Picăturile se aud pic pic pic... din ce în ce mai repede. Merg pri ploaie. Îmi aud paşii. Gîndurile se aştern în ordine... şcoală... zâmbete de copii... costume de Halloween... o dragoste neîmpărtăşită... lansare de carte... poveşti şi weekend.
Vântul şuieră şi se joacă în părul meu. Îi plac buclele mele ştiind că nu mă pot supăra pe el că îl ondulează în fel şi chip. Umbrela colorată şi veselă mă însoţeşte. Sar peste bălţi şi cânt voioasă.
TIB 2009. ROMEXPO. Salonul cercetării. Numărul 13. Sper să fie cu noroc. Intru şi caut. Găsesc şefii mei dragi şi colegi. Unii mă privesc dur, alţii îmi zâmbesc. Directorii mă întreabă dacă nu vreau să mă întorc, mai ales că gripa porcină a invadat şcolile. Zâmbesc. Nu ştiu... dar ştiu că am cunoscut acolo oameni... oameni ce m-au plăcut în felul lor... oameni de la care am învăţat atâtea... oameni care au avut încredere în mine şi m-au trecut coautor. Şi, da, am primit o carte "cu dragoste".
Drum spre casă... mic interviu despre viaţa mea sentimentală. Mi se "cere" să fac un copil. Da... voi face... e unul din visele mele... mai am de împlinit înainte unul-două, apoi voi face un moştenitor. Mi-e greu să discut despre acest subiect... doare pentru că îl vreau si eu să fie realitate.
Frigul pătruns în oase. m-a obosit. Îmi simt mâinile şi picioarele grele. Lecturez presa şi mă pregătesc de scris poveşti.
Seară frumoasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu