realitate vs vis

- sunteti casatorita sau aveti un prieten?
- nici, nici, raspunde rapid, sigura pe ea si zambind.
- aveti timp, sunteti tanara.
- n-as spune, dar asta e situatia.
- cati ani aveti?
- 30...
- nu pot sa cred! sunteti cu doi ani mai mare decat mine, dar nu pareti. mai mult de 25 nu va dadeam.
- multumesc.
- sa nu va grabiti sa va casatoriti daca simtiti ca nu ati gasit omul potrivit. eu m-am maritat tanara, la 20 de ani, de gura mamei. sa va arat o poza a sotului. a inceput sa bea, face datorii la carciuma... cred ca am sa-mi iau copilul si-am sa plec. sa nu faceti greseli doar pentru a fi casatorita.

*

in jurul ei, casatoriile prietenilor, ale colegilor, cunostintelor se destrama ca tivul unei rochii tricotate si lasate nefinisata.

*

la metrou, ochii ei senini cad pe afisul cu targul de nunti, organizat in perioada 25, 26, 27 ianuarie.
" l-am ratat si anul acesta!"
o mana puternica ii atinge talia atat de subtire, de parca nici n-ar avea viata, si ii spune:
- nu te necaji! stii ca nunta ta va fi ALTFEL, asemenea tie. stii ca rochia ta va fi eleganta, dar simpla si originala. targurile acestea nu sunt pentru o femeie frumaosa si minunata si atipica si originala ca tine. nu ai nevoie de volane si zorzoane. cunosti foarte bine ca nu le suporti.
il priveste uimita. este barbatul la care visase. inalt, brunet, zambitor, cu dinti albi, sigur pe el, cu initiativa, genul sportiv, care o incurajeaza si o sustine, ii da avant in indeplinirea viselor.
- nu stiu cine esti, cat de real esti, dar eu am renuntat la dragoste! i-am dat liber, am lasat-o sa zboare. m-am nascut tarziu... intr-o perioada in care barbatii sunt lasi, fug de responsabilitati, de sensibilitate si chiar de dragoste adevarata. privesc barbati care deschid portiera iubitelor, care tin haina cand se imbraca... dar nu sunt pentru mine. nicicand nu i-am cunoscut. pentru mine e tarziu. voi disparea in curand de pe acest pamant... doar ca vreau sa-mi las numele in istoria omenirii. inca putin.... si gata!
- va fi bine, ai sa vezi! nu uita sa ma imbratisezi si sa ma saruti cand voi aparea din nou in viata ta!
... si a disparut....

*

uimita si bulversata de aceasta "conversatie" se aseaza pe un scaun, deschide cartea la care citeste cu interes de cateva zile. ea se regaseste in personaje, preia de la altele calitati. pentru asta citeste ea: sa invete sa traiasca frumos! o doamna se uita la titlul cartii.
- "Un viitor stralucit", spuse ea zambind. E interesanta. Povestea unei familii, istorie, ambitie, dragoste... VIATA.
- Un viitor stralucit te asteapta si pe tine, fata frumoasa, in curand!
cu teama si degetele tremurande ce tin paginile cartii, tanara se afunda in lectura.
"o fi magie, o fi divin, o fi nebunie.... ce este cu acesti oameni in jurul meu?"

fila de jurnal

"gandurile negre o macinau, ii strangeau sufletul ca intr-o menghina. noptile inecate in lacrimi au determinat-o sa scrie, sa se elibereze. o scrisoare de sinucidere. macar atat. curajul de a face pasul, nu stia daca il va gasi in ea.

apare de nu stiu unde el, salvatorul. comunica putin cu ea, il linisteste, se linisteste, adoarme.

cateva zile au schimbat vorbe la intamplare. in prag de an nou, el se enerveaza, si dispare. liniste si pace. nu stia cat, dar nu o incomoda.

cum arata el? acel barbat de barbat, masculin din toate punctele de vedere. stia ca nu e pentru ea. era prea mult.

a revenit si au discutat mult si multe. intr-o seara, printr-o conversatie psihologica subtila, a declansat trezirea trecutului ei. noapte alba, in care ea si-a urmarit propriul film: din prima zi de scoala, pana in prezent. (nu stia de ce selectia a fost facuta astfel). imagini, oameni, expresii, amintiri frumoase si amintiri groaznice. l-a detestat atunci. ea care incercase sa isi uite trecutul, sa-l sorteze in cutii si sa-l arunce departe, in haul unei prapastii. de ce? de ce i-a trezit astfel de amintiri? de ce el, care oricum nu ii poate fi fizic alaturi... niciodata.

fotografiile de la el... ii distrug sufletul. candva era fericita si traia iubirea la intensitate maxima. de ce ii face asta? mereu a fost chinuita cu povestile de iubire ale fostilor. el nu este fost... nu este prezent si nu va fi viitor... dar o dor. orice poveste, ori sarut sau mangaiere privita... o fac sa sufere cum nu credea ca va trai vreodata.

acum, Ea, chiar ar vrea sa dispara... sa fie ceva accidental. sa i se intample ceva si sa piara de aici, din aceasta lume, care nu este compatibila cu ea, care o chinuie ingrozitor si o face sa se distruga pas cu pas. nimeni nu o intelege, nimeni nu are timp pentru ea... desi toti se par ca o plac.

fiecare din cei cunoscuti, are in spate o drama, pe care o lasa in scurt timp pe umerii ei... ca o plasa... si ei dispar. cu treaba sau fara treaba.

ea... este un gol... este un nimeni... este un val de fum... chiar isi doreste sa dispara... dar sa fie rapid, si sa nu o faca ea.

a obosit sa astepte... ce? ceva ce nu exista pentru ea, ce el ii spune ca va primi, dar de fapt nimeni nu doreste sa ii fie in preajma. virtual e usor... totul e usor. sa fii bun, frumos, destept, altruist, unic.. etc. etc.

in realitatea... fiecare este ocupat pana peste cap cu lumea virtuala si nu o place pe ea. oricum va disparea... asa ca..."

activitate

dupa amagiri si taceri inutile in conversatii pe messenger - carora mi-am promis ca le voi pune capat - m-am gatit si am pornit spre oras, ca un iepuras grabit. adevarul ca am pasul setat pe repede. :))

am descoperit un nou local "Marmarita" in Micul Paris din magazinul Unirea, etajul 4. am incercat o bautura libaneza, cu iaurt si menta. :) ihmmm. bunicica. asta ca sa nu spun ca nu mananc sanatos.

pornesc apoi sa-mi caut linistea, echilibrul sau ce oi mai gasi, la manastirea Radu Voda. o zaresc pe Manuela Harabor, ea vine frecvent. ma gandesc: frumoasa, desteapta, talentata= singura. de ce? pai eu ce sa mai spun daca si celor mai minunate femei li se intampla asta? sa nu mai spun nimic, sa nu mai cred ca iubirea ma poate propulsa, sa fiu Eu, si sa fac ce stiu sa fac.

