joi, ianuarie 27

să ştii …


… că minunile, de fapt nu încalcă legile naturii. C. S. Lewis a spus asta şi este o înţelegere enormă. Dacă considerăm miracolele normale, le vom aştepta. Iar dacă le aşteptăm, cu siguranţă vor apărea.

Cu dragoste, prietenul tău,

Neale Donald Walsch

astfel, ma adun intr-un colt al sufletului, astept cuminte minunea in care cred - din pacate din ce in ce mai putin. schitez minunea cu mintea. apoi iau cele mai frumoase creioane si ii dau culoare. lacrimile curg... mi-e teama. aceasta minune am desenat-o de ani de zile. continuu. si cum sa mai cred ca se va implini?

la ceas de seara, cand "Fabrica de dulciuri" se auzea povestita la radio Itsy Bitsy... o mamica tare draga mie imi trimite un sms... ca imi asculta povestea si ca se gandeste cu drag la mine. am zambit... am lacrimat... si am repetat in gand minunea pe care mi-o doresc in viata mea.

offf... minuni si miracole sa fie!

10 comentarii:

New Sensations spunea...

:). Si eu as vrea ca mama mea sa-mi asculte, sa imi inteleaga gandurile, sentimentele, cuvintele...:)
Si incerc sa cred ca orice intamplare are sensul ei... sa ne invete sa invatam.

Aprecieri sincere,
Bianca.

Dee spunea...

Sa fie!

Te pup.

adriana spunea...

Doamne, ajuta!

andreiradu spunea...

:)
stiu!
... am trecut sa te salut, asadar: SALUT!
Te prind de mana, te-ntreb ce faci... stau langa tine, iti ascult tacerea si plec mai departe!

... ma-ntreb cine o fi gandit ca minunile incalca legile naturii?!

DoarEu spunea...

@ New Sensations:

Draga mea, mama mi-a cerut mereu perfectiunea. Nu mi-a spus niciodata "bravo". cand am publicat primele mele povesti, ma asteptam sa fie mandra de mine. :)) Nuu...de unde?

Oricum ma obisnuisem. Am avut noroc de oameni minunati, in facultate, primii mei colegi - director si sefi, profesori - care mi-au aratat ce valoare am, si daca imi doreesc, voi reusi in tot ce imi propun.

Cand mi-am luat carnetul de conducee, neavand incotro... doar eu eram soferita si eu stiam regulile, cred ca de frica - ha ha ha - mi-a spus: "am incredere in tine!"

Stiuuuu cum e sa iti doresti de la mama ta sa iti spuna ca esti minunata, ca esti frumoasa... ca esti talentata. Am asteptat ani buni... la 30 de ani, mi-am luat viata in propriile maini... si n-am mai astept aprobari, iubire, mangaiere de la mama.

E cumplit de greu... dar te vei obisnui.

Cu toate acestea, eu imi iubesc mama. Desi acum, stiu foare bine ce vreau sa fac cu viata mea, si risc. Nimeni nu-mi poate asigura ca asa e cel mai bine.

Imbratisari magice.
P.S.: Imi poti spune Claudia... Pupici optimisti!

DoarEu spunea...

@ Dee:

Daa... sa fie... e fara nicio sansa dar macar scriu... nu-mi tin oful in suflet.

@ Adriana:

Doamne ajuta!

@ Andreiradu:

Salutare! Multumesc de vizita. Multumesc de "atingerea" mainii... sunt bine, dar nu mai am vlaga... :(

New Sensations spunea...

Claudia :), un nume foarte frumos.
Astazi, am fost la o piesa de teatru, impreuna cu colegele mele: "Tectonica sentimentelor", la T.N.B.
Daca nu ati vazut piesa asta, va spun sincer ca v-ar placea. E chiar foarte draguta xD.

Elena spunea...

Ca aproape intotdeauna exista intre noi ceva nedefinit, nu as putea sa ce, dar cu siguranta asa cum cred mereu, destinul e destin.
De data aceasta e mama......si eu la fel ca si tine mi-as fi dorit o mama mai calda, mai aproape, o mama care sa ii simt bratele ca ma imbratiseaza, ......
Astazi cand nu mai este, imi lipseste enorm, chiar si asa rece cum era ea. O mama este mama, poate preamultele greutati o faceau sa fie asa, tocmai pentru a reusi de a merge mai departe.

DoarEu spunea...

@ Elena:

A fost o perioada in care ii reprosam mereu, multe... Se crease o tensiune intre noi la un moment dat... era si greu pt mine, caci sora mea e nascuta in zi cu mama, eu la 4 zile diferenta de ziua tatalui. Cand tata a plecat, m-am simtit a nimanui. Mereu mi s-a cerut mai mult, si mai mult... eu puteam mereu... dar nu eram rasplatita niciodata. M-am revoltat, dar de fapt am pierdut. Mi-am facut mie rau.

Mama imi rupea paginile sa scriu frumos... ma lovea cu varful pantofului pe strada caci mergeam stramb; mereu si-a dorit sa fiu O FEMEIE PUTERNICA. Cred ca am devenit... fara lipsa de modestie.

daca imi finalizez si doctoratul, apoi imi construiesc o familie armonioasa... chiar voi avea totul.

am invatat multe de la mama: sa tricotez, sa fac din nimic ceva, sa fiu unica in vestimentatie... etc. etc.

e bine de cand imi traiesc viata dupa cum simt eu, nu dupa regulile mamei. :)

imbratisari magice!

DoarEu spunea...

@ New Sensations:

daa... am vazut piesa acum doua saptamani.... mi-a placut la nebunie.
ma regasesc in rolul acelei femei, Diane. aceleasi greseli le-am facut si eu... doar ca nu am riscat atat de mult, incat sa raman insarcinata. :)

un copil are nevoie de doi parinti. daca se poate... daca nu, asta e.:)


este educativa piesa, pentru barbati si femei,pentru relatii copii - parinti... etc.

eu sunt fascinata de teatru... acum insa, nu prea mai am cu cine merge...:P voi posta despre partenerii mei de teatru. :))