Bine v-am gasit

E o ora tarzie. Mi-e somn si sunt obosita de pe drum. Drumul spre casa. Desi imi era dor as mai fi stat.

Mi-a placut. Prietena mea spune ca am fost trista. Are dreptate. Ca niciodata, am fost coplesita de amintiri. Din nefericire, nu cele mai frumoase.

Am ajuns in Nessebar, oras port, in Bulgaria. Oras cu strazi pavata cu piatra cubica, curat si frumos. De la intrare am vazut o moara si mi-am amintit de moara si iluziile legate de ea -simbolul invitatiilor mele de nunta (ce vis tampit) - din Muzeul Satului. Apoi, Muzeul De Arheologie, mi-a amintit de un el, care mi-a tulburat viata. De ce nu-mi revin? De ce trebuie sa sufar si pe langa mine si alti oameni care mi-au oferit o vacanta de vis? De ce si pana cand? Pornind de la acest aspect, am pornit in calatoria relatiilor mele. Nu am gasit una de Doamne ajuta. M-am intristat si nu am putut iesi din starea aceasta.

Dar, m-am plimbat prin Sunny Beach ziua si noaptea. Am descoperit misterele vietii de noapte. Am avut o companie deosebita, dar m-am comportat ca o ciudata, o speriata de bombe. Nu am fost eu. Nu ma regasesc. Am zambit dar la scara redusa. Prietena mea nu ma recunoaste. Probabil nici eu. Doar ca acum, am ajuns intr-o lume a mea, in care simt ca am responsabilitati si obligati fata de oamenii din jurul meu. Iarta-ma prietena draga, pentru modul dubios in care m-am manifestat. Nu e nimic personal. Sau e personal doar cu mine si viata mea nereusita. Sper sa revin Claudia de acum 7 ani. Mi-e dor de mine si de noi doua, de atunci.

Am ascultat valuri si le-am simtit caldura. Am dansat cu ele si le-a placut. Ne-au spus ca ne asteapta si anul viitor.

Am vazut nori ce au luat forma delfinilor si a calutilor de mare. O banda de culaorea liliacului separa marea de cer, albastrul de mare de albastrul de cer.

Frumos. Nisip fin si cald, ospitalier, dornic de atingeri cu dragoste si placere.

Promit ca revin cu imagini si povestiri. Dar, stiu ca a fost frumos.

Plecare la drum

Plec la drum, la visare, la mare, la nisip arzator, la locuri noi si orase vechi, ce asteapta sa le descopar. Am sa fiu atenta la ce-mi soptesc strazile lor.

Ultima zi la munca, mi-a oferit o mare surpriza. cadou extrem de inspirat: penar cu pix si stilou. Clar voi scrie de dragul lor, si tot voi scrie. Multumesc.

O cana pentru cafea.... sa-mi amintesc de o colega ce si-a deschis adesea sufletul in fata mea.

Oameni cu lacrimi in ochi si pareri de rau ca plec. Sincer, nu ma asteptam.

Imi sunt dragi. au fost colegi in adevaratul sens unii. Mi-au fost alaturi la bine si la greu, si au fost sinceri. Si le multumesc.

M-am mai maturizat si am inteles ca viata nu e numai zambet, dar trebuie sa o facem sa fie placuta.

Ramaneti cu bine colegi dragi. Multumesc pentru tot.

Multumesc colegilor care m-au adoptat in departamentul lor. Stiu ei care sunt. Mii de pupici si imbratisari pentru niste oameni cu suflet enorm. Multumesc pentru manacre si rasfat. Multumesc pentru sustinere si incredere. Chiar daca sunt o ratata... ha ha ha.

Sa ne vedem cu bine.

Zambete si bucurii la fiecare pas, voie buna in fiecare gand, dragoste in fiecare clipa, spor in lucruri frumoase si binecuvantate.

Muzica

Ascult regae. Incepusem o campanie de genuri muzicale. Am abandonat-o. M-am oprit la El negro si Slang.

"Ce sa faci cu atata ura,

Daca viata isi inchide maine portile?"

Chiar asa... De ce uram? E greu sa vedem ca altii isi gasesc drumul, bucuria in lucruri marunte, ca sunt fericiti sau poate doar au facut compromisuri pentru a fi in randul lumii. Dar, hai sa-i lasam pe ei cu ale lor si sa ne vedem de ale noastre.

"Linistea e o harababura, pe care mai bine o tragi adanc in piept."

"M-ai uitat intr-un pahar cu apa." Poate trebuie sa vedem mereu partea plina a paharului. Ce spuneti?

"Domnule Dumnezeu, lasa-ma sa fiu eu." Sa fiu eu, neinfluentata de rautatile si de viata asta nedreapta. Sa-mi urmez drumul asa cum trebuie urmat. Sa am puterea sa ignor tot ce-i rau si urat.

Muzica, vise, visare, relaxare, dorinte si ganduri "cocotate pe un nor".

Vacanta

De cand o astept. Nu credeam ca se va intampla anul acesta. A fost un an atat de agitat, cel putin in ultimele luni. Noroc ca sunt norocoasa - ha ha ha - si am prieteni care au grija de mine. Asa ca, o buna prietena, s-a ocupat de rezervare. Bulgaria, Sunny Beach. Superb. De abia astept. Nu mai am stare. De ieri, am inceput sa lucrez la facut bagaje. Imi voi lua si de citit. Am luat o pauza cam lunga de la lectura. Am sa si scriu. Sper sa ma tin de cuvant. Dar, mai presus de toate, vreau sa ma odihnesc, sa dorm de-a dreptul. Va povestesc la intoarcere cum a fost.

Acum, merg sa mai cumpar una alta si gata. Bagajul e nerabdator sa ma insoteasca.

Maine imi iau ramas bun de la colegi! De unii imi va fi dor. Am sa pastrez legatura cu ei. Oricum ma voi mai duce sa-mi iau cartea de munca. Le voi duce bomboane sa le mai indulcesc amarul despartirii. Ha ha ha.

Toate cele bune sa se adune.

Viata mea

Asta imi doresc. Sa scriu la o revista de succes, sa ajung pe coperta, sa devin cunoscuta prin scris.