apoi, seara de film. "Contesa insangerata" cu Julie Delpy si Anamaria Marica. "Povestea este spusa de invingatori". Viata printesei Erzebet Bathory, Ungaria 1560. Dragoste pasionala, sincera, pana la nebunie. Baluri, eleganta, complot, vrajitorie, credinta, viata traita la cote maxime.
Frumusetea cere sacrificii umane. Erzebet fusese educata sa fie dura, curioasa. Isi intretine frumusetea - pentru a fi iubita de tanarul ei amant - cu sange de femei virgine. Crimele ating un numar impresionant. Banii nu o mai pot salva.
"Lasa timpul sa-si faca datoria. Ce este viu trebuie sa moara".

eu, ştiinţa şi seriozitatea

făcând ordine printre mailuri, am descoperit această fotografie. m-am amuzat teribil, căci sunt atât de serioasă şi implicată în discuţia cu temă ştiinţifică. eram la susţinerea unei teze de doctorat a unei colege.
mă mai amuză faptul că, traversez o perioadă de saturaţie în ceea ce priveşte biologia, stiinţa încât nu mă pot aduna să-mi finalizez teza, dar mă gândesc la ţinuta pe care o voi purta la susţinerea tezei. :))
sunt fenomenală... sunt de neînţeles (pentru alţii, dar chiar şi pentru mine)... sunt fără scăpare.... sunt ce n-a vazut Parisul (dar şi când va vedea! ha ha ha).

pentru suflet

mereu mi-au placut albumele foto, enciclopediile, lectiile insotite de imagini, povestile cu poze... etc.
intr-o perioada mi-am dorit sa fiu model... sa fiu fotografiata astfel incat sa mi se evidentieze calitatile fizice. :)) ce modesta sunt! bineinteles ca am renuntat la idee.

am inceput sa urmaresc bloguri ale unor fotografi amatori sau profesionisti.

va recomand cu draga inima un blog mixt... AICI.

VIZIONARE PLACUTA!

Cuvinte de la D-zeu

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi indeparteze obisnuinta.
Dumnezeu a spus NU .
Nu eu trebuie sa ti-o indepartez ci tu trebuie sa renunti la ea.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-l vindece pe copilul meu handicapat
Dumnezeu a spus NU
Spiritul sau este intreg, iar corpul sau este trecator.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare.
Dumnezeu a spus NU
Rabdarea este un derivat al durerilor; ea nu se acorda, ea se invata.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea fericire.
Dumnezeu a spus NU.
Eu iti dau binecuvantare; fericirea este in tine.

I-am cerut lui Dumnezeu sa ma scape de durere,
Dumnezeu a spus NU
Suferinta te face sa lasi la o parte grijile lumesti si te aduce aproape de mine.

I-am cerut lui Dumnezeu sa creasca spiritul meu
Dumnezeu a spus Nu
Tu trebuie sa te cresti pe tine insuti dar ma voi ingriji ca sa fii roditor

I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea sa-mi incante viata
Dumnezeu mi-a spus Nu
Eu ti-am dat viata, asa ca poti sa te bucuri de toate lucrurile.

I-am cerut lui Dumnezeu sa ma ajute sa- i IUBESC pe altii, asa de mult cat ma iubeste El pe mine.
Dumnezeu a spus...Ahhhhh, in sfarsit ti-a venit ideea cea buna.


aceste cuvinte le-am primit pe mail. mi-au placut, si am decis sa le cititi si voi.

despre ţinută

întotdeauna am fost atentă la ţinuta mea, dar şi a celor din jur. am judecat oamenii nu neapărat după hainele pe care le poartă, ci după aspectul lor. nu e frumos, ştiu. oricând pot fi prinsă şi eu pe picior greşit. am descoperit câteva reguli despre vetimentaţie, şi le postez pentru a fi de folos, mie şi tuturor care citesc.

o zi magică şi gânduri optimiste!

Cum sa folosesti hainele in avantajul tau:

Expertii au descoperit ca modul in care te imbraci are un impact real asupra starii tale si a modului in care esti perceput. Asa ca trebuie sa te imbraci in asa fel incat sa fie benefic pentru tine:

- Poarta haine care sa se potriveasca siluetei tale
- Adu-ti aminte ca hainele nu trebuie sa fie scumpe ca sa arate bine
- Alege o tinuta care sa se potriveasca ocaziei
- Nu te teme sa iti arati personalitatea prin folosirea culorilor, hainelor cu taieturi si design inedit si cu ajutorul accesorilor.
- Incearca sa iesi din confortul stilului tau. De exemplu, daca esti obisnuita sa te imbraci in tricouri si jeans, incearca si o tinuta eleganta, ca sa observi cum te face sa te simti
- Joaca-te cu tinutele, nu le lua in serios!
- Poarta haine care te fac sa te simti bine
- Scapa de hainele care sunt asociate cu lucruri negative
- Imbraca-te zilnic ca si cum ai intalni pe cineva important
- Nu iti face griji daca nu esti in rand cu tendintele, dar actualizeaza-ti garderoba regulat.
site-ul Feminis.ro

Dăruiţi

am primit un mail de la un prieten de incredere, ce avea titlul: "O poţi ajuta!"

mă întristez. oare pot? nu cred. sau nu 100%. de fapt nu pot singură. haideţi să facem ceva pentru această fetiţă de numai 4 anişori. vă rog din tot sufletul care mă mai bântuie faceţi ce puteţi şi cât vă lasă inima pentru această micuţă.

Detalii: evamaria.

Un vis...

Niciodată nu i-a plăcut luxul de proastă calitate. A admirat mereu simplitatea, eleganţa, rafinamentul franţuzesc. Era încântată că are nume ce sună şarmant în limba franceză.
Nu creda că va sosi ziua în care ea să participe la un bal, fie el şi de caritate. Asta s-a întâmplat datorită lui, bărbatul cu zâmbet fermecător, cu cei mai cluminoşi ochi din câţi văzuse ea până în acea zi. Ştia că nu o va remarca, căci nu mai credea de mult în poveşti de dragoste. Au muncit cot la cot pentru organizarea acestui bal. Ea era obişnuită să dăruiască din puţinul ei, dar mai ales să aline suferinţe. Fără să îşi dea seama, îl cucerise.
Au descoperit că au pasiuni comune: mişcare în aer liber, spectacole de teatru şi operă, lecturi cât mai diversificate, plăcerea de a se juca, afecţiune pentru oameni, dar mai ales pentru copii.
Seara cea mare a sosit!
El poartă un costum simplu, nu frac sau alte prostii care ar putea să o stingherească. Ea, a renunşat la ideea de negru, şi a îmbrăcat o rochiţă de culoarea bananei. Braţ la braţ au intrat în sală, călcând timizi sau mai degrabă emoţionaţi pe scările interminabile. El o strânge uşor de mână pentru a-i lua din emoţii. "Eşti atât de frumoasă, modestă şi simplă! Vei face furori în astă seară... şi - aplecându-se spre urechea în care străluceşte un cercel minuscul, finuţ - nu-ţi voi mai da drumul să pleci. Vei rămâne a mea pe veci!"
Tânăra zâmbi...
Oamenii din jur îi priveau cu admiraţie şi şopteau: "Sunt minunaţi împreună! Vor avea cei mai veseli şi superbi copii!"

Cloşca şi puii, arta şi meseria :)

aşa arăt în postura de cloşcă. o zi la film cu elevii cărora le sunt dirigintă.
ieri, stând la catedră şi lucrând la medii, o elevă dintr-o clasă a V-a, vine şi-mi spune că a făcut o poezie. o rog să mi-o noteze, nu de alta dar voiam să o împărtăşesc cu voi - da, mai sunt şi elevi talentaţi.

"Florile sunt frumoase,
Ele se potrivesc
Vreau să le unesc.

Cât de frumoase ar fi
Eu tot le-aş iubi,
Ce mult îmi doresc să le cresc." Mădălina (este şi foarte, foarte frumoasă şi cu muuuuuuuuult bun simţ).

Viaţa din jurul meu

dimineaţa opresc ceasul şi mai dorm o jumătate de oră. viaţa se scurge din mine. simt cum nimic nu o mai poate reţine. nicio lectură, nicio poveste pentru copii, niciun zâmbet.... asta e. să se ducă, nde o vrea, în ce trup i-o plăcea. nu mă opun. eu îmi fac datoria: mă hrănesc (am auzit că oamenii înaintea morţii mănâncă mult de frică), iau vitamine, dorm.

sora îmi trimite mesaj să mă îmbrac gros. mereu am fost fudulă şi toată lumea cunoaşte că nu sunt prietenă cu iarna, aşadar ţinutele mele sunt destul de tomnatice. azi s-a întâmplat la fel. dres verde, rochiţă verde cu mânecă scurtă, sacou, cizme şi go! ochii sfredelitori ai celor care aşteptau autobuzul m-au făcut să înţeleg că nu sunt conform graficului meteo.

în tramvai, trei eleve mă observă şi vin să-mi vorbească. perfect! ajunsa in scoala, o elevă vine să ma îmbrăţişeze. îmi sunt dragi, pe unii chiar îi iubesc (sunt deştepţi, sufletişti, harnici, talentaţi, frumoşi, veseli).... dar mă întreb adesea: "cum ar fi să primesc îmbrăţişări, pupici de la puiul meu?" oricum nici lor nu le pot oferi decât o dragoste filtrată.

simt că nu mai am vlagă... chiar dacă zâmbesc, sufletul parcă nu-mi mai aparţine. sunt un corp gol, slab (la propriu şi la figurat), care este purtat de vânt... de val... de curenţi.

prietenii mei bloggeri mă întreabă unde îmi este optimismul.

dragii mei, în momentele în care eram bine, optimistă, puternică, aveaţi impresia că exgerez. :)) nu vreau să mă prefac. nu pot să joc teatru, deşi am carismă şi voce.
am momente de bucurie, de fericire - de exemplu: poveşti ce se aud la radio; oameni care mai cred (încă) în mine; colegi care îmi iau apărarea şi-mi caută compania - şi cred şi ştiu de fapt că voi reuşi să-mi împlinesc anumite vise. că nu mai cred în iubire, în sufletul pereche, că voi întâlni un bărbat care să îşi dorească să construim o viaţă armonioasă împreună, asta e a mia parte din atitudinea mea vis a vis de optimism. ha ha ha. că nu mai cred în oameni, că sunt tristă când văd prietene care îşi găsesc fericirea şi mă uită... :))

să ştii …

… că minunile, de fapt nu încalcă legile naturii. C. S. Lewis a spus asta şi este o înţelegere enormă. Dacă considerăm miracolele normale, le vom aştepta. Iar dacă le aşteptăm, cu siguranţă vor apărea.

Cu dragoste, prietenul tău,

Neale Donald Walsch

astfel, ma adun intr-un colt al sufletului, astept cuminte minunea in care cred - din pacate din ce in ce mai putin. schitez minunea cu mintea. apoi iau cele mai frumoase creioane si ii dau culoare. lacrimile curg... mi-e teama. aceasta minune am desenat-o de ani de zile. continuu. si cum sa mai cred ca se va implini?

la ceas de seara, cand "Fabrica de dulciuri" se auzea povestita la radio Itsy Bitsy... o mamica tare draga mie imi trimite un sms... ca imi asculta povestea si ca se gandeste cu drag la mine. am zambit... am lacrimat... si am repetat in gand minunea pe care mi-o doresc in viata mea.

offf... minuni si miracole sa fie!

sweet and cute

o bună prietenă, colegă de liceu, mama a două fetiţe superbe, m-a sunat să mă roage să îi găsesc profesor de engleză pentru fetiţa cea mare de 5 ani.
mereu s-a "rugat" de mine să mă casatoresc, că vrea să îmi fie naşă. :)
am găsit o poză simpatică cu nişte copii de diferite naţii pe yahoo, si m-am gandit să scriu despre asta.

vreau să trăiesc o magie...
vreau să mă joc de-a mama şi de-a tata, dar de-adevăratelea. :))
vreau să-mi răsfăţ propriul copilul. (prin prisma meseriei, am "obosit" să iubesc copiii altora).
vreau să-mi schimb viaţa radical, să mă dedic familiei, să o construiesc cu drag, cu mult suflet, cu zâmbete şi multă dragoste.
VREAU O MINUNE ÎN VIAŢA MEA!

lauda si vaicareala

lauda si scarpinatul sunt gratis, spune un proverb. asa cum prostia si luxul se platesc. ha ha ha.

incep printr-o lauda. a aparut caietul de atelier de la "Incubatorul de Condeie", proiectul AdLittera (scrierea mea "puerila" este la pagina 6). Cititi caci sunt oameni talentati. Eu am aterizat acolo din greseala. :))
aici.


acum vaicareala.... deci, puteti sa va opriti din lectura. eu continuu sa scriu caci imi face bine.

duminica seara, in urma unei conversatii, se declaseaza un click ce-mi deschide usa ferecata a amintirilor. daca spuneam abracadabra nu se intampla. intreaga noapte a fost alba, si am vizionat filmul vietii mele, de cand am inceput scoala pana acum. Nu am facut eu selectia. Am reintalnit oameni (si am realizat ca au fost atatia care mi-au influentat destinul), activitati, expresii, fericire, dezamagire, peisaje, mangaieri, tristete, veselie nebuna, etc. M-a epuizat acea noapte.

Au urmat doua zile cumplite la scoala, cu obraznicii, corijente, situatii de rezolvat, etc.

Telefoanele suna si eu nu le mai pot face fata. Sau nu vreau, de fapt? Mi se intampla ceva foarte interesant: de doua seri, internetul mi se deconecteaza la orele 22 -23, ca si cum cineva imi spune "bine, nu ai tu grija de tine, am eu." Lecturez cateva pagini, si adorm. Ma trezesc mult mai odihnita dimineata!

In ultimele zile, au aparut oameni care ori imi fac sufletul harakiri (sper sa fie intr-adevar o purificare, caci doare teribil) ori ma incurajeaza sa imi vad "frumusetea".

momentan, ma las purtata de val, iau vitamine - mai mult pentru ca-mi iubesc neuronii decat corpul -, citesc, scriu, scriu mult, diverse si asa cum imi vin, asa cum le simt, zambesc [o colega imi spunea ieri: "esti fenomenala: ai facut cadere de calciu, criza biliara, de abia te tii pe picioare, dar zambesti pana la urechi"] si fac magie [tocmai am vorbit cu o prietena ce se plangea ca i s-a stricat calculatorul, si cat am discutat noi, i s-a aprins monitorul - ha ha ha].

