Preaviz

Ma amuz...

Ce simpla e calea de a deveni "vedeta". O demisie la care nimeni nu se asteapta. Preaviz 15 zile calendaristice. Un telefon de la director. Doua -trei colege stau in usa si asculta. E suficient. Zvonul porneste la drum.

Ajung la contabilitate sa imi reglez conturile. Un coleg ma intreaba: "Ce ai facut draga? Ti-am vazut demisia. Am crezut ca nu mai stii sa scrii decizie."

Ma simt ca Raduleasca, cand a parasit televiziunea. Bine ca nu exista si un Dani Ontil care sa sufere dupa mine. Ha ha ha. Pe unde trec, colegii vor sa vorbeasca mai mult cu mine. Ma intreba cand plec. Le spun ca mia am o saptamana. Le promit bomboane in ultima zi. "Nu avem nevoie. Tu esti o bomboana. Te vrem pe tine. Nu te razgandesti?" "Nu. Imi este foarte rau. De abia stau in picioare, imi doresc sa capat energia-mi caracteristica. Am multe de realizat. Imi doresc prea mult ca sa ma poticnesc din cauza faptului ca nu am un geam in laborator."

Daca voi mai intarzia cu prezenta mea in institut, ma voi transforma intr-o bestie - ca sa fie mai feminin - cu ochi rosii, urechi alungite si buze carnoase.

Lasati-ma sa plec! Asta vreau. Asta imi doresc cu toate simturile mele. Rostul meu nu este nici pe departe acesta. Am incercat si asta... sper ca nu mi-am batut joc si am dat ce am putut.

Trebuie sa ma gandesc la o surpriza placuta pentru colegii mei.