Poveşti cu prinţese

Ea, o fată simpatică, nu ştiu ce are – probabil zâmbetul şi ochii mari de căprioară – dar atrage priviri. S-a născut din oameni simpli, dar cu suflet enorm, într-un cartier de cartier, Rahova este numele lui. De aici, s-au ridicat oameni care au ajuns departe (mai nou, a aflat că şi Amalia a dnului Năstase Ilie tot de aici a fost salvată cu limuzina).
Privind în jur, chiar în ograda ei, ştie că nu mai există familii aşa ca în poveşti cu rude multe şi săritoare la nevoie. Cu toate acestea, Ea se încăpăţânează – n-am văzut de când sunt atâta căpoşenie la o fată - să creadă că va avea o familie de poveste. Încă mai crede în transformarea Cenuşăresei în prinţesă. Ştie că i se vor întâmpla lucruri frumoase, şi ştie că le va împărţi cu cei dragi sufletului ei.

E convinsă că, într-o lume din ce în mai mizerabilă, există acolo, undeva, ascuns într-un colt, un prinţ care se gândeşte la ea şi îşi va face curaj şi o va căuta. Nu vrea palate, ci doar o casă luminoasă şi copii mulţi în jurul ei, şi poveşti la gura sobei, spuse pe un ton vesel de către prinţ. Pruncii să adoarmă fascinaţi, iar Ea şi Prinţul să se iubească până la adânci bătrâneţi.