Azi ma dau mare. Nu ca n-as fi! Am vreo 170 cm.
Am observat ca, oamenii imi dau mai multa improtanta de cand au aflat ca sunt doctorand. Pentru mine nu este mare lucru. Am dat cu zarul cand am intrat. Ei, nici chiar asa... Am spus doar ca, daca se aproba proiectul X - nimeni nu-i dadea sanse prea mari - atunci il aleg ca tema pentru doctorat. Pe 17 septembrie aveam examen de admitere, pe 16 s-a aprobat proiectul. OK. Cu chiu cu vai, apoi iar un vai, iar un chiu... am ajuns in anul III. Colegele mele au cam lenevit, am zis ca nu-mi strica sa lenevesc si eu. M-am apucat de scris povesti, mai nou poezii nebunesti - ce ma amuza la culme - si am ignorat doctoratul Referatele zac pe undeva prin calculator sau pe stickul de langa.
Cu chef si fara chef, am stabilit ca azi merg la facultate sa imi fie corectate referatele. Bun! Si am ajuns.
Portareasa, o doamna foarte draguta, ma recunoaste si imi spune.
"Iar pe la noi?"
Ha ha ha.
"Da, asa imi spun si eu mereu cand ajung pe aici. Ce mai cauti din nou la facultate? Sunt la doctorat."
"Cand v-ati inscris?"
"Demult... 2007... trebuie sa-l termin. As fi renuntat daca era dupa mine."
"Domnisoara, vedeti coada asta de matura..."
"Ha ha ha.. Promit ca il voi finaliza."
Cand am terminat facultatea, cu lacrimi in ochi din cauza unui incident urat ce a determinat notarea tezei de licenta cu 9, mi-am promis ca nu mai calc in facultate.
Dupa un an de pauza, m-am inscris la master. Cand am terminta, am spus: "Gata."
Dupa inca vreo 2-3 ani, viata m-a adus din nou pe bancile facultatii. Cand voi termina, sunt sigura ca voi spune: "In sfarsit gata!" Zambind ma gandesc ca, voi deveni profesor universitar. Ha ha ha... presimt ca soarta imi va mai purta pasii pe culoarele si prin laboratoarele facultatii de biologie. Desi... visul meu este sa predau la Facultatea de Arte, caci teza mea de doctorat este pe obiecte de patrimoniu...
Astept cuminte si zambitoare sa vad incotro ma poarta viata...
... Poza este de la admitere... septembrie 2007
8 comentarii:
E o treaba buna ceea ce ai facut. O investitie care-si va arata rezultatul cat de curand.Si subiectul tezei mi se pare foarte interesant.
Daryy: Multumesc. Nu stiu cat de buna e treaba... acum, ii doresc sa am sansa sa il finalzez. Apoi, "bucurosi le-om duce toate..."
Da, subiectul imi place si mie, este interesant si vast!
Mult succes! :)
Nu exista intamplare.Am vrut sa spun ca trebuie sa-ti pastrezi cumpatul si seninatatea si ca intotdeauna exista loc de mai rau, sau de foarte rau.Incearca sa intelegi mesajele sugerate si acum, asa de noapte buna:
http://www.youtube.com/watch?v=IMdbNMq2ifA&feature=relate
Daca mai ai timp maine dimineata:
http://www.youtube.com/watch?v=LpJMOb4TZGc&feature=related
Diana: Da, chiar am nevoie de succes... de sansa... de miinuni!
Anonim: Da, asa este. NU exista intamplare. Uneori mesajele tale suna infiorator... de rau. Sunt o tipa optimista... da... poate fi si mai rau... dar nu ma gandesc la asta. Multumesc pentru link-uri.
Biologia a fost pasiunea vietii mele. O pasiune de 30 de ani, cultivata prin sutele de carti si documentare. In particular, etologia. Iti vine sa crezi ca in urma cu 20 de ani umblam prin Fagarasi sa fac un studiu despre urs, apoi am avut o confruntare cu Murariu, in care el sustinea ca in Carpati exista o singura varietate de urs, iar eu i-am adus dovezi ca sunt doua - u.a.c si u.a.f ? :))
Phiedeas: Felicitari! Dnul Murariu este o personalitate.
Biologia nu a fost pasiunea vietii mele... dar, i-am pus viata in slujba.
Succes!
Trimiteți un comentariu