ALTFEL

Nu vreau sa par lipsita de modestie, dar, consider ca sunt ALTFEL. Fiecare dintre noi este unic, cel putin din punct de vedere genetic. Insa, nu imi place sa ma ghidez dupa tipare de genul: "se poarta nu stiu ce tip de rochie, trebuie sa am si eu" sau "daca X a facut asa si a fost apreciat voi face si eu" sau "daca toti mint si fura, las' ca incerc si eu". Nuuu... si nici nu voi face!
Azi, le-am dat elevilor de clasa a VI-a, care au obtinut nota 10 la un test, o revista drept premiu. S-au bucurat.... macar atat... si tot ma simt bine.
Ieri, am semnat contract cu un post de radio pentru copii, Itsy Bitsy, si le-am dat dreptul sa le foloseasca pe o perioada de 5 ani. Nu castig nimic... este stipulat mare "fara pretentii financiare". Foarte bine.... povestile sunt scrise sa ajunga la copii. Asta mi-am dorit, asta se va intampla.
Acum10 minute, am sunat la un asezamant social stiind ca au nevoie de diverse lucruri: alimente, medicamente, haine. In aceste clipe, ma urasc canu am fost in stare sa-mi iau carnetul de conducere (nici nu am incercat macar).... sa vad de cine ma rog sa ma ajute sa transport tot ce vreau sa daruiesc.
Ma bucur la ideea ca pot ajuta... macar acum, la acest moment. Si eu am primit cand credeam ca nimic bun nu mi se mai poate intampla... cand credeam ca totul se va termina acolo si atunci. Nu... nu mai astept nimic de la nimeni (nici macar un ce faci? sau un buna ziua. Nu ma respecta pe mine, ci pe el, ca om).
De ce as pleca din Romania cand sambata plec sa vizitez locuri frumoase, casa lui Anton Pann ("Povestea vorbei")... cand duminica e mare sarbatoare si am prieteni ce isi serbeaza frumosul prenume ce-l poarta... cand peste o saptamana iau vacanta si ma voi delecta cu povesti si muzica placuta.
Si.... daca as pleca, imi garanteaza cineva ca in alta parte mi se ofera totul pe tava, fara stres? NU cred...