O ZI MAGICA SI VOUA, DRAGII MEI CITITORI, PRIETENI SI SUSTINATORI!

e bine sa stii

… că este ok să demarezi şi să-ţi asumi un risc. Nu există nicio garanţie că totul va ieşi aşa cum îţi doreşti, dar EXISTĂ o garanţie că nu ar avea nicio şansă să se întâmple acest lucru dacă ţi-e frică să încerci măcar. “Nu încerci, nu câştigi” nu este numai o expresie perimată şi prăfuită. Este înţelepciune. Ascultă-i sfatul.

Cu dragoste, prietenul tău,
Neale Donald Walsch ~ www.humanitysteam.ro

Nicolae Steindhardt

Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţile noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "

Emil Cioran - Despre munca

Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.
Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca. Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce, ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi - nu in sens de egoism, ci de crestere interioara - a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara. Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni. Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pentru a o putea lua de la cap a doua zi.
Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala. In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabuinta sa munceasca pentru a avea banii pt. respectiva distractie.

Zi de scoala pana-n seara

Drumul spre scoala ma face sa simt toate mirosurile posibile. Parca as fi detector de substante toxice: usturoi, parfum, bautura, prajeala. Daca n-as fi in intarziere as cobori si as merge pe jos.
Este saptamana bocetelor, caci se inchid mediile. Cum marketingul este singurul care mai functioneaza in Romania, elevii incearca sa "cumpere" note. E trist... din ce in ce mai trist.
"Haideti doamna, nu ati fost si dvs. ca noi?"
"Ba da, dar stiam ce inseamna respectul, bunul simt, rusinea... si am sa va aduc si carnetul de note din acea perioada!"
La o clasa de a V-a, am scos servetele umede din geanta si le-am intins unei eleve pentru a se demachia. Era mai fardata ca mine.
Exact cand am nevoie de liniste, cand simt ca totul se clatina cu mine si-mi fuge podeaua de sub picioare, atunci se poarta sub orice critica elevii.
Administratora scolii vine sa le dea portia saptamanala de mere. Mereu ma intreba daca vreau si eu, iar raspunsul meu (devenit motto intre timp - ha ha ha) era: "Nu. multumesc!" Acum, cred ca eram atat de stravezie incat imi intinde un mar si-mi ordona: "Poftiti un mar! Si mancati-l!" [m-am simtit ca Alba ca Zapada).
In drumul spre casa, in autobuz intalnesc un alt betiv... off (mereu mi-a fost "teama" de oamenii beti). Nu stiu ce s-a-ntamplat azi, dar nici dupa sarbatori nu am vazut asa flux continuu... :))
*
Seara... liniste... si lectura. Simt ca am nevoie de o "pauza" in viata mea... nu stiu cum sa explic. mi-as dori sa devin mama, sa stau acasa - macar un an - si sa scriu, inspirata de pruncul meu. M-am plictisit de stresul asta nebun in care traiesc fara nicio satisfactie. Nu pot oferi la infinit... AM OBOSIT. Vreau recompensa. O merit... jur ca o merit!

Ziua povestilor

Am primit in dar de la Ajnanina (zana povestilor, care m-a vrajit atat de bine incat scriu continuu, mai frumos sau mai putin frumos, dar stiu ca scriu) cartea scriitoarei Elizabeth Gilbert - "Pelerinii". Cuprinde o serie de povesti, cu titluri interesante, finaluri neasteptate, povesti despre vietile unor oameni normali.

Povesti despre iubire, curiozitati, copii, casnicii, magie...

Am sa scriu un fragment din ultima poveste "Cea mai buna sotie".

"Pe cand rose avea saisprezece ani si era insarcinata in cinci luni, castiga un concurs de frumusete din South Texas, datorita modului elegant in care pasise de-a lungul unei platforme, imbracata in costumul ei de baie bleumarin. In urma cu numai o vara era o pustoaica slabanoaga si nestiutoare, dar sarcina tocmai ii daduse acest trup ca pe-un premiu neasteptat. Arata de parca viata gesta in coapsele, fundul si sanii ei, si nu in pantece. Ai fi zis ca purta povara maternitatii distribuita uniform si perfect pe intregul ei corp. Era campioana incontestabila a frumusetii".

In aceasta seara, ma voi duce sa spun povesti, sa experimentez povesti, la ceainaria Serendipity, de la orele 19.

O zi magica!

Regasire

uneori, mi-e drag sa ma intorc in copilarie. am o perioada preferata, cand eram buna, si talentata, frumoasa, invidiata (eram pusa de colege sa stau dreapta sa vada ele daca sunt cracanata sau nu - ce amintiri, ha ha ha) si admirata de profesori si de colegi. este perioada scolii generale.

acum, ma regasesc in unele eleve. de fapt sunt doua in care ma regasesc 100%. imi sunt tare dragi. incerc sa nu le favorizez in niciun fel, dar cred ca si ele simt ca sunt "altfel" privite de catre mine.

imi sunt dragi pentru ca se disting net de celelalte: prin tinuta, zambet, inteligenta, creativitate, bun simt, omenie, colegialitate.

mi-e drag ca in fiecare ora retraiesc putin copilaria prin ele.

ma straduiesc sa le incurajez sa faca in viata ceea ce le place cel mai mult. sa isi urmeze visul! (asta ca sa nu sufere ani buni cum am suferit eu pana am acceptat drumul pe care m-a dus viata).

*
joi, cand am primit fluturasul de salariu (cred ca si asta a fost unul din motivele crizei biliare), mi-am amintit cuvintele unui cantec de-al lui Banica Jr.:

"Rodico, hai sa te faca tata casiera la Tarom.
Nu vreau tata, mi-e-mi place artele".

Asa sunt eu... scoala multa, bani putini. Si un vanzator castiga mai mult decat mine. Dar, in fine... meseria imi place, simt ca sunt pe drumul meu cand sunt in clasa, inconjurata de elevi.

Poveşti din nou - Radio Itsy Bitsy

Buna seara,

La acest link aveti emisiunile:
http://dlf.transfer.ro/transfer_ro-20jan-e8749e1c21.zip

Acestea se vor difuza la inceputul saptamanii viitoare, luni, marti si miercuri de la ora 21.00.

mi-a parut bine sa colaboram din nou.
Zi buna,

Str. Prof Moise Nicoara Nr. 20
Sector 3, Bucuresti

Tel: 021 311 98 10

Fax: 0372 870 237

www.itsybitsy.ro

Asculta Live

zambesc

dupa cateva zile de stat departe de internet... (de fapt am intrat sa mai linistesc cativa oameni care stiam ca isi fac griji pentru starea mea) descopar mailuri dragute, cu dor si apreciere.

Unul:

Credeti ca ati putea sa participati la o supraveghere pe 12 feb. ora 8.30 la Olimpiada de Religie din Liceul Bolintineanu ? De data aceasta va oferim: 1. apa + cafea la fata locului 2. o ciocolata din Romania la alegere, ulterior 3. 2 l de benzina pt. Matiz, ulterior

Al doilea:
Pisicuto, sigur esti bine?! Lipsesti de cateva zile si sper ca esti ok,ca nu sunt alte probleme! Doar bine-ti doresc!

