Povesti personalizate

Buna ziua si la multi ani frumosi!

Scriu povesti pentru copii si povesti personalizate UNICE. O poveste pentru cel careia ii este destinata. Primesc date de la parinti, iubit/iubita, sotie/sot, bunica etc. si povestea prinde viata in maxim 24 ore. Ea este trimisa pe mail si este printata. Poate contine fotografii cu protagonistii.

Va astept cu bucurie comenzile la: claudia.groza@gmail.com sau prin sms la 0773 394 375. 

Raspund repede!

Pret: 25 lei

MULTUMESC!

Va rog sa ma ajutati dand mai departe.

Pagina de facebook Povesti Personalizate

Site cu povesti scrise si audio

Povestile Cristinei - povesti audio si scrise

Atelier la Cheita de Aur - zona Aparatorii Patriei

O dupa-amiaza castigata: 

17 XII (sambata), ora 15:30 - Activitate Punctuala- 2 ore 30min - 2 secvente

 1) ATELIER DE STORYTELLING – Craciunul in padurea muzicala! Un atelier special, in care o talentata scriitoare ii incurajeaza pe copii sa devina iubitori de lectura, personaje si creativitate! Cu simpatice carti cadou la final pentru fiecare mic participant! si 

2) ART –TERAPIE - Decoratiuni de Craciun (Educatia prin arta dezvolta inteligenta emotionala, increderea in propriile forte, stima de sine, puterea de concentrare! );

 copii intre 4 si 7 ani; pret: 50 ron ( frate/ sora: 35 ron); data limita a inscrierii – vineri 16 XII ! 

Echipa Cheitei de Aur (Facebook - Cheița de Aur, mobil 0747 12 84 13, mail: cheitadeaur2013@gmail.com )

Povesti semnate de Mos Craciun

 Adresa lui Mos Craciun

 Cele patru povesti semnate de Mos Craciun

Fise de colorat si cu jocuri labirint

Va astept comenzile la adresa de email: claudialazar011@gmail.com

Pret poveste 10 lei (plic+print+timbru)

Povesti

Viata mea este o poveste. 

Povestile imi roiesc in minte. El prind viata si pornesc spre suflete de copii. Citesc multe povesti micutilor. Ana mea este Regina Buburuzelor, iar Horia este Maimutica Isteata. Inventez povesti privindu-i. Scriu povesti in timp ce ii adorm. Vizualizez povesti in timp ce spal vasele. 

Citesc povesti pe facebook. Povesti reale din viata de zi cu zi. Copii care isi aleg parinti frumosi. Iubiri abandonate. Iubiri noi si aparute din senin. Viata este MIRACOL!

Povesti scrise de gemenii Horia si Ana

Poveste pentru tati

de Horia Ioanid Lazar 

Timpul trece cu o viteza fantastica, iar noi, gemenii Horia si Ana, crestem ca in povesti. Suntem veseli si zambim cand tati si mami vorbesc cu noi. 

In curand, peste vreo trei luni, vom incepe sa mancam legume si fructe. Am aflat de la tati ca ele sunt foarte sanatoase si gustoase. Sa va spun ca tati gateste foarte bine. 

- Tati, vrei sa plantam morcovi, rosii, dovlecei, ardei, patrunjel si gulii?

- Sigur, baiatul meu, raspunse tati fericit.

Asadar am luat ghivece, pamant si seminte. Tati le-a aranjat, iar eu cu Ana am pus seminte si apoi le-am udat. Zi de zi vorbeam cu plantutele care se iveau firave din pamant. Au crescut, au facut flori si apoi fructe. Dar ce fructe! Mari, gustoase si voioase! 

Cand au fost coapte, tati le-a cules si ne-a preparat sucuri si supe hranitoare. Acum avem energie cat pentru o mie! Suntem pregatiti de joaca si de daruit iubire.

Va doresc sa aveti tati blanzi ca al meu! Dar mai ales sa va invete lucruri frumoase, utile si sanatoase pentru corp si suflet!

