Doar eu.... muzica... frumos.. iubire... curaj... armonie...

SPECIAL PENTRU MINE

Eu

Ma simt tot mai singura... desi sunt oameni care ma cauta... cunosc saptamanal oameni noi... ma implic in tot felul de proiecte... 

De fapt, nu singura, ci neimplinita, goala, care respira degeaba....

Am colege din institutul de ce cercetare.. care s-au dedicat cercetarii... au plecat in afara si studiaza... Insa eu? Eu mi-am dorit o familie... spunand ca am pus punct momentan carierei... sau voi face o cariera din scris. Toti ma intreaba ce fac cu viata mea... deoarece timpul trece. 

Spun... ca astept... sa vina primavara...

Ei imi spun ca timpul meu trece... si plang... stiind ca au dreptate... si eu astept! Ce? Nimic... se pare... decat iluzii impachetate frumos. 

Pentru mama... și mama soacră... și toatele mamele lumii

Alexandrina și Andrei la maternitatea Cantacuzino

Cu toate că sunt extrem de ocupată și stresată... am mers la maternitate să duc supă Alexandrinei, mama unui băiețel minunat, Andrei, născut prematur... la numai 33 de săptămâni. I-am dus o jucărie de pluș... un leuț vesel și puternic. Îngerii și Sfântul Stelian să îl ocrotească... Fecioara Maria să îl crească mare și să îi ofere o soartă bună.... Sfântul Efrem cel Nou să îl întărească... Acest copil merită să își bucure mama și bunica... și pe cei care i-au fost aproape!

E tare greu să fii mamă singură... să ți se spună, lăuză fiind, „să nu mă mai cauți. să nu insițti”. Ce suflet poți avea să nu vrei să îți vezi copilul? Ce om poți fi să știi că ai undeva un copil și ție îți este indiferent?! Dar... asta este viața... și merge înainte cu bune și rele... Noroc că există oameni care au suflet... și oferă ajutor... fiecare cu ce poate! Nu se știe când viața te duce și te întoarce și cazi... și ai nevoie de ajutor... de oameni... de sfaturi.. de un zâmbet... de o mână întinsă pentru a te ridica. 

O altă prietenă... și-a dorit enorm de mult un copil... a găsit un bărbat bogat... a născut singură... el nedorindu-și copilul, o fetiță. În cele din urmă, a recunoscut fetița și a dat-o pe mamă în judecată. Aceasta a mințit că are un salariu mai mare pentru a dovedi instanței că ae posibilitatea să își întrețină copilul și domnul bogat i-a cerut pensie alimentară. Ce suflete! Ce vieți! Ș noi ne uităm la telenovele!!! 

De DRAGOBETE cu dragoste - de Claudia Groza

Dacă doriți... scrieți-mi pe adresa claudia_groza@yahoo.com... și povestea pentru cel/cea drag/ dragă va fi gata!

POVESTE CU DRAGOSTE PENTRU CELEBRAREA IUBIRII

„Dragostea este un privilegiu de care este păcat să nu înveți să te bucuri. Este un miracol ce ți se dezvăluie în fiecare dimineață, în lumina soarelui de amiază, în frunzele copacilor, în cântecul păsărilor, în primul gând cu care te trezești, în fiecare șoaptă de dinainte de somn. Dragostea este templul sacru în care renaști. Dragostea este o stare de grație pe care unii din noi nu știm să o primim în existența noastră, nu știm să trăim așa cum se cuvine … Dar putem învăța.”

Anca și Mihai și-au găsit drumul pe care să îl parcurgă împreună acum 8 ani… pe malul Dunării, în Brăila, iar pe 15 februarie 2014 își vor jura dragoste eternă în fața lui Dumnezeu.

Muntele... îi atrăgea pe cărările sale cu emoție și voie bună. Fiecare potecă le devenea  amintire pentru anii ce vor urma. Brazii le ascultau poveștile de iubire și tresăreau de emoție, aplecându-și crengile și oferindu-le conuri pentru a le fi talismane. Anca și Mihai se bucurau de fiecare clipă petrecută împreună, asemenea unor copii care primesc jucării interesante.

          Când vara toridă îi toropea, cei doi oameni care se găsiseră după multe căutări, speranțe și așteptări, porneau spre mare, precum niște marinari iscusiți, dornici să înfunte valurile sau asemenea unor pescari obișnuiți cu mirosul de alge și pește. Valurile le mângâiau pielea și le atingea sufletele. Nisipul  le primea trupurile întinse la soare și le urmărea pașii amprentați adânc, până când marea îi ștergea veselă.

Bucuria de a fi alături la bine și la greu îi apropia și mai mult pe cei doi oameni  frumoși, gospodari și optimiști. Dragostea îi îmbrățișa și le zâmbea celor doi în fiecare zi, în fiecare clipă. Nu conta ce făceau, important era să fie unul alături de celălalt, să se susțină, să fie fericiți de reușitele lor, să se încurajeze reciproc.