Pupici cu drag!

In alta ordine de idei, mama mi-a gatit n feluri de mancare. Credea ca dupa zile de infometare, voi rupe frigiderul. Eu o intreb: "Chiar trebuie sa mananc? Mai bine spal aragazul! Ha ha ha." Nu a tinut sa misc in front, asa ca m-am conformat.

Am avut in vizita o fetita tare draga mie... si am construit un om de zapada. L-am fotografiat si l-am postat. Ei, ce parere aveti?

O zi cu magie si voie buna va doresc!

ce dor mi-a fost!

ce dor mi-a fost de scris... ce dor mi-a fost de voi (unii dintre voi ati intuit ca am patit ceva, ca eu las cateva randuri pe aici de obicei)... ce dor mi-a fost de mine, intreaga.

o serie de frici, fondate sau mai putin fondate, s-au adunat si au creat in juru-mi un atac de panica. am incercat sa-l controlez. s-au adaugat stress, nemultumiri la scoala, oboseala, care au declansat joi noaptea o durere de cap sora cu moartea. stiam ce urmeaza, stiam ca orice as fi luat in acel moment era in zadar. (mi-amintesc de aceleasi dureri descrise de poeta Constanta Buzea; mi-amintesc de perfuziile lui Cristi care-i calmau durerile de cap - as vrea si eu acum). vineri dimineata, ora 7, se declanseaza criza biliara. deja la orele 16 eram epuizata,neputand bea nici macar apa. picioarele imi tremurau, mainile erau ca de carpa. cum de ce mi-e frica,nu scap... urmeaza injectia magica. mama unei prietene vine sa efectueze magia. la cat sunt de slaba si deshidrata,plus frica ce ma tine incordata - ah,si ce doare! - nici acul nu vrea sa-mi faca rau.ha ha ha. prietena mea imi aduce un semn de carte, vesel. zambesc.

incep discutiile. ah...in aceste momente nu vreau sa aud si sa stiu nimic.cu toate acestea ascult.

"daa,pai daca nu mananca si nu se odihneste,cum sa nu pateasca asa ceva!" - mama

"somnul este foarte important,iar cel de zi nu se compara cu cel de noapte" - mama prietenei (asistenta).

"Clau, ti-am zis de atatea ori sa nu mai dai importanta vorbelor.oamenii spun vrute si nevrute,cu intentie sau fara. vorbele ranesc si dor,dar tu le amplifici. nimeni nu te poate ajuta decat TU, si stii foarte bine asta." - prietena mea.

o prietena ma suna ieri. raspund pentru ca stiam ca avusese un eveniment important si voiam sa stiu daca este bine. ma cunoaste bine. ii spun ce am patit, si ma-ntreaba:

"poti vorbi?"

"asa putin...pot."

E cumplit sa iti fie rau... sa nu iti poti tine capul pe umeri, ochii deschisi, sa nu poti merge.... :(

zilele acestea am descoperit ca fiecare om are fricile sale... chiar si cei mai puternici....

Cersetoare pentru o zi

Am fost in week-end-ul trecut la un workshop al lui James Ray in San Diego si am trait o experienta foarte interesanta, ca cersetor in centrul orasului San Diego timp de trei ore. Experienta facea parte din workshop-ul respectiv si-am trecut de bunavoie prin acest exercitiu. Interesant ca fiecare din cei 150 participanti a avut o experienta aparte, iar cand am revenit si ni le-am impartasit, am observat cat de mult am avut de invatat din aceasta experienta.. cu totii.

Dar s-o iau cu inceputul: era vremea pranzului si toti eram infometati, asteptand sa vina pauza de masa. Ni s-a cerut insa sa alegem bluze, plovere si pantaloni din teancul de haine rupte de langa scena, apoi sa ne ducem in camerele noastre de hotel sa ne imbracam cu ele, sa ne demachiem si sa incuiem totul de valoare (bani, carti de credit, bijuterii, ceasuri, etc.) in seiful din camera fiecaruia. Cand ne-am intors inapoi in sala, ne-au machiat sa aratam murdari, nespalati, cu parul unsuros si ciufulit... si ne-am urcat in autocare. Ne uitam unii la altii cat de ciudat aratam si ne amuzam, dar singur nu-ti dadeai seama cum arati. N-am stiut ce va urma, pana cand autocarele s-au oprit in centrul orasului. Ni s-a spus ca va trebui sa rezistam trei ore ca niste cersetori: singuri, daca ne e foame si sete sa ne descurcam cumva, daca avem nevoie de WC sa-l cautam, daca intalnim vre un alt participant sa ne facem ca nu-l vedem, iar la o anumita ora trebuia sa ne intoarcem in acelasi loc pentru a ne urca in autobuze. Tot ce aveam cu noi era un cartonas cu locul si ora de intalnire si-un numar de telefon in caz de urgenta!

M-a distrat ideea de-a vagabonda, si-asa nu avusesem timp sa vizitez centrul orasului pana atunci si eram curioasa sa-l explorez. Nu mi-a pasat de cum arat, stiam ca eu sunt mai mult decat ce se vede (hainele de cersetor si machiajul), asa ca am pornit vesela pe strazi. Am trecut pe langa un patinoar in aer liber (erau 17 grade C), pe langa un brad frumos impodobit si-am intrat in mall-ul supraetajat. Mi-era sete, asa ca am intrat intr-un Starbucks si-am cerut un pahar cu apa: "Cu ghiata sau fara?" am fost intrebata. "Fara" am raspuns c-un zambet pe fata, gandindu-ma ca si un cersetor poate fi tratat onorabil. Am luat cateva pliculete de zahar brun si-am iesit afara. Cat am baut apa cu zahar (sa-mi mai potoleasca si foamea), m-am plimbat apoi magazinul supraetajat din apropiere. Am constatat acolo cat de preocupati sunt unii oameni de gandurile lor si de ceea ce vor sa faca, incat te fac sa te simti.. invizibil. :) Mi-am continuat periplul intrand intr-un magazin de antichitati. Vazandu-ma ca ma uit cu interes la mobila, un vanzator a venit sa ma bage in seama. I-am pus intrebari despre piesa de mobilier langa care stateam (19.000$), despre magazin, mi-a raspuns foarte amabil - vorbea ca un cunoscator. Cand m-am intors sa plec, m-a facut atenta ca am o gaura in plover spre spate,

"-Stiati?" m-a intrebat.

Cand i-am spus ca stiu, a continuat

"- sper ca nu v-ati lovit".

Interesant cum vorbea, nu ma asteptam la atata respect. Am continuat apoi sa merg pe strazi si trecand pe langa un cersetor adevarat, acesta mi-a cerut 20$! I-am raspuns ca n-am, m-a bufnit rasul si mi-am continuat drumul. Nedorind sa ma departez prea tare, m- am intors spre mall. Trecusera aproape doua ore, incepeam sa simt oboseala, cand dau cu ochii de "restrooms" (WC). Oups, chiar aveam nevoie! Cand ma spalam pe maini, ma uit in oglinda si vad fata aceea obosita, murdara, parul cleios.. ciudat.. ca cat ma uitam mai mult la mine, cu atat incepeam sa ma simt din ce in ce mai tare colpesita de situatie.. cand dintr-o data realizez ca se aude muzica.. Gingle bells, gingle belles.. incep sa dansez si-mi revine starea de buna dispozitie.. Imi continui periplul si intru la departamentul de bijuterii al unui magazin luxos. Apare si vanzatoarea, cu zambetul pe buze, ma intreba ce fac, de unde sunt, imi spune ca are si bijuterii de 19.000$.. si dintr-odata ma face curioasa:

"- pot sa le vad si eu?".

"- Sigur", si da sa descuie capacul de sticla al suportului.

Eu spun..

"- nu-i nevoie"..

ea insista. Imi arata un inel de diamant de 10.000$ si insista sa-l probez. Un zambet imi apare in coltul gurii, ma conformez. Apoi imi spune

"- asta-i numai de 6000$, incearca-l si pe asta".

I-am multumit apoi si-am plecat mai departe. La intoarcere, incepe sa ploua.. tare. Stiam ca nu resist bine la frig, la ploaie nici atat, dar daca-i bal.. bal sa fie! Aveam un plover subtire cu gaurele, ies in ploaie sa trec in partea cealalta si-mi mut atentia de la frig si picaturile de ploaie .. spre locul catre care ma-ndreptam. Intreb oamenii cat e ceasul, imi raspund politicos. Trec pe langa un barbat care se uita la mine cu mila, altul mai incolo.. sa fixeaza curios, altul insfaca din pizza lui cu pofta uitandu-se la mine.. nu-mi pasa. Parca nici nu mai parea asa de frig. Continui sa ma apropii de locul unde-ar trebui sa vina autobuzul, vad alti participanti chirciti pe jos, privind spre pamant.
In fine, ne adunam cu totii si ne intoarcem la hotel. Avem 5 minute sa mergem in camere ne schimbam si sa revenim pentru a ne impartasi ce-am invatat fiecare.
Unuia i-a fost atat de jena de cum arata, incat ca n-a intrat nicaieri, s-a ferit de oameni, chiar a fost alungat de pe scarile pe unde se aciuise de ploaie. Alta a cerut bani.. si-a primit, asa ca si- a cumparat de mancare: cere.. si ti se va da! Altcineva a primit bani, dar nu i-a luat, realizand apoi ca a primi/ a accepta este de fapt o forma de a recunoaste bunatatea celuilalt, care-ti da cu draga inima! Ascultand ce-au invatat ceilalti din aceasta experienta, prind curaj si ma ridic si eu in picioare sa vorbesc:

"- Eu am realizat ca nu hainele, machiajul conteaza, ci felul in care te prezinti in fata celorlalti.. ca atitudine` – si-am dat exemplul cu inelele de diamant.

"- Pari suprinsa" imi raspunde James Ray,

"- Ce-ai invatat din asta?". Imediat imi trece prin cap un gand si-l exprim cu voce tare:

"- Ca valorez mai mult decat cred!",

"- Decat credeai" raspunde el.

Gandindu-ma la paharul de apa continui:

"- cere si ti se va da!" (am invatat astfel despre cat de bine e sa ceri, trebuie doar sa ai curajul).

O tipa de langa mine ma-ntreaba:

"- Si nu ti-a cerut bani pentru paharul de plastic? Nu-mi vine sa cred!"

Am mai invatat, dar nu le-am mai spus, ca ce ai nevoie iti apare exact la momentul potrivit, trebuie doar sa fii atent: muzica de sarbatori cand aveam nevoie sa ma-nviorez, WC-ul a aparut exact cand trebuia, orologiul cand trebuia sa aflu cat e ceasul. Cu cat esti mai atent la ce ti se intampla in acel moment, si-ti muti atentia spre altceva daca nu-ti place cum te simti (frigul, de ex.).. cu atat te ajuti singur sa nu cazi in spirala descendenta care-ti afecteaza si moralul.. iar ceilalti actioneaza in consecinta (ca o oglinda a propriului comportament ).

banc cu o frumoasa profesoara

Blondina misterioasa

Un tip sta la coada la casa cand deodata observa ca o blondina, si ea la coada, ceva mai in spate, il saluta cu un fluturat de mana si-i zambeste prietenos. Tipului nu-i vine sa creada ca o tipa atat de bine il cunoaste, asa ca o intreaba:
- Scuzati, ne cunoastem cumva?
- Nu sunt chiar sigura, dar cred ca sunteti tatal unuia dintre copiii mei, raspunde frumusetea.

Tipul isi aduce aminte de singura data cand si-a inselat sotia.
- Dumnezeule, deci esti dansatoarea de striptease cu care am petrecut in seara dinaintea nuntii pe masa de biliard, de fata cu toti baietii in timp ce prietena ta ma biciuia cu telina uda si-mi baga un castravete in fund?
- Nu, raspunde tipa rece, sunt profesoara de engleza a fiului dumneavoastra!

viaţa mea azi şi ieri şi-alalteieri

Azi..

ies in curte, să întind rufe. e umezeala. un plic alb, pe care numele meu este scris citeţ, cu litere mari, frumos conturate. ştiţi că iubesc scrisorile. mai ştiţi că iubesc presa, în general revistele (în care am şi "publicat" - e mult spus, dar am dovezi). ştiţi şi că am participat la un concurs despre călătorii pe FlorianJucanTravel.com şi am câştigat un set de reviste Q Magazine. ei bine, într-un final, am reuşit să vă dumiresc că asta conţinea plicul. două reviste.
intru la căldură, îmi iau ceaşca de cafea şi purced la răsfoit. ambele numere conţin articole despre scriitori. "Drama unui scriitor" - povestea soţilor Romulus şi Ileana Vulpescu. cel de-al dolea nu pot spune că m-a bucurat... despre poveştile de iubire între scriitori. să ştii şi să scrii aşa pe toate colile de hârtie, de alb pur (că nu sunt chiar garduri) despre cine cu cine s-a iubit, parcă dispare acel farmec al intimităţii atât de fascinante. nu ştiu, pentru mine iubirea, o relaţie - frumoasă saiu urâtă - este ca un altar.

*
Ieri...

V-am scris că eram obosită. La 19.30 am căzut pradă unui somn adânc... ca al Frumoasei din Pădurea Adormită... şi ca orice poveste, am fost trezită de un "prinţ". ha ha ha. nu glumesc! la 21 şi cinci minute, a sunat telefonul. răspund, fără chef, fără vlagă, fără nimic. un prieten al unui prieten, a şaptea spiţă - ha ha ha - mă provoacă la un joc de badminton. da... cândva eram sportivă. am făcut voley în şcoală, iubeam mişcarea. cu timpul, nemaivând parteneri de joc, am rămas doar cu sala de gimnastică - asta când mă durea spatele - iar acum, doar cu urcatul scărilor. dar, cum îmi plac provocările, normal că accept. şi va fi un meci pe cinste! poate mă fac de râs... :))

*

Alalteieri...

