Destin

La insistenta surorii mele, am vizionat unfilm... stia ea ca imi va placea. Sunt pasionata de drame... tipic mie. Amurmarit asadar,"Dear John", film drama razboi dragoste. M-a uimit faptul ca, daca ceva iti este sortit, iti este si gata.
Mereu am vrut sa ii joc feste destinului. Dar, acum constat ca el a castigat mereu. Mi-am jurat ca nu voi lucra o zi in cercetare si am lucrat 3 ani. Mi-ampromis ca nu ma mai intorc in invatamantul preuniversitar si am revenit mai repede decat am crezut. Mi-e teama!
Ma amuza ideea ca.... mi-am spus ca nu ma voi marita cu un medic - sunt o persoana geloasa si nu vreau sa aiba de-a face cu multe femei; ha ha ha - si parca vad ca asta ma asteapta. Ha ha ha.
Simt - deh, intuitia feminina - ca viata mea va suferi transformari majore in curand. Nu stiu exact ce, dar simt ca mi se pregateste ceva de catre domnul DESTIN.
Imi amintesc si cartea de Tarot extrasa la cursul de scriere, MOARTEA, si explicatia profului: "Un nou inceput, o schimbare majora in viata ta."
Astept... cu emotii intense si zambetul pe chip si speranta de bine in buzunarul stang, in atriul stang cecontine oxigen si voie buna.
Toate cele bune sa se adune.

Domnul Bucurenci

Un domn cu bun simt, maniere, elegant, cu super blog, cu super proiecte, printre cele mai cunoscute "Maimultverde".

Are o emisiiune utila... dar, daca se uita tot oamenii educati... nu prea are sens.

http://bucurenci.ro/2010/03/buna-cuviinta-bune-maniere-eticheta/

Bună cuviinţă, bune maniere, etichetă... cati dintre noi mai acorda atentie acestor cuvinte?

Mie mi-a placut...

As vrea sa intalnesc un astfel de barbat... tipul "Bucurenci". Ha ha ha.

Sa fie cand va fi....

Excursie in Valcea si chiar Gorj

Sambata dimineata. Racoare. Ajung la scoala… harmalaie.
- Sarut mana, doamna. Ce faceti?
- Multumesc bine, voi?
-Mergeti cu noi in excursie?
- Daca ma luati, merg! Raspund adormita si obosita.
Este ora 6.30 dimineata. Este destul de rece si umed. Eu si colega mea, o profa de romana, tanara si energica, ne rugam sa fie frumos, sa fie soare, pentru ca elevii sa se joace, sa isi consume energia. Ei au venit echipati cu mingii, carti de joc si multa, enorm de multa voie buna si pofta de viata.
Pornim la drum. Pe autostrada E 81 Bucuresti-Pitesti (sper sa nu ma insel) se intinde o patura de ceata. Uff… speram sa se ridice. Nu mergem cinci minute, si razele soarelui patrund in patura deasa si o topesc incet incet. Cred ca au negociat sa nu ne ne strice ziua, caci meritam sa ne aerisim si sa ne bucuram de frumusetile naturii.
Dupa cateva ore, pe partea dreapta se zareste mare, Baia de Fier. Pe partea stanga, Pestera Muierilor – cel putin asa ne arata un indicator. Ne organizam, doi cate doi, asa cat se poate, caci elevii de clasa a VII-a considera ca sunt prea mari pentru rand. Ghidul ne spune sa nu facem galagie, caci liliecii sunt in perioada de hibernare. Intram in pestera: umezeala, domul mic, domul mare, sala Turcilor, scheletul ursului de caverna disparut acum sute de ani, stalactite, stalacmite cu forme interesante, depuneri de carbonat de calciu, sala de guano (excremente de lilieci), multe colonii de liliecii (nu vazusem niciodata).
Am ajuns la capatul celor 800 m de pestera care se poate vizita, ea avand alte 3 etaje speciale pentru speologi... si dam cu nasul de aer si soare… si nimerind drept in chioscurile cu souvenir-uri, "cascam" ochii. Fiecare cumpara cate ceva pentru cei dragi de acasa. Copiii sunt “artisti” la cheltuit bani… au asa un spor. Ha ha ha.
Copiii se joaca putin, cu pusti si pistoale, voley, fotbal, alearga… apoi pornim spre Polovragi. La destinatie, unii pornesc in vizita la Manastirea Polovragi, altii raman sa manance si sa se joace. Ma alatur celor cu joaca. Unde puteam sa ma incadrez?! Joc carti… discut cu ei… se tin dupa mine ca dupa closca.
Pozitia soarelui indica orele 15. Pornim spre Horezu, unde vom admira ceramica vestita, vizitam un atelier de olarit, apoi mergem la Manastirea Hurezi, ctitorie a lui Constantin Brancoveanu al carui trup este inmormantat in Bucuresti, la km 0, in Biserica Sfantul Gheorghe. Denumirea vine de la pasarea huhurez, un fel de bufnita, care traieste in padurile din acea zona. Maicuta ne-a spus ca se vede ca suntem bucuresteni, caci suntem foarte galagiosi (l-au ametit si pe domnul sofer, de abia astepta sa scape de noi).
Ne-am intors prin Ramnicu Valcea… am vazut mall-ul – ne-a placut arhitectura interesanta – am vazut din autocar Casa Memoriala Anton Pann, teatrul care ii poarta numele, Parcul Mircea cel Batran… oras curat si oameni putini pe strazi, nu nebunia care este aici, in capitala, unde este un amalgam de natii, si asta se vede fir-ar sa fie (asta e o mica rautate, putin “rasism”).
Ne-am simtit bine, ne-am jucat si cultivat (colega mea este “artista” la realizarea feed-back-ului din excursii) cu putina geografie, religie, istorie…
Cand voi avea fotografii, am sa postez.
Seara frumoasa si o Saptamana Luminata, in care sa fim mai buni!

El si muzica

Muzica… salsa… tango… muzica pasionala… ganduri razlete care se alatura dansului si formeaza un adevarat spectacol.
Imi doresc un Do, de la dorinta arzatoare de a-l intalni. E acolo, undeva, si cica ma place, si imi scrie atat de frumos.
Caut un Re de la o revedere placuta, cu ganduri bune si fara Resentimente.
Gasesc un Mi ingrijit, zambetul pe chip si caldura multa de daruit.
Fa, e asa minunat. Fac ce fac si ma gandesc la un dans cu el.
Sol aduce Solutia pentru perioada de solitudine. O melodie “Sa cantam, chitara mea” ma face sa cred ca va fi bine si pentru mine… ca el va veni in curand in viata mea. “Intr-un glas, amandoi sa cantam chitara mea, Hai cantati toti cu noi, Ce frumoasa-i dragostea!”… la la la la la la…
As vrea un La voios si sprinten, care sa ma imbratiseze cu drag.
Si, nu e de la singur. Nu, nu, nu. Este de la situatie rezolvata, adica: “Am inteles ca te plac si nu pot trai fara trai. Am inteles ca vietile noastre sunt facute pentru a se intersecta”.
Un DO de door nebun si dor de ele si door de viata frumoasa si copilarie sprintena si vesela!
Stiu ca, cat voi trai, voi iubi… si voi incepe cu mine, apoi cu el… apoi cu ei si ele si munti si stele si luna si soare… si chitara si poezie…
- Domnul meu, dansezi?
Astept raspuns…. Si zambete si veselie in randurile scrise.

Interpretare test

1. Daca ai ales zborul... probabil ca iti place sa vezi viata ca un intreg si iti place sa vezi cum se leaga faptele. Detaliile mici te pot deranja. probabil ca iti place sa fii liber si sa-ti asumi riscuri.

CARIERA: Probabil ca ai fi un bun pilot sau astronaut, sau sa te gandesti sa lucrezi cu idei mari care ar putea schimba lumea. Cauta-ti o slujba in care sa poti face politica, probabil in guvern sau intr-un grup de cercetare al societatii.

2. Daca ai ales calatoria in timp... poate ca esti interesat de cauza lucrurilor si de modul in care greselile trecutului pot fi folosite pentru a prezice viitorul. Probabil ca esti foarte curios cum traiesc alti oameni.

CARIERA: O cariera in cercetarea stiintifica, istorie sau comportament uman ar fi potrivita pentru tine. Ti-ar face placere o meserie care sa poata influenta viitorul.

3. Daca ai ales puterea de a fi invizibil... poate ca esti timid sau un observator foarte atent. Sau poate amandoua... Probabil sa stii absolut tot ce se intampla in jurul tau.

CARIERA: O cariera potrivita pentru un bun observator ar fi cea de scriitor, artist sau detectiv particular.

4. Daca ai ales vederea cu raze X... probabil iti place sa vezi "prin lucruri" si sa ataci direct miezul problemei. Iti face placere sa gasesti probleme pe care alti oameni nici macar nu le vad. De asemenea, iti place si sa rezolvi probleme,

CARIERA: Fizica, politica, matematica si medicina sunt domeniile car cer buni rezolvatori de probeleme.

5. Daca ai ales puterea de a-ti schimba infatisarea... probabil ca esti o persoana sociabila careia ii place sa se potriveasca oriunde. Probabil ca vrei sa fii admirat de catre grup. Esti un om caruia ii place multimea.

CARIERA: Divertismentul poate fi un domeniu de activitate pentru tine. Actorii pot sa-si "schimbe infatisarea" si sa devina alti oameni. { Eu asta am ales... si mi se potriveste, caci un profesor este un mic actor in fata clasei}

6. Daca ai ales puterea de a citi gandurile... probabil ca reusesti sa ghicesti ceea ce gandesc altii. Probabil ca vezi in spatele spuselor lor ceea ce gandesc de fapt.

CARIERA: Ai putea fi un bun concilie sau psiholog. Aceasta calitate este necesara pentru profesiunile in care e necesar sa intelegi ceea ce gandesc si ceea ce simt ceilalti.

7. Daca ai ales puterea de a vedea in viitor... probabil ca esti foarte creativ si iubeti aventura. Te-ai muta intr-un timp viitor daca ai putea! Probabil ca intotdeauna cauti posibilul si te intrebi cum aceasta ar putea fi determinat sa apara mai repede.

CARIERA: O cariera care sa mearga pe muchia de cutit a gandirii ar fi cea mai potrivita pentru tine. Te gandesti sa devii explorator, cercetator, inventator sau scriiotr de SF.

8. Daca ai ales puterea de a auzi de la mari distante... probabil ca acorzi atentie sunetelor si simbolurilor. Iti place sa fii foarte bine informat despre ultimele noutati. Probabil ca esti foarte curios.

CARIERA: Ai putea fi un excelent reporter sau redactor; sau poate te vei decide sa devii muzician.

Exercitiu:

Scrie o poveste de tine insuti/insati. In poveste, acorda-ti doua dintre super puterile enumerate mai sus. Ce ai face? Unde te-ai duce? Ce ai schimba, daca ai putea, in lume?

Succes.... si voie buna... sa va fie de folos... sa va amuze... sa va destinda... sa va descreteasca fruntile.

Imbratisari si LA MULTI ANI FRUMOSI SI SANATOSI FLORILOR DE AZI!

Perfectionare...

Cu toate ca sunt foarte slabita - dar sunt ascultatoare si am trecut pe vitamine - am avut doua zile incarcate.

Am inceput ieri un curs despre drepturile omului si ale copilului. Initial credeam ca va fi plictisitor. Pana la proba contrarie, ieri a fost foarte captivant. Pe langa faptul ca, doamna care ne-a prezentat cursul este sotie de ambasador (fosta colega la prima mea scoala in 2001 - ce vremuri si cat de mica este lumea) si ne-a prezentat din experienta dansei ca institutor in Thailanda unde au un sistem educational minunat, excelent... cu o disciplina bine pusa la punct. Acolo profesorul este un mic Budha. Ne-a impresionat. Nu vom ajunge astfel nici in 500 de ani (ei sunt in anul 2562 dupa calendarul lor)...

ce mi-a placut tare mult, au fost jocurile psihologice aplicate.

Am sa va spun si voua cateva dintre ele.

a. Ti-ai dorit vreodata sa zbori? Poate ca ti-ai dorit sa fii invizibil. Ar fi minunat sa ai asemenea supra-puteri!

Chiar daca nu poti avea aceste supraputeri cu puteri cu adevarat, supra-puterea pe care ai dori sa o ai poate sa-ti spuna cate cava despre tine insuti. Dorintele tale vor face parte din meseria sau cariera in care te vei afirma.

Citeste lista supra-puterilor si alege una dintre ele.

1. puterea de a zbura

2.puterea de a calatroi in timp

3. puterea de a deveni invizibili

4. vederea cu raze X

5. puterea de a-ti schimba infatisare

6. puterea de a citi gandurile altora

7. puterea de a vedea viiotrul

8. puterea de a auzi de la mari distante

Maine am sa scriu si interpretarile si carierele pentru fiecare supra-putere.

Azi.... personal si profesional

Azi... s-a nascut un baietel si poate... il voi boteza eu.

Azi... o prietena ma intreba ce genul de barbat imi place. Am zambit si am spus :"genul masculin". Nu stiu ce naiba mai vreau, care mai e genul meu de barbat... in ziua de azi cand toti mi se par atat de uniformi. Nu mai zaresc nicio variatie. Incerc sa formulez ceva... "barbat cu bun simt, manierat, responsabil, putin umor, sa nu fie alergic la cuvintele casatorie si copii". Cred ca este mai mult decat suficient.

Azi... vorbeam elevilor despre specia de mucegai Penicillium. Unul dintre ei imi spune: "Doamna vreau sa va zic eu povestea penicilinei, descoperita de Alexander Fleming."

-Bine, spune-mi.

Imi povesteste. Il felicit si zambesc.

Copiii rautaciosi:

-Repede sa te dai tu mare.

-Foarte bine, raspund. Sa se dea mare, caci are cu ce... Dati-va si voi mari, eu sunt dispusa sa va ascult".

Suntem atat de rai... inca de mici... nimeni nu isi mai invata copilul sa fie bun, harnic, sa imparta pachetelul cu cei care nu au...

Off...

Ramane sa ma bucur si sa ma luminez ca un brad de Craciun atunci cand mai intalnesc copii inteligenti si buni.

Azi... o raza de speranta...

Ce norocoasă sunt.....

... ajung acasă. Nu sunt pofticioasă de fel, dar azi aş mânca mentosane. Şi ce poftă am. Am căutat, dar nu am găsit să-mi cumpăr.

Nu mă pot abţine... trebuie să povestesc. La şcoală azi... elevii care au suferit după prezenţa mea, m-au întrebat de sănătate... sincer m-a uimit interesul lor, alţii se bucurau dacă lipseam. Unul din ei, la finalul orei, mă întreabă:

- Doamna, sunteţi vegetariană?

-Nu.

-Sunteţi foarte slabă.

-Ştiu, am slăbit, căci nu m-am simţit foarte bine.

-Nu, doamna, aşa aţi fost de la începutul anului şcolar.

M-a amuzat teribil. Dacă nu am cântar, ştiu că în ochii lor voi fi mereu "cântărită".

Am primit o felicitare tare frumoasă de la una din clasele bunicele (eu colecţionez felicitări de la elevi). Iată ce scrie:

"În grădina clasei a V-a C, adierea vântului de primăvară a împrăştiat câteva seminţe. Ploaia le-a udat cu stropi de speranţă, soarele le-a luminat sufletul, iar mineralele din învăţătura dată de suava flare le-a jutat să se dezvolte, transformându-le în 25 de plăntuţe cu bobocei...

Acum, aceşti micuţi bobocei îi doresc suavei flori să aibă în grădina vieţii numai bucurii, fericire şi realizări.

La mulţi ani!"

M-au impresionat, am apreciat originalitatea... şi faptul că sunt acolo, undeva în inima lor.... cel puţin a câtorva.

Alt punct de vedere pentru care mă consider norocoasă: sâmbătă se reinventează "munca patriotică", vine dnul primar Oprescu să vadă elevii cum adună gunoaie şi cum lantează flori, presă, nebunie... iar eu, plec în excursie la Cozia, Horezu, Casa Memorială Anton Pann.

Frigul mi-a pătruns în oase... am dat drumul la centrală... câţi îşi permit să stea la căldură? Fac mofturi la mâncare... câţi ar mânca orice... chiar şi o bucată de mămăligă rece.

Cândva, îmi doream să apar într-o revistă. Da da da... vise. Zilele trecute, am făcut ordine în dulap şi am găsit revistele colecţionate. Am găsit revista ELLE de decembrie 2008, în care apar cu ceva scris de mine, şi o poză micuţă într-un colţ. Eiii... sunt o norocoasă!!! Şi... deci... pot fi optimistă şi să fac lucruri frumoase în continuare? Ştiu că nu pot schimba lumea... dar măcar acolo puţin să pun o cărămidă pe ici pe colo. Încercaţi şi voi. Transformaţi-vă hobby-urile în lucruri palpabile. Succes. Vă ţin pumnii şi vă aştept să-mi povestiţi.

Citat: "Aceia dintre noi care îndrăznesc să viseze când restul lumii are un coşmar se vor distinge moştenind prosperitate şi conducând lumea la măreţie". Joseph McClendon III

ALTFEL

Nu vreau sa par lipsita de modestie, dar, consider ca sunt ALTFEL. Fiecare dintre noi este unic, cel putin din punct de vedere genetic. Insa, nu imi place sa ma ghidez dupa tipare de genul: "se poarta nu stiu ce tip de rochie, trebuie sa am si eu" sau "daca X a facut asa si a fost apreciat voi face si eu" sau "daca toti mint si fura, las' ca incerc si eu". Nuuu... si nici nu voi face!
Azi, le-am dat elevilor de clasa a VI-a, care au obtinut nota 10 la un test, o revista drept premiu. S-au bucurat.... macar atat... si tot ma simt bine.
Ieri, am semnat contract cu un post de radio pentru copii, Itsy Bitsy, si le-am dat dreptul sa le foloseasca pe o perioada de 5 ani. Nu castig nimic... este stipulat mare "fara pretentii financiare". Foarte bine.... povestile sunt scrise sa ajunga la copii. Asta mi-am dorit, asta se va intampla.
Acum10 minute, am sunat la un asezamant social stiind ca au nevoie de diverse lucruri: alimente, medicamente, haine. In aceste clipe, ma urasc canu am fost in stare sa-mi iau carnetul de conducere (nici nu am incercat macar).... sa vad de cine ma rog sa ma ajute sa transport tot ce vreau sa daruiesc.
Ma bucur la ideea ca pot ajuta... macar acum, la acest moment. Si eu am primit cand credeam ca nimic bun nu mi se mai poate intampla... cand credeam ca totul se va termina acolo si atunci. Nu... nu mai astept nimic de la nimeni (nici macar un ce faci? sau un buna ziua. Nu ma respecta pe mine, ci pe el, ca om).
De ce as pleca din Romania cand sambata plec sa vizitez locuri frumoase, casa lui Anton Pann ("Povestea vorbei")... cand duminica e mare sarbatoare si am prieteni ce isi serbeaza frumosul prenume ce-l poarta... cand peste o saptamana iau vacanta si ma voi delecta cu povesti si muzica placuta.
Si.... daca as pleca, imi garanteaza cineva ca in alta parte mi se ofera totul pe tava, fara stres? NU cred...

Tampenii din viata mea...

Am momente in care, chiar daca zambesc, stiu ca ma mint. Am momente in care sunt atat de suparata pe mine, incat imi vine sa-mi dau palme. Sunt dezamagita de oamenii care accepta cu atata usurinta negativitatea si raul si mizeria din jur. Sunt dezgustata cand vad ca, valoarea unui om este apreciata dupa ce acesta nu mai este in viata (vezi Mile Carpenisan).
Imi invat elevii ca fiecare animal comunica si traieste intr-un oarecare grup, numit haita sau stol sau turma sau banc. Le spun cu patos cu noi, oamenii, socializam si forma sociala, cea mai simpla in care traim este familia. Si... constat ca spun minciuni. Familia? Doar cu numele de mama de tata... etc... fiecare membru este izolat.... nu mai comunicam... stam in lumea virtuala, ne uita sfintii pe la servici (de parca acum am construi lumea!). Nu mai socializam.... ne-am salbaticit... ufff....
Sunt trista.... ma "doare" cand sunt cautata la nevoie... apoi abandonata ca un ambalaj frumos, dar inutil. (imi amintesc de ambalajele de la bomboane pe care lepastram presate in carti).
Stiu.... ma cunosc... sunt ALTFEL. Organismul meu este sensibil si raspunde la tot ce e negativ in jur. Atunci, cad, zac efectiv.... cu stari de voma....
Am obosit de teatrul jucat de parintii si bunicii care vin si imi spun: "Vai, doamna, mor daca il lasati corigent pe baiatul meu!" Ei... ia sa vedem. Cati oameni voi "ucide" in aceasta vara! Sa isi petreaca impreuna vacanta, invatand la biologie.
Incerc sa gasesc lucruri frumoase.... carora sa ma abandonez...
Am gasit un film"Agonie si extaz" dupa romanul cu acelasi nume, deIrving Stone... am mai evadat in lumea patinajului....
Nu pot sta sa astept vorbe blande, imbratisari, atentie de la cei din jur... Nu! Nu sunt facuta sa primesc.... CLAR! Am inteles... inca o data, inca un caz surclasat: rezolvat... nu se poate sa fii fericita!
E un post aiurea... fara sens... dar, e blogul meu drag si rabdator, care indura totul...

Versuri şi culoare

"Ceea ce am nevoie apare exact în momentul potrivit atunci când renunţ să mai controlez lucrurile şi las viaţa să-şi urmeze cursul."

33

La 33 de ani voi fi: doctor în ştiinţe,
Soţie frumoasă,
Mamă de prunc,
Scriitoare de poveţe.

Când...

Când nu-ţi vei mai dori nimic,
Când tot sufletul îţi va fi pus în creaţie,
Atunci vei primi tot ce gândeşti,
O altă viaţă sigilată în plic.

Cireaşa

Mai nou, sunt o cireaşă coaptă
Într-un cireş cu frunze alungite.
Stau în vârful copacului şi admir peisajul.
M-am format prin fecundarea polenului pătruns în ovul.
Ador luna mai, luna în care sunt vedetă de sezon.
Pielea mi-e lucioasă şi codiţa sexy.
De-abia aştept să aterizez
În acel pahar de Martini
Ca în fiecare an, la petrecerea cu oameni fel de fel,
Cu parfumuri de firmă şi tocuri şi costume fine
Şi hormoni de-abia ţinuţi în frâu.
Mă amuză această întrecere de care pe care.

Graficul iubirii

Imprimanta scanează un grafic.
E tare ciudat şi variat.
Suuus, jos, sus , mediu, jos brusc.
Iubirea este o valoare?
În ce se măsoară?
Sărutări pe minut... sau poate mângâieri cu drag.
De ce nu îmbrăţiţări pătimaşe sau clipe de neuitat?
Zâmbete, voie bună, iubire pătimaşă,
Cuvinte de iubire scrise pe post-it-ul lipit pe frigider,
Sau conturul buzelor lăsate pe oglinda din baie.
Nu contează...
Iubirea să dăinuie veşnic şi să i se închine poeme
Şi să bem şampanie în cinstea ei, zi de zi.

Ce mai citesc

Zi senina, cu zambete in priviri si in suflet!

Nu am mai raportat demult ce am frunzarit... Pentru ca mi s-a pus mie pata pe poezie, am spus sa citesc poezie moderna. am cumparat cateva carti si am recitat poezii.

"Ruj pe icoane" Livia Rosca

"Chipurile" Stoina G. Bogdan

"Dilecta" Octavin Soviany

"Fire de iarba" Elena Stanescu (aceasta e venita tocmai din Spania, cu dedicatie de la poeta, sunt mandra si ii MULTUMESC DIN SUFLET).

Apoi, pentru ca am o minte de copil, am participat la un concurs (organizat pe cherrytales) si am castigat doua carti cu Peter Pan. Si am inceput a citi.