Zilele astea, am inteles ca, unii colegi ma considera o ratata. Nu stiu de ce. Poate ca am vorbit prea mult si nu trebuia. Poate un strop de invidie? Ma bucur ca nu m-am lasat orbita si am inteles ca ceea ce fac nu este cercetare. Nu mi-a placut niciodata sa ma mint. Daca e sa fac comparatie, am facut mai mult decat ei. Dar nu-mi pasa, desi doare. Nu dau explicatii nimanui. Sunt multumita cu viata mea. Citesc, merg la teatru, socializez, scriu, cunosc oameni interesanti care au incredere in mine -deci clar pot. Inclusiv viata personala e buna. Sunt eu pretentioasa, si nu pot accepta pe oricine in viata mea, caci imi doresc copii frumosi, dar si destepti. Imi doresc un om citit, care sa se implice in educatia copiilor mei. Mai ales ca, dupa intalnirea de aseara, am vazut niste tatici super - ca model de parinte, ma refer. Am inteles ieri, sau m-am convins ieri, ca, pot aparea incompatibilitati pe parcursul unei relatii. Atunci, e bine sa spui: gata, stop. Nu are rost sa te chinui. De ce? Doar ca sa fii in randul lumii? Sa fii casatorita ca asa e bine? Am vazut cupluri care se potrivesc ca doua picaturi de apa, asa ca, pana nu simt ca am intalnit omul care trebuie sa imi fie alaturi, nu ma mai agit, nu imi mai fac sange rau.

Vorba unui cantec: "Din cafea am aflat ca va fi bine, Desi iubirea de-o vara nu tine."

"Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai." Jorge Borges

Zile frumoase

Am cunoscut o femeie deosebita. Nu o stiu personal, nu ii stiu nume sau chip. Imi citeste blogul, corespundam frecvent pe mail, ma sustine. Se simte ca este o femeie speciala, educata, citita, cu suflet mare. Primesc cadouri ce imi insenineaza ziua. Unul dintre ele este si poza de mai sus. Mi-a pregatit un mic dejun copios.

Multumesc L'automne.

Mafia mamicilor

Cand imi doresc ceva cu adevarat, cand trebuie sa fiu intr-un loc, cand trebuie sa intalnesc oameni de la care am de invatat... totul in jurul meu comploteaza sa fie bine.

Am fost la o intalnire cu mamici si tatici. Minunat. Femei frumoase, zambarete, puternice, rabdatoare. Tatici calmi, implicati, pe care ii prinde asa de bine rolul de parinte. Am privit cu drag un tatic ce-si legana fetita de numai cateva saptamani. Simti fiori de bucurie, de placere, de o lume minunata, mai frumoasa, mai pura.

Am vorbit cu doi parinti minunati, Claudia si Radu, precum si cu al lor baietel vesel - ca si ei - de numai 3 ani. Un nazdravn si un mancacios. M-am distrat si l-am indragit pe loc.

Copii care descopera "lumea scarilor" si merg in patru labe pentru a le escalada. Si se indragostesc de aceasta lume si tot exerseaza. Ghemotoace pline de viata. Pui de om cu suflet pur si priviri nevinovate, cu ras cristalin si sincer.

Gazda, Ada, care scrie la http://www.ziarulcopiilor.com/?p=2922, mi-a spus ca ma va atinge si pe mine "Mafia mamicilor" si voi deveni mamica. Imi doresc. Si stiu ca va fi si pentru mine, intr-o zi, mai devreme sau mai tarziu, atunci cand va trebui sa fie. Pana atunci, iau notite de la mamici pricepute.

Locatia, Verde Cafe, Strada: Domnita Ruxandra, Nr. 15, Sector: 2, zona Stefan cel Mare. Pentru ca nimic nu e intamplator, in zona am lucrat acum trei ani, la Editura Prior. Am stiut sa ajung, am mers la sigur.

Deci, a fost clar ca trebuia sa ajung la pici si mamici, supravegheati de tatici.

Prietenia

Prieteni... surori si frati.

E minunat sa-i ai. Nici nu stii cat sunt de valorosi. Aflii, din intamplare, intr-o buna zi, ca exista oameni singuri. Oameni carora le e teama ca, daca li s-ar intampla sa ajunga inconstienti la spital, nu au pe nimeni sa anunte ca e bolnav. E trist sa vrei sa mergi cu bicicleta si sa nu ai companie. E inadmisabil sa vrei sa comunici cu cineva, despre orice si oricine si te uiti in jur si nu vezi pe nimeni. Te intrebi de ce? Unde este problema? Nu esti cumva o persoana dificila? Invata sa faci compromisuri. Invata sa comunici. Cauta persoanele cu pasiuni comune. Nu pierde contactul cu prietenii vechi, chiar daca iti faci zilnic cate un prieten nou.

Nu pierde legatura cu fratii si surorile. E minunat sa ai, o viata, sora sau fratele, alaturi. Eu, sufar de sindromul "Alba ca Zapada". Adica, cand sora mea lipseste de acasa, imi place sa dorm in patul ei, ca personajul mentionat mai sus, in patul piticilor. Desi incerc sa nu las urme, mereu, la intoarcerea acasa, striga: "Cine a dormit in patul meu?" Si ridic doua degete, cuminte si raspund: "Eu".

Aveti mare grija de oamenii din jur, de prieteni, pastrati legatura cu ei.

Verbe

Eu zic si el tace. Ea spune si ei nu sunt de acord. Ele asculta si chitara canta. Timpul tine cu noi doi. Mi-e dor de tine! Sunt o femeie puternica. Ne-am despartit. Prietenii mei rad de mine. Iubirea de-o vara nu tine. Viata e frumoasa.

Verbe. Statice sau care exprima miscarea. Verbe frumoase si sensibile. Verbe ce exprima simtiri.

-Hei, potoliti-va! Ce v-a apucat? Ce s-a-ntamplat?

Sa va explic si voua. verbele "a spune" si "a zice" s-au incaierat. Nu stiu care e mai puternic.

-Eu spun ca sunt mai interesant si mai linistit. Incep cu litera S de la sssst. Sunt senzual, caci e tot cu S, comenteaza "a spune".

- Eu zic ca am zel, sunt zanatec, sunt mai plin de viata, adauga "a zice".