cu gândul departe, la faptul că mama nu se simţea aşa bine, nu prea aveam chef de nimic, îmi era greu să mă concentrez la ce aveam de făcut.
vine tatăl unei eleve, mă scanează cu o viteză fulgerătoare, şi-mi spune: "sunteţi tânără, văd că nu purtaţi verighetă". ca şi cum n-aş ştii asta, întind mâinile curioasă şi le privesc. realizez gestul şi zâmbesc. "da, nu port verighetă".
"cred că v-am dus o dată cu taxiul", spune domnul.
eu nu prea circul cu taxiul, plus că nu mă urc chiar aşa în maşina oricui, dar nu puteam să fac omul să sufere, să-i şterg bucuria de pe chip.
"da, tot ce-i posibil", răspund.
"ştiţi, cred că trebuie să faceţi ceva cu notele fiicei mele. i-aţi dat 4 pe nedrept, căci nu avea caietul deschis aşa cum aţi spus dvs.".
ahh... până aici... stop. Taurul din mine vede roşu.
ce spui tu străine? ai fost muscă pe un perete şi ştii care ce a făcut?
"îmi pare rău, dar ştiu foarte bine cum s-a întâmplat. fiica dvs. nu învaţă, şi nu avem ce discuta. controlaţi-o la lecţii".
"păi nu ştiu domnişoară, eu n-am decât 8 clase. vă pot duce cu maşina unde doriţi, dar altceva nu mă întrebaţi".
ha ha ha.

The End

Blog de blog

Leapsa preluata de aici.

Concursul Blog de blog - cele mai bune bloguri din 2010 se va desfăşura în cele mai bune condiţii.
Cum se fac nominalizările?

Nominalizările se fac printr-o leapşă. Toţi cei care doresc să nominalizeze, inclusiv şi în primul rînd membrii juriului, sunt invitaţi să considere această postare ca pe o leapşă şi s-o trateze ca atare. Adică să scrie ceva despre concurs pe blogurile lor, să ia cu copy-paste categoriile, să nominalizeze pe cine vor, apoi să transmită leapşa mai departe.

Să purcedem aşadar:

Care sunt categoriile concursului?
1. Marele premiu - Pentru că-mi place:

http://scrie-o-poveste.blogspot.com/

2. Blog literar (cu trei secţiuni: critică, jurnal, creaţie):

http://citire.blogspot.com/

3. Blogul cu cel mai mult umor:

http://mintea-de-ceai.blogspot.com/

4. Cel mai bun cititor/comentator:

http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2010/12/amza-pellea.html

5. Cel mai bun blog de păstrarea memoriei:

http://tu26dor.blogspot.com/

6. Cel mai bun Blog politic/Blog economic:

nu urmaresc

7. Cel mai informat blogger:

http://www.adrianciubotaru.ro/

8. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă:

http://monicaolteanu.blogspot.com/

9. Cel mai bun blog al unui ziarist

http://calinhera.blogspot.com/

10. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri

http://trendulcodurilor.blogspot.com/

11. Cel mai bun blog vizual (foto, grafică)

http://2centsaboutromania.blogspot.com/

12. Cel mai bun blog de sport: nu urmaresc
13. Cel mai bun blog de muzică: nu urmaresc
14. Cel mai combativ blog:

http://incertitudini2008.blogspot.com/

15. Cel mai activ blogger:

http://inelulluigyges.wordpress.com/

16. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri

http://oalicecuelice.blogspot.com/

17. Blogul pasiunii (profesiune, hobby). Aici vor intra blogurile culinare, de modă, de design, grădină, cîini-pisici, călătorii, colecţii. Desigur, juriul va putea să acorde mai multe premii, dacă va fi cazul.

http://joliessedesign.blogspot.com/
http://heramariana.blogspot.com/
http://florianajucantravel.com/

18. Premiul de popularitate:

http://siblondelegandesc.ro/


Lepşa pleacă spre: Monica, Ajnanina, Tudor, Mihai Cuza, Alessia, Rodica.

4 Legi ale spiritualitatii… in India

- prima lege zice: “Persoanele pe care le intalnesti sunt persoanele potrivite”. Cu alte cuvinte, nimeni nu intra in viata noastra din intamplare; toate persoanele cu care interactionam se afla alaturi de noi cu un motiv, acela de a ne ajuta sa invatam lectiile de viata care apar si sa continuam drumul personal;

- a doua lege zice: “Ceea ce ni se intampla este singurul lucru care ni se putea intampla”. Nimic, absolut nimic din ceea ce se produce in viata noastra nu ar fi putut sa se intample in alt mod (nici macar detaliul cel mai nesemnificativ)… Nu exista: “daca as fi facut cutare lucru….s-ar fi produs alt cutare lucru….” NU. Toate si fiecare in parte dintre situatiile care se produc sunt perfecte, cu toate ca mintea si egoul nostru nu le accepta …

- a treia lege zice: “Orice moment in care se incepe este momentul corect”. Totul incepe in momentul potrivit, nici inainte, nici dupa; cand suntem pregatiti pentru ca ceva nou sa apara in viata noastra, exact atunci apare (incepe);

- a patra lege zice: “Cand ceva se termina, se termina”. Daca ceva a luat sfarsit in viata noastra, este pentru propria noastra evolutie, deci cel mai bine este sa inchizi capitolul si sa mergi inainte imbogatit cu acea experienta.

Cred ca nu este intamplator ca citesti aceste randuri acum; acest text ajunge la tine azi pentru ca esti pregatit(a) sa intelegi ca “nici un fulg de zapada nu cade niciodata in locul gresit”…

sunt obosita... sau poate trista... sau poate ALTFEL....

Gândul pozitiv al zilei:

Zi de zi îmi exersez abilitatea de a vedea lucrurile din mai multe perspective, pentru a găsi cele mai bune soluţii şi a profita de cele mai avantajoase oportunităţi.

Rugăciunea zilei:

Doamne, dă-mi puterea ca în momentele în care mă simt rătăcit, confuz, lipsit de speranţă să nu mă las doborât, ci să continui să caut modalităţi de a merge mai departe.

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …

…că dezamăgirea este temporară. Numai gândul tău este permanent. Schimbă-ţi părerea despre ceea ce te-a dezamăgit şi îţi vei schimba viaţa. Toate dezamăgirile sunt un Avantaj, dacă le privim din celălalt unghi de vedere.
Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch ~ www.humanitysteam.ro

Citatul zilei:

Alexandr Solzhenitsyn: “Fericirea nu este determinată de nivelul de prosperitate ci de căldura relaţiei dintre inimi şi de modul în care percepem lumea. Ambele atitudini sunt în puterea noastră. Fiecare din noi este fericit atunci când decide să fie fericit şi nimeni nu ne poate împiedica.”

Bancul zilei:

Care este diferenţa dintre un avocat bun şi un avocat de VIP-uri?
Avocatul bun cunoaşte legea, avocatul VIP-urilor îl cunoaşte pe judecător.