Mi-a placut foarte mult si va daruiesc un pasaj:

“Orice mama buna are obiceiul ca seara tarziu, cand copiii dorm, sa cotrobaie prin gandurile lor sis a puna totul in ordine pentru dimineata urmatoare, asezand la loc toate lucrurile care au luat-o razna in cursul zilei. Daca un copil ar sta treaz (dar cine poate oare?), si-ar vedea mama trebaluind prin gandurile lui si arurmari-o cu mare interes. E ca si cum ai face ordine prin sertare. Presupun ca si-ar vedea mama in genunchi, zabovind asupra continutului, uneori plin de haz, intrebandu-se unde oare ai putut culege un lucrusor anume, avand si surprise placate si mai putin placate, strangand cate ceva la piept de parca ar fi un pisoi, aruncand altceva cat colo. Dimineata cand te trezesti, toate rautatile si dorintele urate cu care te-ai dus la culcare au fost impaturite de zeci de ori si, asa mici-mititele, au fost puse puse la fund in sertarul cu ganduri; sus, la vedere, bine aerisite, au fost intinse gandurile tale frumoase, gata sa le iei in primire.
Nu stiu daca ati vazut vreodata o harta cu gandurile cuiva.
Cateodata, calatorind prin gandurile copiilor ei, doamna Darling gasea lucruri de neinteles, dar nimic nu o nedumirea mai tare decat cuvantul Peter. “

Acum, ca un om mare ce sunt, citesc "Idiotul" de Dostoievsky.

Saptamana frumoasa va doresc... cu puterea de a vedea doar ce e placut in jurul vostru!

Căutându-mă

E noapte şi frig.
El merge pe Magheru şi mă caută în toate femeile libere.
Fiecare chip răsucit lent către el
Îl sperie şi grăbeşte pasul.
-Te-am pierdut! De ce m-ai lăsat să te pierd?
Îl privesc din înalt şi-i spun:
-Vei găsi ce cauţi, nu te teme.
Poate nu aici, nu acum, dar vei primi dragostea ce-o meriţi
Şi bucuria ce-o căutai cândva cu atâta disperare la mine.
Închid ochii şi-l mângâi
Pentru ultima oară,
Dar ca prima dată.

La mulţi ani, dragele mele!

E ziua fetelor mele dragi,
Sora angelică şi mama iubitoare.
Le dedic atenţie şi zâmbete,
Voie bună şi îmbrăţişări.
Să-mi trăiţi întru mulţi ani,
Punctele mele de sprijin,
Sufletele mele blânde şi pure.
Să vă fie viaţa senină şi gândurile curate,
Zâmbetul veşnic prieten şi bucuria aproape.

Am împărţit zâmbete

Metrou, călătorie nu prea plăcută, gândurile hai-hui. Privirea îmi cade întâmplător pe pieptul unui călător.
- Dar mă sorbiţi din ochi, nu glumă, spuse o voce dură, dar plăcută.
- Îmi cer scuze, ce-aţi spus?
- Mă priviţi atent de când m-am aşezat. De fapt, vă uitaţi spre pieptul meu.
- Ah, doar am ales un punct de reper, gândurile şi privirile sunt departe.
- Măcar, puteţi vedea ceva în sufletul meu?
- Hmmm... văd că aveţi o inimă mare, care bate pentru trei. Sunteţi căsătorit?
- Da, şi am o bijuterie de băiat.
- Să fiţi sănătoşi şi fericiţi, răspund zâmbind.
- Aveţi un zâmbet irezistibil, admirativ.
- Vi-l dăruiesc domnule!
Fără a sta pe gânduri, îmi prind colţurile gurii, şi decupez zâmbetul cum ai desface un scoth, apoi îl aplic pe chipul bărbatului. Inevitabil, domnul zâmbeşte, colţurile gurii ridicându-se vesele.
- Vă stă bine. Să-l folosiţi permanent. Nu are termen de valabilitate.
- Mulţumesc.
- Eu vă mulţumesc. Demult îmi doream să împart zâmbete pe chip şi bucurii la plic. Pe lângă asta, este un domn căruia i-am promis că voi scrie ceva vesel pentru domnia sa. Vă rog să-mi permiteţi să fac publică această întâmplare.
- Cu mare drag, fată zâmbitoare! Zi cu fericire la orice pas!

Poveşti cu prinţese

Ea, o fată simpatică, nu ştiu ce are – probabil zâmbetul şi ochii mari de căprioară – dar atrage priviri. S-a născut din oameni simpli, dar cu suflet enorm, într-un cartier de cartier, Rahova este numele lui. De aici, s-au ridicat oameni care au ajuns departe (mai nou, a aflat că şi Amalia a dnului Năstase Ilie tot de aici a fost salvată cu limuzina).
Privind în jur, chiar în ograda ei, ştie că nu mai există familii aşa ca în poveşti cu rude multe şi săritoare la nevoie. Cu toate acestea, Ea se încăpăţânează – n-am văzut de când sunt atâta căpoşenie la o fată - să creadă că va avea o familie de poveste. Încă mai crede în transformarea Cenuşăresei în prinţesă. Ştie că i se vor întâmpla lucruri frumoase, şi ştie că le va împărţi cu cei dragi sufletului ei.

E convinsă că, într-o lume din ce în mai mizerabilă, există acolo, undeva, ascuns într-un colt, un prinţ care se gândeşte la ea şi îşi va face curaj şi o va căuta. Nu vrea palate, ci doar o casă luminoasă şi copii mulţi în jurul ei, şi poveşti la gura sobei, spuse pe un ton vesel de către prinţ. Pruncii să adoarmă fascinaţi, iar Ea şi Prinţul să se iubească până la adânci bătrâneţi.

Eu şi poezia, baba şi mitraliera

Nu mi-a plăcut niciodată să scriu versuri. Am încercat prin clasa a IV-a ceva legat de Mihai Viteazul. Era ceva stupid şi extrem de hilar.

La cursul de scriere, poetul Octavian Soviany, ne-a spus: "E mult mai uşor să scrii versuri decât proză. Nu trebuie să cauţi rimă, lasă cuvintele să vină de la sine, scrie ce simţi. " Din acea seară, cochetez cu poezia. Nu ma judecaţi, nu mă consider poetă, cu toate că, sunt oameni de specialitate care mi-au lăudat "poeziile" şi m-au încurajat a scrie.

Aseară, am aflat de la o distinsă doamnă, despre o pictoriţă: Tia Peltz. Recunosc că nu ştiam nimic despre ea. Am căutat pe Wikipedia, şi am citit, şi am găsit cuvântul crochiu, care mi-a plăcut şi mi-a inspirat aceste versuri.

Desene

Am făcut un crochiu vieţii.
Nu este chiar atât de vesel.
Poate dacă aş pune puţină culoare,
Ar ieşi mai interesant.
Acopăr ochiul stâng şi privesc.
Văd toate bucuriile vieţii şi râsetele zglobii.
Văd mama în poartă cum mă aşteaptă.
Văd şotronul strâmb din ogradă.
Apoi, acopăr ochiul drept
Şi zăresc tabla neştearsă a amintirilor reci.
Dezamăgiri, tristeţi, iubiri nedrepte şi aşchii în suflet.

Aseară, târziu, încercând să mă odihnesc - nu am reuşit şi iarăşi mi-e rău, dar nu contează asta - am schiţat aceste versuri:

Jurnalistul din mine

Cândva, îmi doream să devin jurnalist.
Să scriu despre cultură.
Mi se spune adesea că aş fi bună,
Căci sunt ironică.
Azi, mi-a dispărut acest chef,
Când presa e în criză
Şi jurnalismul pe moarte.
Şi ce este cultura?
O piesă de teatru o dată pe lună,
Dacă sunt norocoasă poate două.
O carte scrisă de clasici sau contemporani
Cu limbaj în jargou
Ca la piaţă la Ferentari.
Mai bine dai căutare pe google: wikipedia
Şi afli ce vrei.
Iar la sfârşit de zi te lauzi cu:
„Am mai aflat şi eu ceva”.
Iau un ziar şi decupez cuvinte.
Le aşez cuminte într-un fes tricotat într-o primăvară târzie.
Extrag şi formulez propoziţii hazlii.
Ca de exemplu:
„Paşii dibaci se zvârcolesc pe câmpie”.

Calea viselor

Zilele trecute mi s-a spus: "Ia o pauza. Pamantul se roteste si fara contributia ta". Am zambit, si mi-am vazut de ale mele. Mai cu invarsunare, cu mai mult patos, parca sa demonstrez cuiva ca sunt nemuritoare.

Sambata, organismul meu a cerut cu insistenta odihna. Chiar nu puteam sta cu ochii deschisi. Printre pauze de somn, am mai scris cateva "poezii". Duminica, ma simteam refacuta. Seara, o durere de cap m-a cuprins in chingile ei puternice. Am crezut ca somnul ii va veni de hac. Nu a fost asa. Durerea s-a jucat cu mine, pana cand, luni dupa-amiaza m-a rapus. E cumplit sa fii atat de doborat incat sa nu poti articula cuvinte, sa nu reusesti sa trimiti un mesaj sa ceri ajutor. In acele clipe mi-a fost teama. Cu toate acestea, e miraculos, au fost oameni - mai mult sau mai putin cunoscuti - care au simtit ca nu sunt in regula si m-au cautat. Ca si cum, prezenta lor, ma tinea in viata. Efortul de a raspunde la mesajele lor, mi-a dat puterea sa ma ridic. LE MULTUMESC ENORM DE MULT! Nu am crezut ca voi ajunge vreodata sa merg de-a buselea (sau cum s-o scrie corect), sa nu am puterea sa ma ridic. A fost infiorator.

Toate acestea de la oboseala, dezamagiri, stress, hrana anapoda, alergatura... si ma intreb: pentru cine? Sa demonstrez ce si cui? Sunt un nimeni.

Acum stau in medical, caci nu pot sta in doua picioare - ce mi-as fi dorit sa fiu miriapod - si ma simt vinovata ca chiulesc. Sunt sigura ca sunt bombanita la greu, la locul de munca. Dar, sincer, chiar nu pot fi model in aceste zile de chin trupesc si sufletesc. Si uite cum - vorba surorii mele - tin eu post negru fara sa vreau.

Aveti grija de voi si odihniti-va!

Vis

Te-am visat şi am albit.
Fiecare fir alb îmi aminteşte de sărutările,
Mângâierile tale.
Iubirea ta, mărturisită târziu,
Când m-ai zărit mergând lângă băiatul cu plete,
Mi-a stăpuns sufletul până în adâncuri
Şi inima s-a desfăcut în mii de bucăţi.
Nu le-am recuperat pe toate.
Sunt o femeie cu inimă fragmentată.
Pe alocuri e cusută cu aţă,
Prin alte locuri cu dor,
Pe ici pe colo e lipită cu scotch,
Dar acolo unde m-ai sărutat tu,
Este închegată cu dragostea noastră.

Singurătate

Aburul ceaiului se ridică vesel în aer.
Linguriţa se agită între pereţii unei ceşti fierbinţi.
Eu întind tăcută margarină pe pâine.
El desface ziarul cu putere.
Literele privite pe furiş
Mi se aştern în propoziţii.
“Singurătatea în doi este dăunătoare”.
Asta a fost… de mâine îi dau liber.

Furt

O femeie mi-a furat tatăl.
Cu dragostea lui cu tot.
De atunci, nu mai suport femeile
Hoaţe şi avide de iubire.
De-aş întâlni ultimul bărbat din lumea aceasta,
Dar sufletul lui ar fi vândut unei alte femei,
Am să fug, cu lacrimi în ochi,
Cu oasele îndoite şi sufletul puzzle,
Mâncând unghii şi rădăcini de arbori,
N-am să mai vreau nici mângâiere, nici alint.

Tarot

A fost o saptamana obositoare, cu multa alergatura. Vreme cumplita ce ne-a chinuit, mi-a pus capac. am stat o zi prin ninsoare, uda si am racit. A trecut... si vor trece si altele.

Vineri am curs de scriere creativa. (Cum nimic nu e intamplator, cand proful s-a prezentat, ajunsa acasa am verificat si am observat ca ii urmaream blogul). Aseara, de-abia imi tineam ochii deschisi (cursul este de la 19 la 21) si proful ne-a spus sa tragem cate o carte de Tarot (el a facut curs de scriere in Spania, dupa reguli mult mai stricte) si sa scriem un dialog. Cica aceste carti, creeaza adevarate povesti. (Ma mai jucasem anul trecut prin octombrie si mi s-a adeverit). Cand am tras cartea, m-am speriat, m-am albit, sangele mi-a inghetat in artere si vene, oasele s-au blocat in articulatii, chipul meu s-a transformat, m-au trecut toate transpiratiile. Am spus: "Pana aici mi-a fost!"

Prietena mea, imi spune: "Clau, revino-ti!"

Proful, plimbandu-se printre noi, imi spune: "Moartea? Nu te speria. Interpretarea este pozitiva. Te vei desprinde de trecut, vei suporta o transformare, viata ta va porni pe un alt drum".

"Uff... Multumesc. Asa sa fie. Chiar am nevoie. Ma ratacisem putin pe drumul asta!"

...

Deci... nu tot ce e negru e chiar atat de negru. Sau cum se spune: nu e dracul chiar atat de negru.

Cand ma voi transforma, sa-mi spuneti...

Cand viata mea se va schimba, va voi spune... Ha ha ha (mai in gluma mai in serios, am asa niste senzatii de metamorfozare a vietii mele).

Poezii sau incercari poetice

Inima
Ajung la cardiologie.
Inima este disecată.
- Cangrenă! Aşa ceva nu se poate!
Dar a fost dezamăgită, nu glumă!
Se coase, se pune la loc.
Cunosc soluţia.
Să fiu iubită de-un pictor
Să-mi coloreze inima în roşu bordeaux.

... stând
La semafor bărbaţii fac semne obscene.
Oare de ce?
Sunt îmbrăcată decent.
Port blugi ce-mi conturează fesele
Rotunjite, zvelte şi tari.
Doamne din ce-ai plăsmuit bărbaţii?
Nu tot din carne şi oase?

La metrou
Se- aude o voce-n fundal...
„La linia 2.... soseşte...”
O mână îmi atinge umărul.
Tresar, amorţesc, mă-nfior.
- Ajunge la Unirii? întreabă el.
- Ajunge, răspund privind în pământ.
Se deschid uşile, se-nchid uşile.
El se aşează pe diagonală.
Eu citesc „Ruj pe icoane”.
Privirea lui mă arde.
Întorc capul şi-l zăresc.
Ochii ni se intersectează.
Coborâm la aceeaşi staţie.
Drumul se întretaie...
El spre Nord, eu spre Sud.
- Seară bună, tinere domn
Şi... drum bun!

Ne iubiţi?

Seară târzie. Ultima oră din programul meu, ultima oră din programul lor. Un băiat drăguţ, cu ochi cameleonici cum rar am mai văzut, care a evoluat la orele mele, stă tot timpul cu mâna pe sus. Într-un final îl ascult. Mi-e drag de el, că învaţă.

La un moment dat, mă întreabă:

- Doamna, ne iubiţi?

-Ce ai spus?

- Ne iubiţi? În afară de Sorina - eleva cea mai deşteaptă din clasă - pe noi, ne iubiţi?

Când aud cuvântul iubire, mă înfior, mă pierd, răguşesc. Nu prea ştiu ce e iubirea, cu ce se asortează, cu ce se hrăneşte sau cum arată.

-Da, vă iubesc. Nu pe toţi, recunosc, dar vă iubesc. Îmi sunteţi dragi, dar nu pot da nume.

Am plecat impresionată, zâmbind, agitată sufleteşte spre casă. Copiii au nevoie de IUBIRE!

Am obosit să iubesc copiii altora. Îmi sunt dragi, îi ador, îi îmbrăţişez cu voie bună, îi mângâi, îi ascult... dar mi-i doresc pe ai mei. Copiii mei, care să moştenească ce-i mai frumos în mine, ce-i mai înţelept în el, sufletul meu pereche. Copiii mei pe care să-i cresc cu iubire şi zâmbet şi voie bună şi joc şi credinţă.

dorinţă

Vreau să fiu mamă,
La vârsta la care Iisus s-a botezat.
Fir-ar să fie, iarăşi e vis.
N-am stat de veghe aşa cum mi-am promis.

Mama

Mereu mi-a plăcut cuvântul mama.
Îmi iubesc mama şi o ador
M-a învăţat să merg şi să iubesc
Mi-a dăruit frumuseţe şi umor,
Zâmbet, credinţă, încredere şi zbor.

Vreau să devin mamă!
Îmi doresc de mor acest statut nemuritor.
Să mă umflu în pântec cu dragoste şi divin,
Să dau mângâiere, suflet, suspin,
Să reinventez cuvântul joacă,
Să zburd pe câmpie şi prinzând fluturi,
Să desenez nori şi stele şi lună şi soare,
Să spun poveşti cu Ilene Cosânzene
Să-l învăţ să iubească, să spere, să ajute,
Să se roage, dar mai ales să mă ierte.

Doctorand

Azi ma dau mare. Nu ca n-as fi! Am vreo 170 cm.

Am observat ca, oamenii imi dau mai multa improtanta de cand au aflat ca sunt doctorand. Pentru mine nu este mare lucru. Am dat cu zarul cand am intrat. Ei, nici chiar asa... Am spus doar ca, daca se aproba proiectul X - nimeni nu-i dadea sanse prea mari - atunci il aleg ca tema pentru doctorat. Pe 17 septembrie aveam examen de admitere, pe 16 s-a aprobat proiectul. OK. Cu chiu cu vai, apoi iar un vai, iar un chiu... am ajuns in anul III. Colegele mele au cam lenevit, am zis ca nu-mi strica sa lenevesc si eu. M-am apucat de scris povesti, mai nou poezii nebunesti - ce ma amuza la culme - si am ignorat doctoratul Referatele zac pe undeva prin calculator sau pe stickul de langa.

Cu chef si fara chef, am stabilit ca azi merg la facultate sa imi fie corectate referatele. Bun! Si am ajuns.

Portareasa, o doamna foarte draguta, ma recunoaste si imi spune.

"Iar pe la noi?"

Ha ha ha.

"Da, asa imi spun si eu mereu cand ajung pe aici. Ce mai cauti din nou la facultate? Sunt la doctorat."

"Cand v-ati inscris?"

"Demult... 2007... trebuie sa-l termin. As fi renuntat daca era dupa mine."

"Domnisoara, vedeti coada asta de matura..."

"Ha ha ha.. Promit ca il voi finaliza."

Cand am terminat facultatea, cu lacrimi in ochi din cauza unui incident urat ce a determinat notarea tezei de licenta cu 9, mi-am promis ca nu mai calc in facultate.

Dupa un an de pauza, m-am inscris la master. Cand am terminta, am spus: "Gata."

Dupa inca vreo 2-3 ani, viata m-a adus din nou pe bancile facultatii. Cand voi termina, sunt sigura ca voi spune: "In sfarsit gata!" Zambind ma gandesc ca, voi deveni profesor universitar. Ha ha ha... presimt ca soarta imi va mai purta pasii pe culoarele si prin laboratoarele facultatii de biologie. Desi... visul meu este sa predau la Facultatea de Arte, caci teza mea de doctorat este pe obiecte de patrimoniu...

Astept cuminte si zambitoare sa vad incotro ma poarta viata...

... Poza este de la admitere... septembrie 2007

Eu şi eu

M-adun, mă-ntind, mă comprim,

Sunt eu, doar eu, şi tot eu.

Zâmbet, rimel, cercei de coral,

Suflet rebel, pur şi special.

Primesc, ascult, dăruiesc.
Iubesc, cred, preţuiesc.
Adun speranşe şi le împachtez,
Împart bucurii şi vise colorez.



Colecţionez semne de carte,
Citesc viaţa noastră separat,
De fericire să ai parte,
Căci eu de mult te-am uitat.

Simt...

Mă simt o vioară Stradivarius uzată.
Ca şi cum după spectacolul de ieri
Nu voi mai cânta niciodată.
Arcuşul stă liniştit într-un colţ.
Poate se întreabă dacă poate fi refolosit.
Nu mai am ce transmite lumii.
Viaţa mea şi-a încheiat contractul.
Mă simt o lămâie stoarsă până la ultima picătură.
Până şi coaja este rasă şi pusă la prăjitură.
Simt cum mă usuc puţin câte puţin.
Ce am fost şi ce am ajuns?
Am fost un înger gras cu strungăreaţă,
Am devenit un înger decăzut, fără zel.

8 martie

La scoala, printre flori si bomboane, am primit o felicitare facuta manual, pe care scrie :"Cu ocazia zilei de 8 Martie dorim sa va multumim pentru tot ce ati facut si pentru tot ce faceti pentru noi."

Mi-a inseninat ziua! Ma simt utila....

La mulţi ani, Mama!

8 MARTIE ... ZIUA MAMEI!

În dorinţa mea de răsfăţ, credeam că este Ziua Internaţională a Femeii. Până la urmă, am înţeles că azi sunt serbate şi slăvite doar mamele.

Sărut mâna, mama! Te iubesc! La mulţi ani!

Mulţumesc, iubită mamă pentru:

- educaţia pe care mi-ai dat-o; 7 ani şi 4 luni de acasă (la propriu şi la figurat);

- dragostea oferită;

- că am avut mereu cele mai frumoase si originale gulere la uniforme şi cordeluţe croşetate de tine;

- tot ce m-ai învăţat;

- că m-ai răsfatat (încă o mai faci) şi mi-ai fost mereu alături;

- că ai încredere în mine;

- că ne-ai fost şi mamă şi tată ani buni, şi ai făcut faţă cu brio;

La mulţi ani pentru femeile mame! Să fie sănătoase, vesele, optimiste, încrezătoare şi zâmbitoare!

Frumos

Trezita de razele jucause ale soarelui, imi fac planul pentru ziua de azi, desi era stabilit de ieri. Am agenda dupa mine in fiecare clipa. Cu toate acestea, traiesc surprize in fiecare zi.

Intalnire cu o prietena draga... Rafaello si brosa tigru (aducatoare de noroc, caci suntem in anul tigrului). Multumesc Diana, omul care mi-a daruit astrograma (conform careia voi avea doi copii frumosi si destepti) si care crede in mine, in planurile mele nebune.

Mergem spre Cismigiu, ne abatem la targul de Handmade de la Muzeul Bucuresti-ului. Imi amintesc ca o prietena comuna expune acolo cercei si brose. O vedem, si ne intindem la vorba ore bune...

Inghet... si pornim spre casa.

Ajung acasa... si observ ca am primit o fotografie cu doua lebede dintr-o "comunitate de pe Olt". Frumusete divina! Incep sa cred ca, eleganta si gingasia a fost impartita inegal. Femeia si prietena - sper ca pot sa o consider astfel - ce mi le-a trimis, este frumoasa, desteapta si o mama speciala!

Primavara superba tuturor! Ascultati si lasati-va vrajiti de cantecele florilor, pasarilor, acompaniate de vant!

Curcubeul vietii mele

Ma simt ca si cum m-ar fi lovit buzduganul aruncat de zmeul ce voia sa sa deschida usa, caci simtea miros de om in preajma. Sunt speriata de intamplarile ce au avut loc la scoala zilele astea. Oboseala se vede pe fata, tresar la cel mai mic zgomot, am instinct de aparare in alerta la fiecare atingere.
Viata mea arata ca un curcubeu vesel. Intr-un moment de minima rugaciune, am zarit printre nori o raza de soare. Am stiut atunci ca aceea e speranta ca totul are o rezolvare, ca va fi bine, daca asta imi doresc.
Imi doream un elefant cu trompa in sus, caci stiu ca in Feng Shui inseamna prosperitate. Nu am gasit, dar, pentru ca voiam, azi, am primit unul. Multumesc, prietena draga!
Mereu mi-au placut nuntile, mereu mi-a placut subiectul dragoste. Dupa dezamagiri, mai mici sau mai mari, dupa lectii invatate – sper – am ajuns la un echilibru in care pot discuta linistita despre acest subiect. In ultima perioada, nu mai sunt eu cea care deschide acest subiect. Cei dragi din jurul meu simt ca voi face acest pas curand (zambesc, pentru ca am abandonat disperarea cautarii), ba chiar si elevii ma intreaba cand am de gand sa fac un copil. Ha ha ha. Gandul exista, din ganduri l-as plamani si in aceasta noapte.
Azi, am primit un mail care mi-a placut la nebunie. Am decis sa scriu putin din el:

“Cum ţi-ar place să fie nunta ta? fastuoasă sau intimă? Atent planificată până în cele mai mici detalii sau cât mai simplă. Oricum programarea la ofiţerul stării civile e necesar a se face cu două săptămâni cel puţin înainte. partea cea mai frumoasă e cea de la biserică. petrecerea de după trebuie să te solicite la maximum sau mai puţin?”

Multumesc, femeie sensibila!

Un link pentru a-mi usura pregatirile de nunta sau macar pentru a ma inspira…

http://ateliegaaya.blogspot.com/2010/02/o-assunto-e-casamento.html

Incep sa cred, sa vad, sa simt, cum dorintele mele se adeveresc, cum rugile mele sunt indeplinite. Dumnezeu a ajuns la litera numelui meu. Multumesc Doamne!

Am în mine puterea de a alege şi de a face schimbări

Doamne, dă-mi puterea să depăşesc inerţia care tinde să mă ţină pe loc.

Ajută-mă să-mi găsesc pasiunea şi entuziasmul de a face acele lucruri care contează.

Am ascultat si am mers la cursul de scriere... poate candva, voi scrie carti valoroase pentru omenire, carti care sa salveze sau sa bucure suflete.

Citatul zilei:
Caroline Warner:

“Sunt convinsă că atitudinea este cheia succesului sau eşecului în aproape toate încercările din viaţa noastră. Atitudinea ta – perspectiva, punctul tău de vedere, ce părere ai despre tine, ce părere ai despre alţii – îţi influenţează priorităţile, acţiunile, valorile. Atitudinea ta determină felul în care interacţionezi cu alţi oameni şi felul în care interacţionezi cu propria ta persoană.”

Totul porneste de la tine. Tu SA VREI, tu sa incepi sa actionezi, tu sa iti doresti sa faci ceva.

Da, eu imi doresc sa botez un baietel. Am primit un numar de telefon, si "uit" sa imi fac timp sa sun si sa vorbesc. Dar, voi gasi. E impetuos necesar!

Stiu ca nu am mai citi demult serios.

Am citit un rezumat al unei carti pe calculator si am citit cap coada cartea de poezii "Iubirea e pe 14 februarie". Am scris poezii si sper sa placa, cuiva, candva. am comandat trei carti de poezii, caci imi doresc sa citesc poezie, acum, la acest moment.

Am oarece incredere in mine.

Sunt oameni care ma "asalteaza" cu atentia lor, uneori cand nu mi-o doresc.

Imi doresc sa realizez multe... si sa bifez cat mai multe plusuri in agenda mea, nu sa reprogramez.

Am ales sa iubesc, chiar daca nu sunt iubita. Dar fac asta in secret...

Am ales sa continui cu zambetul pe buze si lacrimi in ochi - indiferent ca sunt de fericire sau de epuizare sau de tristete -

Am ales sa educ... cat pot... iar daca munca mea continua stiu ca voi fi mama...

Mama e o veriga din lantul vietii mele...

elevi si mamici cu pici

cati dintre parinti isi mai invata copiii ca nu e frumos sa arate cu degetul?

cati dintre parinti le spun copiilor ca trebuie sa fie buni, si veseli, si copii, sa se bucure de copilarie?

cati dintre parinti se mai joaca alaturi de copii?

credeam ca nu mai exista paduchi... ha ha ha. da, sunt nebuna, puteti spune (si accept!). diriginta unei clasa a V-a la care predau, vine si ma anunta ca doua eleve au paduchi si sa stiu de ele, bun. intru la ora, iar elevii imi spun pe rand timp de 10 minute, ca X-uleasca si M-arineasca au paduchi. incerc sa-i potolesc, sa le spun ca se intampla daca nu se limpezesc bine cand se spala, ca poate au de undeva, din autobuz sau mai stiu eu de unde. copii rai, care nu stiu sa relationeze. se urasc pur si simplu, rad de numele lor, de etnie (sunt si turci la scoala)... ma ingrozesc adesea. realizez cat de mult le lipseste dragostea. pacat! sunt copii atat de frumosi! daca s-ar juca cu ei, ar discuta, ar fi altceva.

azi, am avut doua clase de a VIII-a. tot comentau si i-am intrebat de ce se comporta astfel, violent, fara pic de rusine. le-am explicat ca nu imi fac mie un favor daca vorbesc civilizat... ma mai vad 2-3 luni si apoi gata. le-am explicat ca se respecta pe ei, ca vor iesi maine poimaine cu meserii, vor deveni adulti si le va fi greu sa se integreze in societate. au spus ca ei ma plac, ca nu au ceva cu mine, dar asa s-au obisnuit.

la final, doi baieti, m-au rugat sa le dau 1 leu... sa isi cumpere ape plata. nu a fost apa in scoala si erau insetati. le-am dat... suntem oameni... iar ei au suflete bune, dar sunt neintelesi, nu sunt mangaiati, nu are nimeni incredere in ei.

.....

de aceea le admir si le ador pe prietenele mele MAMICI.

CLAUDIA, are un baietel de 4 ani (implineste in vara) si ii citeste de la 6 luni, si are incredere in el, si ii incurajeaza orice initiativa creativa.

RUXANDRA este mamica unei fetite de 5 ani, Maria, care mi-a confectionat o frumusete de Martisor. Merge cu ea la teatru, la opera si duminica vizionam impreuna "Alice in tara Minunilor".

ANOUK (prietena mea draga, sensibila, frumoasa) are un baietel curajos, Rares, care o divinizeaza si o iubeste enorm de mult. Sunt invidioasa pe relatia lor. Rares este baietelul care si-a dat verdictul asupra povestilor scrise de mine, inainte de a merge cu ele la tipar. Este elev in clasa I, scrie si citeste foarte bine, este fascinat de dinozauri.

Mi-e drag de mamicile si taticii care se implica in educatia copiilor.

Aloooo.... educatia? Exista?

Traiesc un cosmar. Nu pot si nu vreau sa cred ca sunt in mijlocul acestui sistem numit Educatie. Sunt dezamagita, scarbita, epuizata psihic.

Copii cu probleme de comportament... copii rromi care nu au nici in clin nici in maneca cu scoala... copii carora nu le pasa si parinti si mai si. Multi spun ca, educatia se face la scoala. Nu e adevarat! Trebuie sa vii de acasa cu un bagaj de valori. Obosesc sa le spun elevilor de clasa a VII-a, mai inalti decat mine, sa puna mana la gura cand casca, sa nu mai bage degetul in nas... etc.

Nu vreau sa ma justific in fata nimanui... am ales meseria de drag.... am fost si inca (Slava Domnului!) sunt respectata, dar nu pot sa le cumpar eu caiete, creioane si sa ii invat bune maniere. Sunt aproape o suta de copii de care raspund cateva ore pe saptamana. Incerc sa le raspund la cele mai tampite intrebari posibile... incerc sa ii fac sa inteleaga ca putinul pe care il invata la scoala, il invata pentru ei.

Ieri imi venea sa plang cand am intrebat unde se gasesc glandele salivare si o clasa intreaga mi-au spus ca in gat. E trist si imi vine sa tai carne din mine cand nu stiu ce inseamna lat si lung. Oare unde vom ajunge?

Cred ca ministrul ar trebui sa tina cont de parerile profesorilor. La admiterea in liceu as alege varianta cu examen, clar, fara note din gimnaziu si alte nebunii de portofolii si prostii, care sa cuprinda un test de cultura generala si examen la romana si matematica.

Li s-a dat prea multa libertate elevilor. Nu au nici frica, nici respect, bun simt nu mai vorbesc. Isi stiu foarte bine drepturile: nu ai voie sa ii ridici in timpul ascultarii; nu ai voie sa ridici tonul; nu ai voie sa dai in ei; nu ai voie sa ii jignesti.

As ruga pe domnul ministru sa mai mearga prin scoli si sa vada ce elevi sunt azi... si sa schimbe regulamentul, in sensul ca ar fi necesar, mai mult decat necesar sa impuna si niste OBLIGATII ale elevilor.

(La un consiliu, ni se aratau poze de la o scoala dintr-un satuc din apropierea Barcelonei. Scoala avea doar 330 de elevi - la noi aceste scoli s-ar fi desfiintat demult. Cand un elev era indisciplinat, era scos din clasa si i se dadea sa copieze un fragment dintr-un ziar. Macar stiu sa scrie si sa citeasca, si tot sunt mai castigati ca ai nostri. Celor carora nu le place scoala, li s-a facut niste parcele in curtea scolii, si erau invatati sa planteze, sa masoare, sa faca diverse lucruri utile pentru ei ca gospodari).

Sincer... nici nu stiu daca am scris coerent... Imi cer iertare, dar sunt intr-o faza de amorteala si deziluzie totala.

Oare doar in Bucuresti este asa?

Sau toata Romania e pe cale de disperatie culturala, educationala....

Gânduri

Gânduri nebune aleargă spre el,
Nu ştiu de ce, în ce fel,
Le-au plăcut ochii lui căprui,
Ca rodul pământului.

Gânduri rebele aleargă spre el,
Nu ştiu unde-i zăresc zâmbetul,
I-au găsit în schimb sufletul,
Colorat în bleu ciel.

Gânduri de dor aleargă spre el,
Îi caută disperate buzele,
Le găsesc dulci ca bezelele,
L-au iubit doar pe el.

Zilele mele...

Stiti cum se spune ca nemultumitului i se ia darul? Ei, eu sunt o norocoasa, nu mi se ia, ba chiar mi se da… doar cand ma gandesc… de la cine nu ma astept.
Ei bine… ieri, nu ma asteptam sa primesc martisoare… si am primit o sacosa plina. Flori un brat… dar nu primisesem frezii – flori ce imi plac (caci eu sunt foarte pretentioasa si la acest capitol: iubesc irisul, bujorii, liliacul, trandafirii, ghioceii, narcisele albe, brandusele, freziile, orhideele, lalalele doar boboci). Ahh… atat de multi imi doream frezii!
Ca semn ca Cineva Acolo Sus imi intercepteaza gandurile, azi am primit frezii. Frezii albe, superbe. Multumesc!
S-a anuntat in ultimul consiliu profesoral ca sunt inscrisa la doctorat. Culmea e ca sunt la final. Atitudinea colegilor s-a schimbat fata de mine. La inceput, in septembrie, mi s-au dat n sarcini, si m-am suparat. Le-am zis ca sunt profesor, nu vin de pe bancile facultatii, am lucrat si in cercetare… sa nu isi bata joc de mine. Mi-am vazut linistita de treaba. Acum, cand au realizat ca am studii superioare lor – dar ma port absolut firesc, cu bun simt - au inceput cu rautati: ca nu indraznesc sa ma trimita la supraveghere la olimpiade (desi am fost), ca le pare rau ca trebuie sa scriu condica, dar o fac prea bine sa renunte la serviciile mele… etc. etc.
Ajung acasa si gasesc un mail de la prof. coordinator al tezei de doctorat ca ar fi cazul sa mai trec pe la facultate sa imi sustin ultimele referate. Adevarul e ca nu ma incanta deloc ideea – desi le am facute – dar ma simt foarte obosita, iar sincer gandindu-ma, studiile nu mi-au adus nicio multumire. Diplome, in pozele carora paream altfel, cu o alta tunsoare, alt zambet… dar aceeasi eu.

(fotografia reprezinta o brandusa din Rezervatia Naturala Hagieni -Constanta)

Pasul

Poc…troc…poc..troc…
Pasul ei e cadenţat.
Sigură pe ea,
Cu gândul distrat,
Zâmbetul ca mierea,
Şi ochii cu noroc,
Păşea frumoasa fată,
Cu părul ei bălai,
Şi cizmele de firmă,
Cu toc cui şi mimă.
Fularul este vesel,
Paltonul bleu ciel,
Iar telefonul sună,
Şi strică unisonul
Paşilor pe caldarâm.

Limba noastră... o comoară?

Ar fi cazul sa mai scriu si despre lucruri serioase. Nu o tin intr-o visare perpetua si nu este totul “en rose”. Nuu… Doar ca accept situatia cu zambetul pe buze.
Am primit ultimul numar din revista Dilematica, o revista culturala, despre carti, literatura, oameni care se invart printre carti. E foarte interesanta. Am mai cumparat-o, dar pentru bugetul meu de profesor, caruia i s-au mai luat din sporuri, chiar trebuie sa ma gandesc de 10 ori pana iau ceva. (Cu toate astea, sa stiti ca imi place sa daruiesc. Da, sunt zgarcita pentru mine, dar stiu ca un cadou – chiar si symbolic, aduce zambet pe chip si bucurie in suflet – si il fac adesea).
Acest numar cuprinde un interviu foarte frumos cu scriitoarea chineza a trilogiei “Cuvinte nescrise” Editura IBU Publishing, Zhang Jie. Mi-a placut ca femeie, ca om, ca scriitor si ca stil de exprimare.
Am citit un interviu cu Radu Paraschivescu, cel care a scris “Ghid al nesimtitului” (voi merge la biblioteca sa o imprumut) si spunea ca limba romana este pe moarte. Din pacate asa este…. Ne este foarte greu sa ne exprimam (inclusiv eu sunt frustrata ca folosesc cuvinte simple, bine, niciodata nu mi-a placut sa citesc ceva cu dictionarul langa mine pentru fiecare rand… este obositor), datorita faptului ca nu mai citim, parca nici nu mai comunicam cat ar trebui.
Sa va povestesc ca am dat o nota de trei dupa ce am stat 10 minute cu un elev de clasa a VIII-a sa scrie “bufnita”? Nu se poate asa ceva… oricat de indulgenta as fi… nu se poate!
Am elevi care pocesc cumplit cuvintele. Le-am propus sa scoatem un dictionar de “neologisme”. Am sa va tin la curent.“Limba noastra-i o comoara…” dispare incet incet. Trist… foarte trist… extrem de trist.

De 1 Martie

Am fost trezita de un mesaj frumos: "Sa ai o primavara frumoasa".

Zambesc, imi mai acord 10 minute de somn... dar zambetul atat de fericit de pe buzele mele - imi tragea de ele pana la urechi - m-a determinat sa ma trezesc, sa ma intind, sa imi pregatesc cafeaua si sa imi verific posta electronica. (V-am spus ca mereu mi-au placut scrisorile? Am considerat-o arta de scriere mult timp... Inca mai primesc scrisori, foarte rar, dar le primesc).

Am primit Martisoare de la oameni de care uitasem apoape complet sau care nu m-au vazut niciodata.

Multumesc tuturor... ce imi doresc petru mine (sanatate, impliniri, fericire, soarta buna, soare) le doresc inzecit si lor!!!

"A sosit primavara!
Zambeste mereu si sa ai in permanenta sufletul frumos si curat." ( o urare la care tin)

Colajul cu fotografii este tot un Martisor cu drag primit la ore matinale. Multuuumesc!

Pe aripi de primăvară

1 Martie coboară
Să-ţi aducă bucurie

Soare, flori, zâmbete

Te invită la valsul Iubirii
Pregăteşte-ţi rochia de bal

Dansează!Iubeşte!

Fii liberă!

Îndrăzneşte! (Multumesc Darry.Anna)

Ei.... ma pot declara norocoasa si fericita? Cu siguranta, DAAAAAAAAAAA!

Si asta e doar inceputul... este de abia 12, in miez de zi de primavara!

Mărţişor

În piept cu dor,
Un dor nebun de fericire,
Port un Mărţişor,
Un nufăr cu iubire.
Din lemn de nuc,
Cu drag făcut,
Cu suflet mult,
Într-un îndepărtat sătuc.

O primăvară senină, cu zâmbete şi bucurie, cu dragoste şi veşti minunate, clipe de neuitat, poveşti deosebite, magie şi trăire intensă!

La Mulţi ani primăverii din sufletele voastre doamnelor şi domnilor (care ne iubiţi sau care vă temeţi de iubirea noastră)!