-Tu incepi cu Z de la zât. Ha ha ha. Verbul " a spune" rade, tinandu-se cu mana de burta.

-Liniste. Sunteti niste fraieri. Aveti acelasi farmec, acelasi rost. Sunteti o familie. O mare familie. Aceasta familie e alcatuita din: " a consemna. ♦ A recita. A destăinui, a mărturisi ceva cuiva. ♦ A pârî, a denunța pe cineva. A explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva. A numi; a porecli. ♦ a vorbi, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a vorovi. (~-i înainte, nu te sfii!) a rosti, a zice, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi, (înv.) a glăsi, (depr.) a debita. (~ numai prostii.) arăta. afirma. transmite. povesti. destăinui. recita. obiecta."

Verbele se "a spune" si " a zice" se opresc si intreaba:

-Tu cine esti?

-DEX-ul. Ha ha ha. Va spun si la ce pagina va aflati daca vreti. Ha ha ha. Va zic si care dintre voi e mai des folosit. Ha ha ha.

"A spune" se uita la "a zice" si silabiseste:

-Hai ca ne-am facut de ras. Ne cunoaste si ne respecta in mod egal. Iarta-ma frate. Pace?

-Sigur fratioare! Fecare are sonoritatea lui. Suntem frumosi si inseparabili.

-Hai la o inghetata, zice "a spune".

-Sa mergem, spune "a zice".

Intamplari ingeresti

Mi se intampla lucruri haioase... mai mult sau mai putin.

De obicei, in preajma Craciunului se difuzeaza filmele acelea cu persoane bune, care mor si se intorc sub forma de ingeri. Sau oameni care nu si-au indeplinit treburile pe pamant si sunt intorsi pentru a le rezolva.

Zilele acestea, asa ma simt si eu. De ce trebuie sa ti se intample ceva, sa iei masuri "drastice" cum ar fi demisia, pentru a ti se recunoaste "valoarea" sau calitatea de om bun?! Unii nu pot face fata situatiei, te cred dezertor, poate chiar las. Nu stiu ce inseamna sa lucrezi din pasiune, sa pui suflet in ceea ce faci. Cati dintre ei au aflat cum e sa fii model pentru copii? Cati dintre ei au fost iubiti de copii asa cum am fost eu? Foarte putini, poate niciunul. Da, la scoala ma simt utila. Formez oameni. Am cel putin doua eleve care ma cauta frecvent. Am amintiri frumoase si prietenii adevarate formate cu profii.

Cred ca sunt un inger ratacit... caruia nu i se desfileteaza capacul la sticla cu suc cand afara sunt 35 de grade... caruia i se dau sfaturi, el le asculta, dar stie oricum, foarte clar, care ii este drumul (stie, de exemplu, ca va ajunge sa lucreze la o universitate)... caruia ii este teama... care va creste ingeri (maxim doi)... care va zambi tot timpul... care se va ruga pentru oamenii cu rol important sau mai putin important in viata... care se impiedica, crede ca e un ordin, vreun semn, ceva de la Sefu' si atunci, uitandu-se spre cer sa ceara explicatii, cade.

Am inteles ca sunt un inger placut. Asta ma face atat de responsabila. Dar nu e greu! As vrea sa se ia aceasta "bunatate" ca raia.

Fire de iarba

Ma plimb. Imi tarasc picioarele printre firele de iarba. Roua ma gadila. Zambesc.

Ma las pe genunchi. Mangai firele de iarba. Aleg doua fire de iarba mari si frumoase. Le rup. Le lustruiesc. Pun doua gargarite la capatul fiecarui fir. Le transform in andrele.

Prind un fir de paianjen si tricotez. Imi fac ciorapi. Sunt atat de fini -aproximativ 6 den. :) Apoi, imi fac o rochita lunga, cu maneci largi. Adaug un sirag din ghinde si trifoi. Iau trei fire de iarba si impletesc un inel. Sa fie inelul de logodna asteptat. Unic, simplu, dar cu multa dragoste si sensibilitate si energie pozitiva.

Simt ca sunt asa de usoara. Ma inalt spre cer. Impart pupicei celor dragi ramasi pe Pamant. Pasarile imi tin companie. Canta si danseaza hore in jurul meu.

Mangai norii. Torc unul dintre nori. Pe cel mai alb, mai pur si mai pufos. Imi voi face o alta pereche de ciorapi, o alta rochie frumoasa. Am sa o vopsesc in culoarea petalelor de trandafiri.

Impletesc dragostea cu natura.

Lauda de sine

Toti am auzit despre porverbul: "Lauda de sine nu miroase a bine."

Nu stiu daca lauda de sine este legata de increderea in sine. Dar, am ntalnit oameni destepti, frumosi, cu realizari importante, care reactioneaza diferit. Unii nu vor sa recunoasca ce au realizat, nu spun ca sunt frumosi... altii, din contra, evidentiaza totul. Se lauda pana te obosesc. Ei, acest gen de oameni nu-mi plac. Un gram de modestie nu strica... daca etsi asa minunat, cu siguranta cineva va observa si te va lauda. E mai valoroasa lauda sub aceasta forma decat sa spui tu ca o moara stricata cat de excelent esti tu, ce carti ai citit, ce faci tu nu face nimeni, etc. E penibil. Nimeni nu e perfect.

Sa va dau un exemplu frumos de modestie.

O eleva de-a mea, nevazatoare - cu niste buze si o dantura de invidiat, deci toti avem calitati si defecte, asta-i clar - tot timpul zambitoare si extrem de pozitiva (bine, credinta ei este peste margini), este foarte citita pentru varsta ei.

Intr-o zi ii spun:

- Imi este rusine sa vorbesc cu tine. Esti atat de desteapta! Daca discutia noastra va intra pe un fagas ce nu-l cunosc?

La care, ea, razand cu pofta, imi spune:

- Doamna, sunteti modesta. Va cunosc si nu v-ati facut niciodata de ras. Stiti?! Ma gandeam ca, daca nu as fi avut acest handicap, as fi fost un copil normal, n-as mai fi stat sa citesc si sa ascult muzica atat de mult. Vedeti, acesta a fost norocul meu.

-Multumesc pentru inca o lectie de viata draga mea!

Oamenii care se lauda prea mult, in timp vor ramane singuri. Au o parere atat de buna despre ei, inca nu mai suporta prezenta unui om simplu langa ei.

E atat de trist. Credeti-ma. Am vazut si oameni din acesti plictisiti in prezenta unor oameni normali, cu o educatie medie.

Totul depinde asa mult de sansa. Poate unii ditre noi, gasesc de mici mentori care sa le arate drumul spre cultura, le spune ce si cum si cat ar trebui sa citeasca. Dar, sunt sigura ca nimeni nu le stie pe toate.

Ar fi minunat sa fim oameni cu bun simt, sa ii lasam pe altii sa ne aprecieze valoarea.

Cand eram profesoara de bologie, desenam la tabla. Diferite chestii. Nu sunt artist si nu-mi ieseau intotdeuana. Elevii imi spuneau: "Doamna, asta seamana cu .. nu stiu ce.." Zambeam si le ziceam: "ok... faceti voi mai bine. Eu, atat am reusit." Si se straduiau sa faca mai bine.

Cui nu i-ar placea sa stie sa faca totul? Sa cante, sa picteze, sa scrie, sa danseze... Ehh... E bine sa ii iubim pe cei din jur pentru ce au bun.

Vise peste vise

Vise...

Le astern pe hartie si le postez pretutindeni. Pe oglinda de la baie, pe usa frugiderului, pe monitor, pe sifonier.

Visele, ajunse pe suport de hartie, devin mai puternice. Prind contur. Au forme atat de frumoase.

Deschid frigiderul si aleg vise.

Sifonierul ma imbraca zilnic in vise... blande, colorate, zambitoare.

Monitorul imi ofera calatorii de vis. Cate vreau. Si visez sa ajung intr-o zi acolo unde azi doar vizualizez.

Vise implinite va doresc! Urmati-va visul... si credeti cu ardoare in el!

Ora de sport

Dupa amiaza torida de august. Capitala sufocanta. Intoarcere de la servici. Autobuz. Privesc pe geam si ma gandesc la vacanta. Observ oameni care merg pe bicicleta. Mi-e dor. Oare mai stiu sa pedalez? Cu siguranta da. Poate ma dezechilibrez la inceput, dar imi recapat increderea.

Ma intorc in timp, la orele de soprt din scoala generala. Vara ne scotea proful in curtea scolii. alergam, jucam handbal. Cel mai mult imi placea sa sar la capra. Imi amintesc cand stateam noi, elevii, capra si saream. Ce veselie. Ce nebunie. Cat raset si voie buna. Sunt dispusa sa incerc si acum.

Imi amintesc cu drag serile cand saream coarda pana nu mai aveam suflu. In fel si fel. Va amintiti? Intr-un picior, in doua, un picior in fata, apoi celalalt... ha ha ha. Saream si cantam:

"Oras Braila,

Oras frumos,

Te duci calare,

Te intorci pe jos."

Imi voi cumpara o coarda si ma voi antrena pentru plecarea la mare. Mi-as dori sa alerg pe plaja... dimineata si seara... si sa stau si sa citesc... si sa vorbesc cu marea, sa imi spuna secretele ei... si ce a mai facut de anul trecut pana acum...

Vreau sa-i scriu povesti si sa i le dedic si sa le spuna la randul ei altora... si sa-i faca fericiti, buni, frumosi, senini, minunati, credinciosi ei, marii.

...

Am ajuns... cobor din autobuz. Caldura ma izbeste in fata. Da, am sa-i scriu o poveste marii, si valului cel mic, si valului cel mare, si stancilor, si cerului care intalneste in departare marea.

Credeti ca se va bucura marea?!

Am sa alerg, am s-o ating gingas si pentru voi....

Preaviz

Ma amuz...

Ce simpla e calea de a deveni "vedeta". O demisie la care nimeni nu se asteapta. Preaviz 15 zile calendaristice. Un telefon de la director. Doua -trei colege stau in usa si asculta. E suficient. Zvonul porneste la drum.

Ajung la contabilitate sa imi reglez conturile. Un coleg ma intreaba: "Ce ai facut draga? Ti-am vazut demisia. Am crezut ca nu mai stii sa scrii decizie."

Ma simt ca Raduleasca, cand a parasit televiziunea. Bine ca nu exista si un Dani Ontil care sa sufere dupa mine. Ha ha ha. Pe unde trec, colegii vor sa vorbeasca mai mult cu mine. Ma intreba cand plec. Le spun ca mia am o saptamana. Le promit bomboane in ultima zi. "Nu avem nevoie. Tu esti o bomboana. Te vrem pe tine. Nu te razgandesti?" "Nu. Imi este foarte rau. De abia stau in picioare, imi doresc sa capat energia-mi caracteristica. Am multe de realizat. Imi doresc prea mult ca sa ma poticnesc din cauza faptului ca nu am un geam in laborator."

Daca voi mai intarzia cu prezenta mea in institut, ma voi transforma intr-o bestie - ca sa fie mai feminin - cu ochi rosii, urechi alungite si buze carnoase.

Lasati-ma sa plec! Asta vreau. Asta imi doresc cu toate simturile mele. Rostul meu nu este nici pe departe acesta. Am incercat si asta... sper ca nu mi-am batut joc si am dat ce am putut.

Trebuie sa ma gandesc la o surpriza placuta pentru colegii mei.

Cupluri frumoase

In ultima perioada, am intalnit cupluri ce se potrivesc ca doua picaturi de apa. Ma uit cu drag si spun: "Ei, asa da!"

In primul rand, se aseamana fizic. Citisem candva - am devenit o puturoasa in ultima vreme :)) - ca doua perosane care locuiesc impreuna capata trasaturi comune. Mi-am "demosntrat" ca aveau dreptate. Stiinta asta!

In al doilea rand, se completeaza pur si simlu prin vorbe, gesturi, fapte.

Intotdeuna mi-a placut cum se vede verigheta pe degetul unui barbat. Ii da prestanta, il face mai serios, mai responsabil. Intotdeuan mi-au placut femeile insarcinate. Sunt atat de frumoase, de sigure pe ele, de importante.