Întrebări

e târziu în noapte... mi-e somn, dar nu pot dormi. mă simt sfâşiată de hiene, dar ştiu că atunci când adorm visez frumos, cum de mult n-am mai visat şi dimineaţa mi-e greu să mă trezesc.

visez cum visele mele se îndeplinesc. eu sunt fericită, dar ce fericiţi sunt cei din jurul meu!u eu, DOAR zâmbesc. aşa sunt eu. un zâmbet şi un suflet. atât. fără plus, fără minus.

mă întreb cum ar fi să scriu un blog în ipostaza de mamă. tot citesc bloguri de mămici, viitoare mămici... care se laudă cu burticile, cu odraslele.

oare mi-aş face copilul atât de public? acum, spun cu tărie şi îndârjire că NU! peste câteva luni cine ştie... poate voi concura cu ele.

facebook-ul e plin de poze cu copii.

mă-ntreb dacă sunt bună pentru că aşa sunt eu setată genetic sau că-mi place să mi se aducă laude.

mă-ntreb dacă oamenii mă iubesc necondiţionat sau doar cu interes? şi dacă e fără interes, de ce unii dispar fără nicio vorbă, fără un "Pa" sec şi dur?

mă-ntreb de ce oamenii pe care îi consider wooow... deştepţi, citiţi, rafinaţi, mă dezamăgesc profund, prin aroganţă şi ironie de prost gust?

e devreme în zi acum... şi vă las cu bine... puricii să vă sărute. voi dormiţi de mult!

Invitatie la botez

O fetiţă dragă mie, pe care am iubit-o de când era un embrion, apoi am pupat-o prin burtica mamei 9 luni, am mers împreuna la teatru... mă alintă Clau... şi mă iubeşte tare mult (avem amândouă ochii mari, mari ca de lup) are acum un frăţior, născut pe 5 decembrie. (am fost fericită că e pe 5... numărul meu norocos - un îngeraş mic şi frumos).

Duminică, micuţa a venit în vizită, mi-a facut cel mai frumos portret din câte mi s-au făcut până acum... ha ha ha, şi la un moment dat, mă întreabă:

"Clau, tu vii la botez la Botoşel?"
"Nu ştiu iubirea mea, nu am fost invitată!"
"Ba daa... vii, nu mă interesează, eşti bifată". :))

Am râs cu lacrimi... e o mână de om, de numai 3 ani sş 10 ani (aceeaşi diferenţă este şi între mine şi sora mea).

Aşa că, sunt în căutare de ţinută... acum, că tot admiram rochiile de la Globul de Aur.

Pentru femei (primit pe e-mail)

Nimeni nu le poate face pe toate; deci o femeie nu trebuie, nici ea, sa fie perfecta!

Dar exista o serie de lucruri pe care ar trebui sa le stie orice femeie sau sa le invete rapid! Iata 14 dintre ele:

1. Sa schimbi roata la masina, sa iti schimbi culoarea parului fara sa mergi la salon si sa schimbi un barbat.

2. Viata e scurta, nu o irosi incercand sa faci totul perfect!

3. Partenereul tau nu este un vrajitor care iti citeste gandurile. Fa-l sa te intrebe cum te simti si ce doresti. Arata-i ce vrei. Intotdeauna actiunea este mai buna decat vorbele.

4. Priveste-o pe mama ta. S-ar putea sa devii copia ei la indigo, asa ca schimba ce e de schimbat!

5. Nu citi carti si bloguri scrise de persoane nefericite, deprimate. In schimb, tine un jurnal in care poti scrie periodic cate ceva despre sentimentele tale. Fie ele de furie, iubire, dezamagire sau bunatate.

6. Daca iti doresti o promovare la serviciu, cere-o! Nu astepta ca seful sa te remarce, fa-i tu o lista cu cele mai bune 10 lucruri pe care le-ai facut pentru companie in ultimul an.

7. Fii mai jucausa si mai energica! Alearga prin parc, plimba-ti cainele, invita-ti prietenele la zoo…

8. Nu astepta ca un barbat sa-ti daruiasca orgasme multiple. De fapt, vei trai mai bine daca nu te astepti ca un barbat sa-ti daruiasca ceva.

9. Daruieste! Daca vezi o batranica saraca pe strada, ofera-i bani sau mancare. Nu lasa sa treaca nizio zi fara o fapta buna.

10. Daca te-ai saturat sa astepti ca iubitul tau sa te ceara de nevasta, incepe sa-l prezinti ca logodnicul tau.

11. Daca descoperi ca iubitul tau te insala, nu ii arunca in fata cu tot ce ai la indemana. Ia o pauza de cateva zile, gandeste-te bine ce vrei de la viata si de la relatie si abia apoi, la un pahar de vin, marturiseste-i ca ai aflat. Nu juca o melodrama. Fii sigura pe tine si puternica. Este primul pas spre vindecarea ta sau a relatiei.

12. Nu alerga dupa o verigheta cu orice pret. Singuratatea sau o relatie libera pot fi la fel de bune, chiar mai interesante. A fi sotia cuiva nu e o calitate, ci doar o stare de fapt.

13. Nu incerca niciodata sa fii prietena cu “fostul”, daca nu este suficient de inteligent sa aprecieze acest lucru. Si asta nu inseamna sex dupa despartire!

14. Sa nu ai incredere niciodata intr-o femeie care isi insala sotul sau care a despartit o familie. Nu ii fa intrarea in casa ta. De fapt, ar fi bine sa nu aduci nicio femeie interesanta in casa ta!

uimire placuta

nu pot sa cred! sunt uimita, socata, paralizata de o intamplare intamplatoare. ce mica este lumea!

prietena mea Claudia, plecata in canada, mama unui baietel de aproape 4 ani - deci care citeste povesti - imi scrie zilele trecute sa intru pe un site cu povesti, si sa incerc sa colaborez cu ei. intru fugitiv, citesc putin, dar timpul nu-mi permite. am intrat sa studiez terenul, caci aseara am vorbit cu a mea prietena si ma intreba ce am discutat cu ei.

Angel sad Angel

din nou, film

seara frumoasa, putina ceata, dar cald...
Muzeul Taranului Roman... Studioul Horia Bernea... film... LOURDES.
rasfoiesc apatica programul 24FUN. am nevoie de cultura... nu stiu de ce. as manca pe paine muzica, filme, carti, teatru... as vrea sa intalnesc oameni care sa-mi spuna exact ce sa citesc (stiu cazuri de acestea si au functionat)... care sa-mi povesteasca despre cultura... si eu sa iau notite. mi-as dori sa imi transform capul intr-un reportofon. imi e util ca atunci cand sunt suparata, sa gsesc un tablou in mintea mea sau o piesa muzicala care sa ma aduca pe drumul cel bun.

Lourdes... film Austria 2009 O tanara in scaun cu rotile - sufera de scleroza in placi -, merge in pelerinaj la o grota din Lourdes, Muntii Pirinei si traieste miracolul vindecarii. Nu stiu cat crede ea in D-zeu, in puterea vindecarii - desi are vise in care Fecioara Maria ii vorbeste - dar colega ei de camera, o doamna in varsta, foarte tacuta, crede si o ajuta in acest sens. Mici invidii si rautati... de ce se vindeca ea si nu altii. Intrebari: este miracol sau nu? Ca sa fie totul frumos, cel care se ocupa de organizarea pelerinajului se indragosteste de ea. O voluntara extrem de atenta si sufletista si credincioasa... in momentul in care aranja sala pentru petrecerea de final, cade. Era bolnava de cancer... nu avea par. [ intotdeauna suntem mai buni cand stim ce inseamna suferinta? cred ca da! ]
Lourdes un loc al vindecarii, un loc al iubirii...