Conversez cu oameni simpatici şi optimişti (ceea ce este minunat). Încerc să las teama de o parte, şi mă prind în horă. E bine să ieşi din starea de anestezie şi să simţi. Să simţi orice: bun, rău, invidie, simpatie, frică. Însă, întotdeauna e sfântă - mai ceva ca agheasma care va fi sfinţită mâine - o doză de reţinere.
Eu, am fentat puţin vacanţa şi mi-a mai lăsat o zi. Ultima zi este cea mai dulce, cea în care te bucuri cu adevărat de valoarea vacanţei.
Am tras cu ochiul la "Eat, Pray, Love", am înţeles - pentru a câta oară? - că omul se poate schimba, dorinţă să fie.
Mă bucur ca un copil care se joacă în zăpadă, de faptul că, visele mele prind contur. Vreau ca în fiecare zi să aduc un zâmbet, să fac un om fericit (dar un om care ştie să se bucure), să fiu acolo unde este nevoie de mine, să nu exagerez, dar anul acesta, îmi doresc să fiu înger zi de zi. Suntem în 5 ianuarie (cinci numărul meu preferat) şi am notat în fiecare seară o "minune". Este magic!
*
Uşa batantă se deschide. În interior este o lumină crepusculară. Cu ochii mari, de desen animat japonez - cum a fost caracterizată până nu de mult; un fel de Sandy Bell - caută linişte. "Unde o fi sertarul acela roz? Sunt sigură că l-am pus aici. Câte dezamăgiri, cât praf lăsat de oamenii fără valoare care m-au învăluit în cuvinte fără logică şi fără temelie (reprezentată de sinceritate sau prietenie)! Am găsit pacea. Uraa! Sunt salvată."
Un ticăit puternic al inimii împinge în dreptul tinerei o cutie. "Da... este liniştea sufletului meu. Este liniştea de care am nevoie să cresc armonios, ca o magnolie (sunt născută în luna lui Florar - nimic nu este întâmplător) şi să răspândesc frumuseţea şi bunătatea ce au dospit în ultima perioadă a vieţii mele. E timpul să mă arăt lumii întregi, aşa cum sunt cu adevărat! Simt că este anul călătoriilor mele pentru a întâlni oameni care să mă ude şi să ma ajute să cresc; voi întâlni oameni care au nevoie de mine pentru a-i uda şi plivi de buruieni (hopuri, griji, pesimism) pentru a creşte drept şi armonios".
...
Da, s-a deschis uşa sufletului tinerei cu puteri magice anul acesta.
P.S.: Dacă nu puteţi fi buni, staţi departe de ea, căci altfel veţi fi transformarţi în măgari. Ha ha ha.
Eu, am fentat puţin vacanţa şi mi-a mai lăsat o zi. Ultima zi este cea mai dulce, cea în care te bucuri cu adevărat de valoarea vacanţei.
Am tras cu ochiul la "Eat, Pray, Love", am înţeles - pentru a câta oară? - că omul se poate schimba, dorinţă să fie.
Mă bucur ca un copil care se joacă în zăpadă, de faptul că, visele mele prind contur. Vreau ca în fiecare zi să aduc un zâmbet, să fac un om fericit (dar un om care ştie să se bucure), să fiu acolo unde este nevoie de mine, să nu exagerez, dar anul acesta, îmi doresc să fiu înger zi de zi. Suntem în 5 ianuarie (cinci numărul meu preferat) şi am notat în fiecare seară o "minune". Este magic!
*
Uşa batantă se deschide. În interior este o lumină crepusculară. Cu ochii mari, de desen animat japonez - cum a fost caracterizată până nu de mult; un fel de Sandy Bell - caută linişte. "Unde o fi sertarul acela roz? Sunt sigură că l-am pus aici. Câte dezamăgiri, cât praf lăsat de oamenii fără valoare care m-au învăluit în cuvinte fără logică şi fără temelie (reprezentată de sinceritate sau prietenie)! Am găsit pacea. Uraa! Sunt salvată."
Un ticăit puternic al inimii împinge în dreptul tinerei o cutie. "Da... este liniştea sufletului meu. Este liniştea de care am nevoie să cresc armonios, ca o magnolie (sunt născută în luna lui Florar - nimic nu este întâmplător) şi să răspândesc frumuseţea şi bunătatea ce au dospit în ultima perioadă a vieţii mele. E timpul să mă arăt lumii întregi, aşa cum sunt cu adevărat! Simt că este anul călătoriilor mele pentru a întâlni oameni care să mă ude şi să ma ajute să cresc; voi întâlni oameni care au nevoie de mine pentru a-i uda şi plivi de buruieni (hopuri, griji, pesimism) pentru a creşte drept şi armonios".
...
Da, s-a deschis uşa sufletului tinerei cu puteri magice anul acesta.
P.S.: Dacă nu puteţi fi buni, staţi departe de ea, căci altfel veţi fi transformarţi în măgari. Ha ha ha.
3 comentarii:
Imi place optimismul tau, este chiar.......molipsitor, si-apoi cand un suflet se deschide atat de sincer in fata ta, simti ca nu poti sa raspunzi decat la fel, in mod sincer.
Iti doresc ca intr-adevar sa nu iti bata la usa decat oameni adevarati, care sa se bucure de sufletul tau magic, iar daca se vor preface.....sa ramana Magari pe veci! Hi Hi Hi !!!
Bucuria ta a devenit molipsitoare! Cheful tau de viata si de fapte bune a devenit molipsitor! E asa bine sa citesti lucruri de astea si sa simti cum te insufla si pe tine sa faci la fel, sa simti la fel!
Iti doresc ca in fiecare zi a anului sa aduci zambete pe fata oamenilor!
@ Elena:
Multumesc. Am inteles ca totul depinde de mine, de cui ii permit sa fie langa mine. Mereu am fost constienta de valoare celor de langa mine, dar celor fara suflet le-am acordat o sansa, doua chiar 10 uneori. La final, mi-am infipt cutitul in increderea ce o aveam in ei. Cand se repeta cu multi, iti dai seama ca nu merita timpul, energia si mizeria pe care o lasa in jurul meu.
@ Iuliana:
Ma bucur sa molipsesc oameni. Vreau sa fiu minunata anul acesta, dar asa de la distanta, caci am multe vise de implinit. Dar vreau ca oamenii sa lupte mai mult ca niciodata penru visele lor.
Pupici magici!
Trimiteți un comentariu