- Tati, te pupam si te iubim! Horia bucuria si Ana nazdravana

Poveste pentru tati

de Ana Melania Lazar

In fiecare dimineata, o fetita cu obrajori pufosi, se trezește sa ii zâmbeasca tatalui sau care pleaca la munca. 

- Tati, vreau sa iti daruiesc un zâmbet pentru fiecare ora din zi! Apoi, când vii acasa, sa te imbratișez și sa ne jucam impreuna.

- Multumesc bombonica mea ochioasa!

- Tati, am visat ca faceam impreuna stele din hârtie! Eu cred ca esti steau mea calauzitoare! 

Tatal zâmbeste.

- Tati, vreau sa ma inveti tot ce știi! rosti micuta copila și adormi la loc pentru alte vise placute pe care sa i le impartaseasca tatalui ei adorat. 

Vise placute și lecturi placute, bebelușilor!

ATELIERELE CLAUDIEI LA COSTEŞTI - 17- 21 AUGUST 2015

 POVEŞTI CU ÎNGERI

 JOCUL DE SCRIERE CREATIVĂ AL CLAUDIEI MUNTEAN

 POVEŞTI

IDEI.... ŞI ÎNCURAJĂRI

Sport, sanatate si povesti la Bookfest

Eu... autor si profesor...

Povesti si cartile mele la TRINITAS TV

23 aprilie orele 13 in reluare....

Povesti calatoare

As vrea ca iepurasul Rontz sa apara in Spania... pentru comunitatea romanilor de acolo.

As vrea ca Tobias sa ajunga in Finlanda.

As vrea ca povestea ce prinde contur acum sa capete viata la Paris (imi amintesc de cel care mi-a promis ca ma va ajuta si va duce personal povestile la editura in Paris; cred ca povestile nici la aeroportul Otopeni nu au ajuns; oameni... printre oameni).

Vise... cine stie ce va fi!

Matineu literar la Giurgiu

http://tvgiurgiu.net/matineu-literar-pentru-copii/

Matineu literar pentru copii

martie 30, 2015 - Acum, in Giurgiu - Tagged: copii, lansare de carte, povești - no comments

 Mai mulți elevi de la școala numărul 7 au stat, astăzi, alături de personaje îndrăgite din lumea poveștilor. Întâlnirea a fost posibilă grație proiectului literar „Personaje îndrăgite din lumea poveștilor”, derulat de Cenaclul Literar Luceafărul. Autoarea de cărți pentru copii, Claudia Groza,a lansat volumul „Dorințe călătoare în trei povestioare”.„Tolba cu povești”, „Tobias, elefănțelul colorat”, „Povești cu pilde pentru copii isteți” și „Sănătatea la îndemână” sunt titlurile altor cărți scrise de Claudia Groza. Elevii giurgiuveni au fost atrași de lumea poveștilor și și-au procurat cel puțin unul din volume, cu autograful autoarei.

Atelier de scriere creativa la Biblioteca Judeteana Panait Istrati din Braila - 23 martie 2015

La Giurgiu - din nou cu drag si voie buna

Povești

Într-o zi un băiat a găsit o poveste de-a mea pe internet. A citit-o și mi-a scris. 

Mi-a cumpărat 15 cărți cu „Bubu în lumea bebelușilor” .... pentru a le distribui. 

Poveștile îmi aduc bucurii și oameni!

Povesti, nori, raceala

Ideile curg precum un rau involburat. Nu le pot intelege pe toate. Le prind pe cele care mi se potrivesc si imi raman prinse de degete, de inel. 

Povestile despre emotii si sentimente din aceasta dimineata de la Ceainaria Tabiet m-au emotionat. Copile frumoase, istete si foarte talentate. In curand, voi posta povestile lor. O parte din ele. 

Oare de ce parintii nu isi aduc copiii la astfel de ateliere? Sunt atatea lucruri de invatat... de la cuvinte noi pentru a ne imbogati vocabularul, la exercitii de dezvoltarea personalitatii prin creatie (de exemplu astazi, doua fetite au preferat sa imbine desenul cu scrisul, si astfel au facut benzi desenate; oare parintii lor stiau de asa ceva? tot ce-i posibil) si socializare. Pe langa asta, citim... obligat - fortat citim fiecare un fragment de poveste. Mai ales ca azi copiii nu mai au timp pentru asa ceva. 

Imi plac copiii care au preocupari extrascolare. Viata este un amalgam de notiuni si de trairi. 

Dragi parinti, incercati sa le inoculati copiilor dumnavoastra dorinta de a descoperi frumusetea lecturii, pasiunea pentru poveste si dragostea pentru frumos! 

Nu-mi vine sa cred ca aproape s-a terminat un modul de povesti! 

Saptamana viitoare avem povesti cu si despre muzica in compania muzicii. Si iata asa, cultura copiilor se extinde. Usor, util si totul in joaca! 

Cornel Ilie - solist VUNK, autor de povesti - MInunat!

Povesti si oameni

Mi s-a adus la cunostinta - cu o doza de rautate - ca traiesc in lumea povestilor. Din pacate, sunt mult mai incorata in realitate decat cei care nu scriu povesti. Pana si Tobias are o parte din personalitatea mea, este ALTFEL si din cauza aceasta este marginalizat, insa lupta pentru visul lui si povestea continua. Orice carte porneste de la ceva real...puteti intreba orice scriitor... 

Azi, am luat salariul.... si l-am si cheltuit.... am fost la radio sa ii platesc baiatului care m-a ajutat cu editarea CD-ului cu povestile pentru copii in lectura unei actrite tinere de la Teatrul Tandarica. 

Baiatul... tanar... maxim 30 de ani... si ma sunase pe 21 mai - eu eram in drum spre Comana, tocmai ce terminasem o prezentare a cartii Tolba cu povesti - sa imi spuna ca imi trimite povestile prin transfer ca el pleaca din tara si nu stie cand se intoarce. Eram atat de obosita si trista de intorsatura pe care o luase viata mea... ca investitia in brosuri fusese una proasta si nu mi-am recuperat banii... si stabilisem ca facem jumate - jumate si dadusem un salariu (si tot nu munceam cat sora lui!!!) incat nu am dat importanta si nu am avut puterea sa il rog sa imi aduca un semn de carte pentru colectie.

Astazi, eu entuziasmata de calatorii (am calatorit in putine locuri, dar a fost de neuitat peste tot!!! - Lisabona, Bratislava, Budapesta, Nessebar, Grecia - insula Eghina, Atena si alte locuri din aceasta tara ortodoxa) il intreb totusi cu rezerva daca a fost plecat cu serviciul. 

- Nu, Clau, am avut probleme medicale. Aici nu stiau ce am. Am mers in Italia, la Milano. 

Stiam ca acolo fusese si un coleg de generala acum cativa ani...sa se trateze de leucemie.

- Dar esti bine, nu? Ti-au stabilit ce ai si esti bine, nu?

- Da, sunt bine. Imi pare rau ca nu am putut sa te ajut cu mai mult.

- Hei, ai facut suficient. Altii nu au facut nici pe sfert din cat ai facut tu. Nici macar sa se bucure de ce au primit... 

- Daca te mai pot ajuta cu ceva, sa imi spui! Ne auzim.

- Sigur.Voi veni sa iti dau un CD cand e gata, frezat si aranjat.

-Te astept!

Pe drum... ma gandeam... este tanar si isi doreste sa traiasca. Vizionasem candva un film, in care personajul primse o carte in care erau trecute datele cand mureau oamenii, iar el incerca sa ii salveze, cu riscul de a i se scurta lui viata.

Asa as proceda si eu acum... nu mai vreau sa traiesc. NU mai vreau sa fac aceleasi lucruri... scoala, ateliere, munca in care de fapt ma refugiez de singuratate. Imi doresc o familie... doi copii... pentru care sa muncesc... sa fiu motivata... Le-as da oamenilor care vor sa traiasca zilele mele...

Consider ca am facut suficient... 

Am obosit de atatea examene... ba olicenta, ba un master, ba un doctorat, ba o titularizare, hai si o echivalare a gradului I, hai si un examen de avansare de la asistent de cercetare la cercetator... ba nu stiu ce curs de perfectionare. Si? Am raftul plin cu diplome... si nu ma imbratiseaza cand ajung acasa.... nu imi cer sa ma joc cu ele sau sa le ajut la teme sau sa imi povesteasca ce au facut la gradi. Traiesc degeaba... voi fi matusa....dar cine ma lasa sa ma implic in educatia si in viata copilului sau mai mult decat e cu bun simt. Plus ca, nu este acelasi lucru. 

Nu... nu are rost... 

Pur si simplu nu mai doresc... chiar daca stiu ca gresesc... nu mai vreau sa traiesc asa agitat, cu lacrimi,cu sufletul plin de suferinta si de nemultumire. Daca mor, mama va plange, dar se va obisnui cu ideea... decat sa sufere ziua si noaptea vazandu-ma cum plang, cum sufar cand oamenii ma ranesc... 

* 

O cunostinta... avea dureri cumplite de cap (cum patesc si eu in ultima perioada) si nu mai putea scrie. A mers la medic... si are cancer pulmonar, cu metastaza.... creierul ii este afectat. A cerut insistent sa i se faca orice radioterapie,chimioterapie... numai sa mai traiasca... si are 48-50 de ani, nu e casatorita, nu mai are frati... are in grija pe mama sa... bolnava de Alzheimer.

*

Totul e atat de ciudat... 

Am obosit sa traiesc in zadar... sa bucur copiii altora... cand am inceput sa scriu povesti, mi-am dorit sa scriu muuuulte povesti, ca atunci cand voi avea copii, pe Gloria si pe Toma, sa ma ocup de ei, de cresterea lor si am o tolba cu povesti pentru a-i bucura. Numarul povestilor a crescut si a tot crescut... dar nu am trait bucuria de a deveni sotie si mama.

E trist... dureros... sufletul sangereaza de acest chin...

*

Povesti si oameni... 

Concurs de 1iunie - MInunile copilariei de Iuliana Pirvu

Minunile copilăriei

Copilaria… regatul minunilor, locul unde sufletul fiecăruia dintre noi se visează personaj pozitiv în propria poveste. Tărâmul unde ne inventăm în lumina speranţelor zilele care vor veni, în care înfrângem zmeii nesiguranţei, cotoroanţele ispitelor, zânele rele ale temerilor şi nemulţumirilor de tot felul...

Copilăria... locul pe care nu trebuie să-l lăsăm gol în inimă, care nu piere cu trecerea vremii, chiar dacă poate rămâne în unii dintre noi acoperit de vălul frustrărilor de mai târziu, dacă n-a fost împrospătat cu zâmbete, aşa cum se cuvine.

Copilăria se vrea a fi împărăţia lui „este”, nu a lui „a fost odată”, pentru a rămâne pe veci minunată, un tărâm de poveste şi nu de povestitori. Este, dacă noi îl lăsăm să fie, spaţiul de lumină în care poposeşte frumuseţea, rămâne inocenţa, trăieşte sinceritatea şi curăţia, dăinuie curajul gândului de a ajunge faptă, faptă bună. Cine-ar vrea să piardă acest regat, cine ar fi dispus să îl predea fără luptă? Singurul inamic ce atacă doar la hotarele ţării minunilor este timpul. Dar nici măcar el nu poate să înfrângă definitiv, fără voia noastră, în bătălia propriei fiinţe.

Minunile copilăriei nu sunt, cum s-ar crede, efemere, decât dacă noi le grăbim pieirea. Şi de ce ne-am dori acest lucru? Poate din dorinţa de a ne simţi importanţi, pierdem esenţialul. Pentru că ceea ce este adânc înrădăcinat în fiinţa noastră de lumină, îşi arată razele la începutul fiirii noastre. Pe urmă, dacă nu ne pasă, ceea ce e strălucitor se întunecă încet-încet, devine amurg, înserare, întuneric.

Nu stingeţi lumina din voi înşivă, rămâneţi în tărâmul lui „este”... minunat! Rămâneţi copii, lângă copii!

Minuni ale copilăriei!...

Iuliana-Camelia Pîrvu

17 mai - CALARASI