Am ajuns sa ma gandesc din ce in ce mai mult ca, nu conteaza frumusetea sau contul celui care imi va fi alaturi, ci optimismul si veselia.

Viata e dificila uneori, dar in doi, totul e mai usor si muult mai frumos!

Ras si voie buna

Sa va spun ca am avut o sear cum n-am mai avut de muuult timp. (Poate exagerez!)

M-am vazut cu prietenele mele de la cursul de scriere, viitoare scriitoare - IN CURAND - si am pus cartile la cale. E de vis totul cand sunt cu ele... nu ma doare nimic, imi vin idei, capat putere si, mai presus de toate (pentru mine e foarte important) rad cu pofta. Rar intalnesti oameni atat de veseli, pozitivi, increzatori in ziua de maine, in viitor.

Dar, nu e totul numai distractie. Ne mai si culturalizam. O prietena, artist plastic, ne-a adus un album cu pesteri din Muntii Bihorului, peisaje 2D si 3D. O minunatie! Ce tara superba avem si nici nu ne dam seama! Apoi am mai vizualizat un album cu picturi realizate pornind de la un tablou al pictorului francez (cred) Wiliam Bourgues (?)William Bouguereau [revin cu numele real, ha ha ha] -sunt foarte obosita, era sa fiu calcata de o bicicleta... [noroc ca biciclistul era dragut si a acceptat scuzele mele de somnambula] avand ca tema Erosul. Frumos!

Am aflat o metoda cat se poate de naturala si extrem de ieftina de a alunga durerile de cap. (Multumesc Mikka) Am hotarat ca ne apucam de dans. E musai.

Am pus la cale o continuare a cursului de scriere... dar trebuie sa scriem, pentru a avea ce perfectiona.

Am aflat lucruri noi despre domeniul psihologiei si nu numai... (mai descoperi ce carti trebuie sa mai citesti pentru a te simti bine).

Am cunoscut sotul unei prietene, mamica tanara, de la care oricum luasem niste notite vis-a-vis de comportamentul mama-copil.

Oameni deosebiti de la care am ce invata! Macar ca trebuie sa fiu pozitiva, voioasa si optimista, si tot e ceva. Sunt complecsi, buni, sprituali... etc. etc. Va doresc sa intalniti oameni asemenea lor!

A fost o seara pentru corp, minte si suflet! Experimentati ras si voie buna. Va veti simti excelent!

Multuuumesc dragelor! Ganduri bune si imbratisari!

Ce departe esti!

Departe esti iubire.

Oare mai vii?

Am inchis usa inimii cu zavorul.

Sa ma anunti de ai de gand sa mai vii.

Oare stii drumul catre mine?

E incurcat, adevarat labirint.

Stiu.

Lasa. Nu mai venii. Ramai acolo.

Oare chiar existi?

Parca te zaresc,

Dar ce departe esti!

Inima mea nu te recunoaste.

Oare a imbatranit?

S-a hranit cu prea mult dor si e satula.

Departe esti iubire.

Lucruri trasnite, spuse de copii

Cat sunt de minunati si de isteti si de dezinvolti! Cititi si zambiti.

De ce circula sangele in corp?

Sangele umbla prin corp, ca sa ii prinda pe microbi si sa ii inece.(6 ani).

La ce folosesc sprancenele?

Sprancenele folosesc ca sa tina fruntea sus, sa nu-i vina pe ochi. (6 ani)

De ce ne spalam cu sapun?Noi ne spalam, ca sa dam sapun in ochi la microbi. (5 ani)

Ce sunt amprentele?

Amprentele sunt cand punem mana pe o clanta si raman degetele acolo si le gaseste politia. (8 ani)

Ce este sufletul?

Suflet e cand iti pune mama prajituri pe farfurie si ii lasi si lu ala mic. (8 ani)

Sufletul are o forma de inima. (8 ani)

Ce este tristetea?

Tristete inseamna cand un om vine la altul si bea mult. (7 ani)

De ce se pun potcoave la cai?

La cal se pun potcoave, sa nu cada pespate, atunci cand pune frana calul se intepeneste in potcoave. (9 ani)

Ce inseamna cuvantul "modern"?

Modern e cand vezi ceva frumos si e scump si n-ai bani. (7 ani)
Cum se face parfumul?

Parfumul se face din apa, dop si din parfum. (5 ani)

Cum se inteleg pasarile sau animalele intre ele, daca noi, oamenii, vorbim si de multe ori nu ne intelegem?

Pasarile sau animalele vin unele langa altele si vorbesc in soapta si noua ne spun numai "miau". (10 ani)

Ce este timpul?

Timpul este o vreme care trece tot timpul.. (5 ani)

Ce sunt buruienile?Buruienile sunt niste plante folositoare doar lor. (12 ani)

Ce este acela un secret?

Secretul este atunci cand nu trebuie sa stie politia. (6 ani)

Ce este zambetul?

A zambi inseamna sa razi parca in gandul tau. (8 ani)

A zambi este cand niste oameni rad cu gura inchisa, ca sa nu deranjeze oamenii de la bloc. (7 ani)La ce foloseste steagul?

Steagul foloseste, ca atunci cand veneau turcii peste noi, ei nu stiau pe ce tara veneau si atunci noi le aratam steagul si dupa aia ei stiau.

Ce este acela un minister?Minister inseamna ca sa te duci acolo sa te razbuni. (9 ani)

Minister este o incapere mare unde se aduna toti ministrii ca sa faca sedinte pentru a imbunatati cartierul lor. (9 ani)
Ce este igiena?

Igiena este cand vin neamurile si vad ce curat e in casa. (7 ani)

Din ce se face sapunul?

Sapunul se face din mai multi clabuci, la un loc. (6 ani)

De ce isi fac oamenii cadouri?

Oamenii isi fac cadouri, ca sa nu fie nesimtiti.(7 ani)

De ce da dirijorul din maini, cu un bat, cand dirijeaza?

Dirijorul da din maini, ca sa arate ducerea sunetului. (11 ani)

Dirijorul are un bat in mana, ca e urat sa arate cu degetul, la ala care canta cu contrabasul ca sa vada cum merge simfonia. (10 ani)

De ce gaina nu zboara pe sus, ca celelalte pasari?

Gaina nu zboara pe sus ca celelalte pasari, pentru ca-i e frica sa nu scape oul, cand ii vine sa-l faca. (10 ani)

Oameni printre oameni

Zi importanta sau nu stiu cat de, pentru mine. Ma perpelesc. Am idei si dorinte. Nu mai am stare. Sunt obosita si in acelasi timp mi-e dor. As da oricand sporii de mucegai pe praful de creta. Mi-e dor de zambetul copiilor, de dorinta lor de a ma imbratisa ca profa. Mi-e dor sa-i mangai pe cap, sa ii incurajez, sa ii invat despre frunza si rata (o buna prietena stie de ce), despre inima si sentimente, oase si miscare, ecologie - atat de cautata azi.

Consider - dar nu astept nimic- ca am fost un om de baza doi ani si jumatate. Am facut tot ce mi s-a cerut, inclusiv dat cu vopsea si montat aparate pocnind din degete.

Din pacate si nefericire pentru sensibilitatea mea, cica am fost lipsita de fair play. De ce? Pentru ca am spus ca m-am imbolnavit din cauza conditiilor si ca vreau sa plec.

Oare suntem oameni? Doar joia trecuta ce fusese in laborator si ma intreba cat mai rezist in acele conditii. Azi, nu isi mai amintea conditiile in care lucrez. Trebuiau aduse la cunostinta in scris. Ce suflet poti avea, sa vezi un om cum se topeste pe picioare pe zi ce trece? Si sa nu iti pese, sa te faci ca ploua, sa razi in hohote ca sta in caldura. E un om in floarea varstei, un om cu multe vise, pentru care se zbate si stie ca va reusi.

De ce un om firav si cu mult bun simt trebuie sa rabde, sa indure cuvinte si rautati, care chiar nu le merita? Pentru ca, in jungla nu cuvantul face legea, ci pumnul.

Nu vreau sa plec cu un gust amar. Chiar nu. Am cunoscut oameni cu temperamente diferite, oameni cu suflet frumos, dar si oameni care m-au maturizat prin rautatea lor. Au fost doi ani si jumatate importanti in viata mea. Dar nu asta e drumul meu. Nu asta vreau sa fac. Nu imi place. Am vrut doar sa-mi demonstrez ca pot face si altceva.

Oameni prin oameni... fara alte detalii. Nu isi au rostul.

Ice Age 3

Dupa doua zile in care am zacut, m-am gandit la viata de dinainte si de dupa aceasta etapa... am mers la un film 3D, de desene animate: "Ice Age 3- Aparitia dinozaurilor". Am ras cu lacrimi. E un film atat de frumos, cu replici subtile, dar extrem educativ. Se gasesc multe pilde, sau parabole. Nu mai stiu care, cum si in ce fel.

Un film despre prietenie, despre viitori parinti, despre locul fiecaruia in lume.

E un film minunat, colorat, vesel, muzical (un tango superb veti vedea).

Merita vazut. Va binespune, va invata sa fiti mai buni si viitori parinti (ceea ce nu-i deloc usor, dar e frumos si merita).

Carte de vizita

Claudia... biolog... simplitate.

Atat vreau sa scrie pe cartea mea de vizita. Am inteles eu ca, ce e simplu este si frumos. Am inteles ca simplitatea este apreciata. Am descoperit curand ca simplitate e o calitate a burgheziei.

Mereu am avut dorinte copilaresti. De ex. un buchet de flori cu un anumit ambalaj... dar sa il primesc, nu sa mi-l cumpar. Atat de intens l-am dorit, caci l-am primit.

O dorinta mai mult decat copilareasca, era sa adun carti de vizita de la oameni "importanti". Prima carte de vizita, am primit-o de la un coleg. Mi-a fost atat de draga! O confundam adesea cu cartela magnetica pentru metrou. Zambeam de fiecare data cand o vedeam.

Imi doream mult sa merg la o conferinta la Braila. Si am ajuns. [Am calatorit singura. Cand am coborat in gara la Braila -dupa ce stresasem cateva persoane cu intrebarea: "Urmatoarea gara e Braila?" - m-am uitat sa vad ce scrie. Ha ha ha.... si de nu era Braila, trenul se pierdea oricum in zare. Hihihi.] Dupa prezentarea lucrarii, am primit intrebari de la un domn simpatic, profesor universitar la o facultate din Iasi. La final, mi-a dat carte de vizita. Eram in culmea fericirii. E o carte de vizita albastra, sobra, frumoasa, impresionanta. Cel putin asa mi se pare mie. Din acel moment, au inceput sa "curga" cartile de vizita. Am o colectie draguta. Le-am asezat impreuna sa se imprieteneasca, sa se inrudeasca, sa fie vesele si fericite. Sa isi spuna secretele, povestile de viata.

Voi aveti carti de vizita?

Vise si durere

De zile bune mi-e rău. Am atatea idei şi ganduri si vise si dorinte arzătoare. Incerc sa ma opresc si sa stau putin sa le ordonez. Sunt categorii diferite si timpul trece repede si ele nu mai au stare, si vor sa le iau in seama pe fiecare.

Alearga prin cap si am dureri cumplite. Ma chinuiesc de trei zile cu dureri insuportabile de cap. Incerc sa le ignor. Merg la o colega si o prietena tare draga, si rad si vorbesc si vad "poze" cu puiuti... pe moment imi trec. Cand raman singura cu ele, ma bantuie. Nu le mai place locul in care stau 8 ore/zi. Nu au spatiu si intimitate. Toti vor sa comunice cu mine... iar ideile sunt geloase si se revolta.

Incerc sa ma ocup de ele, sa le dau importanta si mai presus de toate viata. Le voi transcrie in povesti.

O parte din idei am sa le pun in scrisori si am le trimit in tara... la oameni dragi.

Asta seara e luna plina si eclipsa... am aflat de la o fiinta minunata. Toate dorintele se implinesc. Drum bun catre implinire, dorinte si vise marete!

Povestea Sânzianei

...

- Nu ştiu dacă sunt capabilă sa urmez această facultate. Nu îmi place, nu am chemare spre aşa ceva. Te rog din suflet să îmi fii alături, să mă ajuţi dacă mă împotmolesc, dacă nu înţeleg anumite lucruri. Nici nu vreau să mă gândesc la disecţii. Cred că acele zile vor fi coşmar pentru mine.

