marți, ianuarie 25

Zi de scoala pana-n seara


Drumul spre scoala ma face sa simt toate mirosurile posibile. Parca as fi detector de substante toxice: usturoi, parfum, bautura, prajeala. Daca n-as fi in intarziere as cobori si as merge pe jos.
Este saptamana bocetelor, caci se inchid mediile. Cum marketingul este singurul care mai functioneaza in Romania, elevii incearca sa "cumpere" note. E trist... din ce in ce mai trist.
"Haideti doamna, nu ati fost si dvs. ca noi?"
"Ba da, dar stiam ce inseamna respectul, bunul simt, rusinea... si am sa va aduc si carnetul de note din acea perioada!"
La o clasa de a V-a, am scos servetele umede din geanta si le-am intins unei eleve pentru a se demachia. Era mai fardata ca mine.
Exact cand am nevoie de liniste, cand simt ca totul se clatina cu mine si-mi fuge podeaua de sub picioare, atunci se poarta sub orice critica elevii.
Administratora scolii vine sa le dea portia saptamanala de mere. Mereu ma intreba daca vreau si eu, iar raspunsul meu (devenit motto intre timp - ha ha ha) era: "Nu. multumesc!" Acum, cred ca eram atat de stravezie incat imi intinde un mar si-mi ordona: "Poftiti un mar! Si mancati-l!" [m-am simtit ca Alba ca Zapada).
In drumul spre casa, in autobuz intalnesc un alt betiv... off (mereu mi-a fost "teama" de oamenii beti). Nu stiu ce s-a-ntamplat azi, dar nici dupa sarbatori nu am vazut asa flux continuu... :))
*
Seara... liniste... si lectura. Simt ca am nevoie de o "pauza" in viata mea... nu stiu cum sa explic. mi-as dori sa devin mama, sa stau acasa - macar un an - si sa scriu, inspirata de pruncul meu. M-am plictisit de stresul asta nebun in care traiesc fara nicio satisfactie. Nu pot oferi la infinit... AM OBOSIT. Vreau recompensa. O merit... jur ca o merit!


8 comentarii:

adriana spunea...

Claudia, tu esti mama zilnic pentru acesti copii debusolati. Adu-i pe drumul cel bun si sunt convinsa ca la final rasplata va fi la fel de mare ca si cum ti-ai educa propriul copil.

De ce nu vezi partea plina a paharului?(fara nici o legatura cu cei pe care i-ai intalnit bramburiti de bautura). Preotul si profesorul sunt doua persoane cu multi copii de care la un moment dat vor da seama.

Crestinii nu se plang; ei doar isi plang greselile si merg mai departe increzatori (asa mi-a spus duhovnicul meu cand treceam printr-o perioada plangacioasa)

Uite un film pe care l-am vazut de curand; actrita chiar seamana cu tine si cred ca si peronajul pe care il interpreteaza Vizionare placuta!
http://www.cinemagia.ro/filme/freedom-writers-jurnalul-strazii-15908/

Te imbratisez si sa stii ca aproape zilnic esti in gandurile mele.

darry.anna spunea...

Cu toti avem nevoie de astfel de pauze si eu simt uneori ca m-am pierdut si am obosit.

Imbratisari magice, cum iti place tie sa spui.:)

Iuliana spunea...

Poate ca faci prea multe si nu ai timp de odihna. Poate ca ar trebui sa renunti la ceva in favoarea linistii si odihnei. Tu iti stii prioritatile, tu trebuie sa stii la ce ai putea renunta. Poate ca nu tot ceea ce faci e folositor sufletului tau si atunci il obosesti prea mult chiar si pe el, nu numai pe organismul tau...

Te pupic. Ai grija de tine si de sufletul tau!

Carpe Diem spunea...

asa e...ai nevoie si meriti o vacanta...o vacanta departe de Romania pentru a vedea ce e viata faragrija zilei de maine...o meriti...departe de mirosuri, griji, grimase fortuit intalnite pe strazi, presiuni inutile de "sus"

DoarEu spunea...

@ Adriana:

Imi pare rau ca trebuie sa te contrazic... dar nu este acelasi lucru. Sunt elevi si vin la scoala sa ii invat biologie si atat. Iubire, cei 7 ani de acasa, vin la pachet de acasa.
EU IMI DORESC UN COPIL AL MEU... SA IL CRESC CUM CONSIDER CA ESTE BINE.

Multumesc ca-mi esti cu gandul aproape!

DoarEu spunea...

@ Darry:

Cand simti ca muncesti in zadar, si tot oferi si oferi si nu primesti nici macar un zambet.... oricat de binevoitor ai fi, CLACHEZI!

@ Iuliana:
Este o oboseala psihica... nu ma pot odihni... nu pot dormi efectiv... Imi voi revenii o data si-odata!

@ Carpe Diem:
Da... chiar merit! Si din ce in ce mai multi imi spun ca merit sa traiesc intr-o alta tara.
Mai in gluma, mai in serios, spusesem candva ca ma voi intoarce sa traiesc in Lisabona, sa lucrez la Institutul Cultural din Belem.
Chiar asa voi face.

Zambete si bucurie la fiecare pas!

tu26dor spunea...

poate ar trebui sa te rapeasca un print pe calul sau alb si asa ai sa ajungi si tu sa iti iei pauza aia:)

DoarEu spunea...

@ Tu26dor:

:)) Daaa... jur ca ma las rapita.

Rapim-ar cat mai curand, ca tare am obosit. daca iau eu vitamine,iti inchipui ce rau am ajuns. :))

Zambete si magie in jurul tau!