"gandurile negre o macinau, ii strangeau sufletul ca intr-o menghina. noptile inecate in lacrimi au determinat-o sa scrie, sa se elibereze. o scrisoare de sinucidere. macar atat. curajul de a face pasul, nu stia daca il va gasi in ea.
apare de nu stiu unde el, salvatorul. comunica putin cu ea, il linisteste, se linisteste, adoarme.
cateva zile au schimbat vorbe la intamplare. in prag de an nou, el se enerveaza, si dispare. liniste si pace. nu stia cat, dar nu o incomoda.
cum arata el? acel barbat de barbat, masculin din toate punctele de vedere. stia ca nu e pentru ea. era prea mult.
a revenit si au discutat mult si multe. intr-o seara, printr-o conversatie psihologica subtila, a declansat trezirea trecutului ei. noapte alba, in care ea si-a urmarit propriul film: din prima zi de scoala, pana in prezent. (nu stia de ce selectia a fost facuta astfel). imagini, oameni, expresii, amintiri frumoase si amintiri groaznice. l-a detestat atunci. ea care incercase sa isi uite trecutul, sa-l sorteze in cutii si sa-l arunce departe, in haul unei prapastii. de ce? de ce i-a trezit astfel de amintiri? de ce el, care oricum nu ii poate fi fizic alaturi... niciodata.
fotografiile de la el... ii distrug sufletul. candva era fericita si traia iubirea la intensitate maxima. de ce ii face asta? mereu a fost chinuita cu povestile de iubire ale fostilor. el nu este fost... nu este prezent si nu va fi viitor... dar o dor. orice poveste, ori sarut sau mangaiere privita... o fac sa sufere cum nu credea ca va trai vreodata.
acum, Ea, chiar ar vrea sa dispara... sa fie ceva accidental. sa i se intample ceva si sa piara de aici, din aceasta lume, care nu este compatibila cu ea, care o chinuie ingrozitor si o face sa se distruga pas cu pas. nimeni nu o intelege, nimeni nu are timp pentru ea... desi toti se par ca o plac.
fiecare din cei cunoscuti, are in spate o drama, pe care o lasa in scurt timp pe umerii ei... ca o plasa... si ei dispar. cu treaba sau fara treaba.
ea... este un gol... este un nimeni... este un val de fum... chiar isi doreste sa dispara... dar sa fie rapid, si sa nu o faca ea.
a obosit sa astepte... ce? ceva ce nu exista pentru ea, ce el ii spune ca va primi, dar de fapt nimeni nu doreste sa ii fie in preajma. virtual e usor... totul e usor. sa fii bun, frumos, destept, altruist, unic.. etc. etc.
in realitatea... fiecare este ocupat pana peste cap cu lumea virtuala si nu o place pe ea. oricum va disparea... asa ca..."
apare de nu stiu unde el, salvatorul. comunica putin cu ea, il linisteste, se linisteste, adoarme.
cateva zile au schimbat vorbe la intamplare. in prag de an nou, el se enerveaza, si dispare. liniste si pace. nu stia cat, dar nu o incomoda.
cum arata el? acel barbat de barbat, masculin din toate punctele de vedere. stia ca nu e pentru ea. era prea mult.
a revenit si au discutat mult si multe. intr-o seara, printr-o conversatie psihologica subtila, a declansat trezirea trecutului ei. noapte alba, in care ea si-a urmarit propriul film: din prima zi de scoala, pana in prezent. (nu stia de ce selectia a fost facuta astfel). imagini, oameni, expresii, amintiri frumoase si amintiri groaznice. l-a detestat atunci. ea care incercase sa isi uite trecutul, sa-l sorteze in cutii si sa-l arunce departe, in haul unei prapastii. de ce? de ce i-a trezit astfel de amintiri? de ce el, care oricum nu ii poate fi fizic alaturi... niciodata.
fotografiile de la el... ii distrug sufletul. candva era fericita si traia iubirea la intensitate maxima. de ce ii face asta? mereu a fost chinuita cu povestile de iubire ale fostilor. el nu este fost... nu este prezent si nu va fi viitor... dar o dor. orice poveste, ori sarut sau mangaiere privita... o fac sa sufere cum nu credea ca va trai vreodata.
acum, Ea, chiar ar vrea sa dispara... sa fie ceva accidental. sa i se intample ceva si sa piara de aici, din aceasta lume, care nu este compatibila cu ea, care o chinuie ingrozitor si o face sa se distruga pas cu pas. nimeni nu o intelege, nimeni nu are timp pentru ea... desi toti se par ca o plac.
fiecare din cei cunoscuti, are in spate o drama, pe care o lasa in scurt timp pe umerii ei... ca o plasa... si ei dispar. cu treaba sau fara treaba.
ea... este un gol... este un nimeni... este un val de fum... chiar isi doreste sa dispara... dar sa fie rapid, si sa nu o faca ea.
a obosit sa astepte... ce? ceva ce nu exista pentru ea, ce el ii spune ca va primi, dar de fapt nimeni nu doreste sa ii fie in preajma. virtual e usor... totul e usor. sa fii bun, frumos, destept, altruist, unic.. etc. etc.
in realitatea... fiecare este ocupat pana peste cap cu lumea virtuala si nu o place pe ea. oricum va disparea... asa ca..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu