Imi planificasem pentru aceasta vacanta trei proiecte. Unul dintre ele l-am finalizat acum vreo patru ore. Am lucrat chiar si in noaptea de Anul Nou la el. Celelalte sper sa prinda contur pana cel tarziu 7 ianuarie. Deja incepe nebunia... pe 11 ianuarie sunt "racolata" pentru supraveghere la olimpiada de limba romana. Gratis! Asa e sa fii profesor... nu ai bani, dar socializezi la maxim.
Pe seara am fost invitata in oras de prieteni veniti tocmai de la Herculane pentru a petrece Revelionul in Bucuresti. Am constientizat ca m-am "salbaticit"... sau am imbatranit, desi sunt de o varsta cu ei. Eu am devenit mult mai comoda.... duminica am mers la cumparaturi, luni am zacut, ieri eram ametita de nu puteam sta in picioare (de aceea am ratat si o super petrecere la o prietena foarte draga).
Prietenii din Herculane m-au ajutat in 2011 cand mi-au dat bani pentru a-mi tipari "Tolba cu povesti". Au crezut in mine... si in talentul meu. De-a lungul timpului, am avut sansa sa mai descopar oameni care mi-au apreciat talentul si mi-au comandat povesti personalizate: colege de breasla, doua dintre ele chiar profesoare de limba si literatura romana, precum si Cristian, care lucreaza cu copii, si a comandat povesti pentru a le oferi drept cadou de Craciun, dar si pentru mama sa. Multumesc pentru incredere si mai ales pentru ca m-ati ajutat financiar! Sper ca povestile sa ajunga la sufletele copiilor, dar si adultii sa devina copii macar prin prisma povestilor.
Unul din prietenii din Herculane, un tip atat de liber in gandire si plimbat foarte mult prin Germania, mi-a povestit de ce nu a facut el facultate... pentru ca a plecat din clasa a VIII-a de acasa si a trebuit sa se descurce. La 18 ani era angajat cu carte de munca, dar a realizat ca nu poate fi tinut 8 ore intr-un loc in care sa se plafoneze.Pasionat de istorie si calatorii, a ales sa isi deschida un magazin de antichitati. Imi spunea cu patima ca, fiecare obiect are o poveste. Sunt sigura de asta... M-a intarit ca SE POATE, savoarea, pofta in care imi descria ceea ce face... despre magazinul lui virtual, cat de mult a invatat de-a lungul timpului. M-a impresionat faptul ca oamenii din provincie, au alta pofta de a trai...
Bineinteles ca am ascultat si inerentele povesti de dragoste ratate, cu femei cu probleme psihice... Hahahaha... pot sa imi deschid un cabinet in care sa ascult astfel de povesti! Sunt "artista" la asta. Am auzit zeci in cativa ani... pe unele le-am folosit in povestile pentru oameni mari (cand scriam), pe altele le pastrez pentru un roman. Hahahaha...
Am inteles pentru a nu stiu cata oara ca nu diplomele conteaza,ci modul de a gandi, de a aborda viata, de a sti sa te bucuri cu putin.
Toate aceste discutii, mi-au deschis apetitul pentru vizionarea filmului recent aparut pe ecrane "Regatul de gheata". Zilele acestea... imi promit!
Frumos inceput de an....chiar si cu flori.... si cu o bomboana de sticla... o voi fotografia si o voi posta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu