Zi importanta sau nu stiu cat de, pentru mine. Ma perpelesc. Am idei si dorinte. Nu mai am stare. Sunt obosita si in acelasi timp mi-e dor. As da oricand sporii de mucegai pe praful de creta. Mi-e dor de zambetul copiilor, de dorinta lor de a ma imbratisa ca profa. Mi-e dor sa-i mangai pe cap, sa ii incurajez, sa ii invat despre frunza si rata (o buna prietena stie de ce), despre inima si sentimente, oase si miscare, ecologie - atat de cautata azi.
Consider - dar nu astept nimic- ca am fost un om de baza doi ani si jumatate. Am facut tot ce mi s-a cerut, inclusiv dat cu vopsea si montat aparate pocnind din degete.
Din pacate si nefericire pentru sensibilitatea mea, cica am fost lipsita de fair play. De ce? Pentru ca am spus ca m-am imbolnavit din cauza conditiilor si ca vreau sa plec.
Oare suntem oameni? Doar joia trecuta ce fusese in laborator si ma intreba cat mai rezist in acele conditii. Azi, nu isi mai amintea conditiile in care lucrez. Trebuiau aduse la cunostinta in scris. Ce suflet poti avea, sa vezi un om cum se topeste pe picioare pe zi ce trece? Si sa nu iti pese, sa te faci ca ploua, sa razi in hohote ca sta in caldura. E un om in floarea varstei, un om cu multe vise, pentru care se zbate si stie ca va reusi.
De ce un om firav si cu mult bun simt trebuie sa rabde, sa indure cuvinte si rautati, care chiar nu le merita? Pentru ca, in jungla nu cuvantul face legea, ci pumnul.
Nu vreau sa plec cu un gust amar. Chiar nu. Am cunoscut oameni cu temperamente diferite, oameni cu suflet frumos, dar si oameni care m-au maturizat prin rautatea lor. Au fost doi ani si jumatate importanti in viata mea. Dar nu asta e drumul meu. Nu asta vreau sa fac. Nu imi place. Am vrut doar sa-mi demonstrez ca pot face si altceva.
Oameni prin oameni... fara alte detalii. Nu isi au rostul.
Un comentariu:
Suflet rar,am vazut cu doar cateva zile in urma un film romanesc. Nu stiu cum s-a numit dar as fi vrut sa-ti spun si titlul! Actrita principala:Irina Petrescu! Rolul? Tulburator! Draga mea,ti-a mai spus cineva cat semeni fizic cu ea?Serios vorbesc! Si n-ar fi numai asta,artista este de-o delicatete gestica si emotionala de mare,mare rafinament! Asa mi te imaginez si eu si sunt absolut convinsa ca asa e! Nu-ti mai spun de rolul interpretat... In film era o cercetatoare care lucrase intr-o uzina,i se facuse o nedreptate in legatura cu niste inovatii si plecase un timp.Sotul,pe care il adora o parasise pt o dansatoare orientala de 2 lei dar care era sora cui trebuia! Aceasta femeie isi dedicase viata cercetarii,studiului.Era asa de fermecatoare prin simplitatea cu care-si cumpara cate un tacam sau cate o ceasca,imprietenindu-se chiar si cu muncitorul care facea ultimele retusuri cladirii in care locuia...Era un om de baza la locul de munca,era decorata,apreciata din nou dar...atat de neimplinita...! Stii cum s-a incheiat filmul?! Sta pe-o banca in parc,tocmai sosise de la o mare intrunire tovaraseasca si se simtea cumplit,o durea capul,ii lipsea ceva si se si apropiase un cunoscut sa-i vorbeasca...De nicaieri apare un mare grup de copii de gradinita,o multime de zumzete si agitatie!! Disperata,intr-un moment de coplesitoare emotie,alearga sa-i vada de-aproape,sa-i sarute,sa-i imbratiseze! Ridica un puiut pe care-l mangaie in disperare,sarutandu-l,ciufulindu-l,adorandu-l!
Avea o varsta,se dedicase,pusese pasiune in tot dar viata trecuse pe langa ea,nepasatoare! Ce sa-ti spun,m-au ravasit trairile ei acute! Mare om,mare caracter!
Repet,ti-a mai spus cineva ca semeni cu ea,cu Irina Petrescu? Despre rol,numai tu stii cate asemanari sunt!
Cu mare,mare prietenie,om drag!
L'automne
Trimiteți un comentariu