Sunt aşa de moale, ca să nu spun fraieră sau proastă pe de-a dreptul. Toată viaţa mi-am ascultat părinţii, în special mama. Chiar dacă ştiam că nu pot duce la capăt anumite activităţi, că nu am aptitudini, m-a forţat să încerc. Mi-am dorit să practic voley. Cred că aveam talent. Am jucat o perioadă în şcoala generală. M-am oprit, căci le era să nu mă pierd în drumurile spre antrenamente. Îmi merit soarta. Niciodată nu m-am luptat pentru visele mele. Nu am adus argumente. L-am luat pe nu ştiu, nu pot, nu sunt în stare în braţe. Aceste verbe mi-au fost inoculate - vreau să cred că inconştient - de mama. Ele curg şi acum prin sângele meu. Oare mă voi purifica vreodată de ele?

Ochii Sânzianei sclipesc. Lacrimile îi joacă între pleoape ca nişte steluţe argintii.

Ne sunt aduse ceştile de cappucino. Cu mâna uşor tremurând, amestecă energic lichidul fierbinte, încropind cele doua pliculeţe de zahăr brun.

"Conştientiz că este o femeie puternică. Clar îşi doreşte să reuşească în ceea ce face. Are planuri ţintă cu siguranţă" îşi spunea Anda pentru sine.

- Mi-am dorit foarte mult să urmez un profil uman. Voiam cu ardoare să citesc foarte mult, să studiez literatură universală, simţeam că sunt făcută pentru asta. Mi s-a impus să fac chimie-biologie, în speranţa că voi deveni medic, cândva. De parcă medicina e aşa pentru orişicine! I-am înfruntat atunci. Nu m-am dus să fac opţiunile. Dar, m-a înlocuit tatăl meu. A reuşit să mă înscrie unde a vrut. Să îţi povestesc chinul cumplit al tezelor la fizică şi chimie din liceu? Nu are rost. Credeam că nu se mai termină. Au fost ani de tortură psihică pentru mine. Voiam să dau admitere la facultatea de litere, sectia de filologie. Trebuia sa mă meditez. Aveam multă materie de recuperat. Nu ne permiteam. Părinţii mei nu au investit foarte mult în educaţia mea. Şi nici în a surorii mele. Ea este talentată. Voia sa meargă la liceul de arta plastica Nicolae Tonitza. I-au frânt aripile din start. Au nenorocit-o şi pe ea cu chimie-biologie. Nu vreau să ma crezi nerecunoscătoare, dar m-ar fi ajutat dacă erau mai libertini, dacă ştiau să comunice cu noi, să ne pună pe hârtie avantaje şi dezavantaje, să ne dea dreptul de a alege. Sincer, Anda, mă tem că mi-am distrus viaţa. Încerc să fiu optimistă şi să mă gândesc că voi fi licenţiată în biologie şi că voi face ceva care să-mi placă. Dar, mi-e teamă! O viaţă întreagă să fiu legată de o diplomă care nu îmi va aduce nicio satisfacţie, nicio bucurie.

Sânziana priveşte pe fereastra ce dă în bulevard. O lacrimă îi alunecă din căuşul ochiului drept. E o lacrimă ce sapă adănc în fineţea obrazului ei, dar, simt că atinge şi sufletul. Întind mâna, o acopăr pe a ei, spunând:

- De acum încolo, nu mai eşti singură. Ţi-ai câştigat o prietenă, o confidentă şi un ajutor în ale biologiei. Vei gasii ceva din tot domeniul acesta vast care să te atragă. Sunt convisă. Heii! Ştii vorba aceea? Nu-i dracul atât de negru. Unde-s doi puterea creşte! Fruntea sus şi zâmbet la purtător!

Facem schimb de numere de telefon, râdem cu poftă, achităm nota şi ne bucurăm de prietenia ce s-a legat în acea zi de octombrie, călduţ şi blând.

Continuare carte

- Ştiu o cafenea, pe colt. Eşti de acord să poposim acolo?

- N-am nimic împotrivă, răspunde Sânziana. Simt nevoia să povestesc, să mă descarc, să îmi fac o prietenă, o confidentă.

- Sunt maestră la ascultat, dar să nu-mi ceri sfaturi. Nu mă pricep.

- Nu. Am adunat atât de multe. Am o viaţă aşa amestecată, pot spune. Vrea să cred că, dacă povestesc cuiva, mă eliberez şi văd totul într-o altă lumină.

Cafeneaua se iveşte în faţa noastră. Nici nu am realizat când am ajuns. Împing uşa cu toată forţa. O dată mai fusesem aici. Amintirile încearcă să îşi facă loc, dar nu le las. Câteva perechi de tineri ocupă mese răzleţe.

- Mergem la o masă mai retrasă? întreabă, timid, Sânziana.

- Unde vrei tu. Unde te simţi în largul tău.

Ne aşezăm. Soseşte chelneriţa, ne întinde amabil meniul şi ne zâmbeşte.

Citim interesate, dar totuşi grăbite. Alegem cappucino. Dăm comanda.

- Deci... te ascult, draga mea Sânziana. Spune-mi ce vrei, în ce ordine vrei.

Privirea ei emană culori care se schimbă cu rapiditate. Culori vii, vesele, pline de viaţă, apoi apar tonuri de gri, triste şi umbrite. Zâmbetul jucăuş se transformă într-o grimasă, apoi se preschimbă într-un alt zâmbet, cu o altă textură.

O privesc fascinată. Putea fi o actriţă minunată. Este atât de expresivă!

Vocea ei este melodioasă, şi are inflexiuni. Sesizezi tonuri diferite, simţi trăirea, vizualizezi scena povestită. Fata asta are har de povestitor.

...

Chanel

Sursa poze: Cinemagia.ro

Am mers la cinematograf. Coco avant Chanel. Inainte de vizionare am intrat intr-o pafumerie si m-am parfumat cu Chanel No. 5. Mie una nu-mi place. Dar, am zis hai, in cinstea lui Gabrielle.

Filmul e trist... Dar, am inteles ca pentru a reusi, iti trebuie o doza mica de tupeu, una de "nebunie", alta de sansa, un gram de talent si putin bun simt.

E nevoie de un om care sa aiba incredere in tine si sa-ti spuna: "Poti face asta, iar eu iti dau banii pentru a incepe afacerea."

Mi-a placut culoarea ochilor lui Boy, gentleman-ul interpretat de Alessandro Nivola.

Dintre hainele create de Chanel imi place: taiorul, hainele marinaresti si pantalonul. Am inteles ca nu suporta fustele scurte.

Oricum, a fost o femeie norocoasa. Si asta nu e nimic.

Sânziana

O privesc pe furiş. O femeie atât de simplă, care emană atâta bunătate, bun simţ, frumuseţe.

Înălţimea ei este de aproximativ 170m. Tocmai bine. Pielea Sânzianei are culoarea spumei de la cafeaua cu lapte. Se observă o urmă de bronz. Părul cârlionţat, îi mângâie uşor umerii. Mişcă brusc capul şi un miros plăcut porneşte dintre firele castanii, strălucitoare. Privirea ei te cheamă să o priveşti cu atenţie. Ochii mari, alungiţi, de un căpui superb, cald şi curat, sunt atât de jucăuşi. Absorb frumuseţea razelor de soare, verdele firului de iarbă, culorile obiectelor ce o înconjoară. Genele lungi, plăcut conturate de puţin rimel, par aşa de vesele şi fericite că protejează ochi aşa de frumoşi. Buzele cărnoase sunt răsfăţate de puţin luciu de buze transparent, care le pune în valoare.

Este îmbrăcată sport-elegant. Picioarele - parcă decupate de pe ambalajul unei perechi de ciorapi - poartă o pereche de balerini de culoarea untului. Fusta în clini, se opreşte cuminte deasupra rotulelor bine conturate, fără pic de grăsime în jur. Bluza pe gât îi evidenţiază gâtul lung. Talia este bine conturată de bluza cambrată. Este atât de simplă! Ca bijuterii, observ o pereche de cercei minusculi, finuţi, o brăţară simplă, un inel cu o pietricica albă - tipul clasic de inel de logodnă - si ceasul.

Mersul îi este sigur, drept, elegant, ca pe podiumurile de modă. Doar că are graţie. Nu este ţanţoşă. Este feminină, este plăcută, atrage priviri.

Serial

Pentru ca sunt "atrasă" de a scrie pe blog, am sa incep o carte aici. Imi este mai usor... si sper sa am spor.

"Am ascultat atâtea poveşti de viaţă încât aş putea scrie cărţi întregi. Nu ştiu de ce oamenii mă caută, de ce au încredere în mine. Sau poate că ştiu. Cred în mine pentru că ştiu să păstrez un secret, pentru că ştiu să ascult şi, adesea, mă rog pentru ei. Sunt o verigă între lume şi Dumnezeu. Am cunoscut mulţi oameni. Pe unii, i-am ascultat ani de-a rândul, pe alţii doar câteva ore. Dar nimeni, niciodată nu m-a fascinat asemenea ei. Sânziana. O femeie copil. Ştia că îmi place să scriu. Am corespondat ani buni. Imi spunea mereu că am talent şi trebuie să încep a scrie. Am râs atunci, rîd şi acum când scriu. Într-o zi, am mers în parc şi am vorbit ore în şir. Are o poveste de viaţă frumoasă, tristă, dar atât de vie. M-a rugat să-i scriu povestea vieţii. Mi-a garantat, râzând - un râs vesel, plin de viaţă, emanat din sufletul ei bun - succesul.

O zi plăcută de octombrie. Un 1 octombrie, mai exact. Prima zi de facultate. Emoţii, agitaţie, nici nu ştiu ce trebuie să fac. Merg să-mi notez orarul. Îmi scriu conştiincioasă în agendă cursuri, laboratoare, ore. La final, pregătindu-mă să bag agenda în geantă, observ o fată draguţă privindu-mă insistent. Zâmbesc.

- Nu cunosc pe nimeni. Mă numesc Sânziana şi sunt studentă anul I, secţia Biologie. Suntem cumva colege?

- Posibil. Aflăm îndată. Anda este numele meu. Era o listă cu grupele de studenţi boboci pe undeva.

- Lângă secretariat am văzut-o, adaugă repede.

Ne îndreptăm spre secretariat. Găsim lista şi o parcugem cu atenţie.

- Heee... Suntem colege de grupă. Minunat. Dumnezeu chiar ma iubeşte, exclamă Sânziana.

O privesc uimită.

- Dar ştiu că eşti rapidă, răspund zâmbind.

- Scuză-mă, dar îmi doream atât de mult să fim colege. Nu cunosc pe nimeni. Ai ceva care inspiră încredere. Te urmăresc de când ai intrat în incinta facultăţii.

- Dat fiind faptul că azi nu se ţin cursuri, aş spune să mergem la o cafea, să ne cunoaştem.

- Cu mare drag, răspunde Sânziana.

Va urma... (aş mai scrie dar îmi este foarte somn).

Postul Adormirii Maicii Domnului

1 august. Inceputul postului Adormirii Maicii Domnului.

Chiar vorbeam cu o prietema ca nu am mai postit de mult. N-am mai tinut post de hrana, caci am impresia ca atunci sunt mult mai rea. Oricum, a posti nu inseamna doar sa nu mananci anumite alimente.

Am intalnit oameni ce postesc, dar sunt atat de invidiosi, spun atatea rautati... incat te intrebi de ce se mai chinuie.

Am decis: voi sta mai mult cu mine, ma voi ruga, voi merge la biserica... incerc sa iau oamenii asa cum sunt, sa nu-i urasc pentru ce imi spun, sa nu ii invidiez ca au familii reusite, sa nu le doresc raul, sa nu gandesc urat despre nimeni. Vreau sa fiu impacata cu mine si cu cei din jur.

Vreau sa ajut. Am citit un articol despre o fundatie umanitara condusa de preotul Ioan de la Biserica Gradina Icoanei - foarte frumoasa- si m-au atras activitatile organizate. Ma voi interesa ce si cum si voi da o mana de ajutor.

Ganduri bune si post cu fapte bune si armonie!