Zi frumoasă azi... Puţin vânt rece... ce îmi mângâia pielea. Miros de iarnă.
Zgribulită intru în şcoală. Două ore de educaţie. Liber pe toată ziua.
Beau o cafea la KFC şi citesc GOYA. Frumos... multe portrete, peisaje superbe, bucurie şi joc în ale sale picturi. Surditatea l-a complexat şi chinuit, dar a avut o viaţă în care tot timpul a vrut să înveţe.
Ajung în Grădina Botanică. Două doamne administratore sădesc flori. Frumos. Grădina este îngrijită.
Ajung la doamna conducător ştiinţific... miroase atât de bine în laborator.... Sunt servită cu un ness. E bun şi cald. Discutăm despre doctorat, despre Israel, conferinţe, cartea scrisă de dânsa.
Pornesc spre institutul unde am lucrat să-mi iau o invitaţie. Colegii mă primesc cu drag şi voie bună! Mi-e aşa de dor de ei! Deja formam o echipă bine sudată, o familie. Ne cunoşteam cu bune şi rele, ne sprijineam reciproc. Am stat ceva ore cu ei... aş fi vrut să vorbesc cât mai mult cu fiecare. Sunt nişte oameni cu suflete mari. Dar, ştiu că druul meu trebuia să treacă pe acolo şi să ajung din nou la şcoală, apoi poate mai departe... cine ştie... învăţământ universitar... undeva la arte plastice... biodeteriorare.
Drum cu râsete şi bucurii... seară frumoasă şi lectura unei reviste glossy: Cosmopolitan... căci se dă cu o carte de la Nemira!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu