nu m-a şocat asta, dar m-a întristat mai mult decât atunci când au făcut-o alţii. Ei măcar au fugit mişeleşte. Tu mi-ai explicat motivul. Am simţit că eşti altfel.

Ţes cu drag amintirile ce vin din urmă. Acum le conştientizez. Mă bucură şi mă liniştesc. Nu, nu, fără vise, fără  speranţe, doar trăire şi decizii de moment.

*

După finalizarea zbuciumului din viaţa mea, mi-am promis că mă liniştesc şi îmi canalizez energia spre familie. Voi tricota finuţului meu grăsun şi frumos, de care mi-e un dor nebun. Voi viziona filme în braţele omului drag şi vom bea ceai sau ciocolată fierbinte. Voi scrie poveştile fiului meu sau al nostru de vrei. ;) (nu ştiu dacă tu îţi doreşti o fetiţă, cumva?). Vom citi împreună diverse cărţi. Vom învăţa pentru examenele vieţii în doi ce ne aşteaptă, curată şi colorată. Ne vom juca - cu mic şi mare - (înţelegi tu asta), ce pofteşte cel mai mic. Ha haha. Voi asculta muzica şi îmi voi încerca "talentul" culinar, abandonat de ani buni. Voi oferi zâmbete, îmbrăţişări, pupici de la mic la mare. Cine ştie cunoaşte.... şi va fi MINUNAT! Întotdeauna binele învinge răul (tu mi-ai arătat asta), adevărul iese la iveală, dragostea câştigă, când te aştepţi mai puţin. :)