Acum șapte ani, Dumnezeu le-a oferit o minune! Un băiețel frumos, cu pielea albă și miros de vanilie, cu ochi mari, luminoși, cu buze  plăcut conturate și un zâmbet senin. Viața Ancăi și a lui Mihai s-a îmbogățit cu o comoară: Mihai Alexandru. Zilele le deveniseră vii, cu noutăți de descoperit, cu liniște și armonie. Fiul lor le aduse curcubeul în casă și în suflete! Erau împliniți!

Cînd seara coboară, grijile sunt alungate de îngeri, iar Anca și Mihai dansează tango... dansul iubirii pasionale, pe care viața le-a oferit-o din plin. Muzica le îndrumă pașii... privirile își declară iubirea... buzele o confirmă.

Fiecare adiere de vânt le șoptește cât de minunați sunt împreună! Fiecare aromă îi îndeamnă să își guste clipă de clipă dragostea! Fiecare rază de soare le amintește că după  ploaie apare întotdeauna curcubeul... pe care Anca și Mihai pășesc cu mulțumire și recunoștință de fiecare dată!

Nu uitați: „O viață fără iubire este ca un an fără primăvară!”

„Doamne, transformă-mă într-un instrument al păcii tale. Acolo unde există ură, lasă-mă să semăn dragoste. Acolo unde există durere, lasă-mă să ofer iertare. Acolo unde există dubiu, lasă-mă să pun credință. Acolo unde există disperare, lasă-mă să vin cu speranță. Acolo unde există întuneric, lasă-mă să fac lumină. Și acolo unde există tristețe, lasă-mă să aduc bucurie….” acesta a fost mesajul de dragoste oferit de Anca soțului său, Mihai.

Dragobetele sărută fetele

Pornesc în căutarea iubirii... senine... voioase... calde... blânde... cu ochi albaștri... și degete fine... cu optimism și încredere în valize... cu poftă de plăcintă de dovleac și ciorbă de mere... cu drag de mine și zâmbetul meu... și copilăria din genele mele firave...

Viața atât de crudă

O bună prietenă îmi spusese că are o vecină care este însărcinată și este singură. Am ales să o ajut... chiar mă gândeam să îi dau bani să îi aibă pentru când va naște. Astăzi aflu că, din cauza stresului.. a fricii că nu se va descurca... a efortului depus la muncă.. a născut prematur un băiețel, Andrei. Mă doare sufletul să aflu despre lucruri triste... 
Îmi doresc să ajut... și dacă aveți posibilitatea, vă rog frumos să o faceți și voi...

....
Ieri, 23 februarie, in jurul orei 18,00, vecina si prietena noastra Alexandrina a nascut prematur (33 de saptamani) un baietel - Andrei, care se zbate acum sa supravietuiasca. Nasterea s-a produs din cauza suferintei sufletesti a mamei, sigrijilor care au apasat-o necontenit pe toata perioada sarcinii. Andrei e acum la terapie intensiva, lupta sa supravietuiasca si sa poata respira singur, Alexandrina e si ea la terapie intensiva, incearca sa se refaca dupa cezariana( care a trebuit facuta pentru ca se punea in pericol viata ei si a pruncului) si se lupta cu grijile si temerile cu gandul la copilul ei si la cum se vor descurca. Situatia lor a ramas una critica atat in privinta sanatatii, cat si material, ea nefiind pregatita pentru o nastere atat de devreme si neavand mai nimic din ce era necesar nasterii. A incercat saracutza sa se duca la munca cat mai mult si a fost la servici pana vineri...chiar ne spunea ca de pe 10 martie intra in concediu prenatal, ca nu mai poate...Din pacate, socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea de la spitalul ...ea fiind internata de urgenta sambata noapte la spitalul Cantacuzino. Datorita faptului ca tot ce am reusit noi sa strangem pt ea s-a dus pe cate ceva necesar lui bebe(de inceput), medicamente(ca doar suntem in spital romanesc) si toate cele necesare ei ( pentru inceput) in spital, si cateva lucruri foarte necesare pentru ei amandoi acasa... iar ea neavand bani pregatiti nici macar sa-si plateasca nasterea - neasteptandu-se sa se intample asa repede..., revin la voi cu o mare rugaminte din tot sufletul meu si de la cele 2 inimioare care se lupta pentru a razbate mai departe... Daca aveti posibilitatea sa ajutati o mama singura, care nu are nici un sprijin decat pe noi si care plange speriata ca nu stie ce sa faca mai departe... nefiind nici pe departe pregatita pentru o nastere cu atatea complicatii in acest moment, va rog din toata inima intindeti o mana de ajutor pentru cineva care chiar merita si e in mare nevoie... Ar mai fi nevoie : pampersi nr 1, dar pot fi si mai mari ca oricum ii vor fi necesari,paturica de bebe, pompa de muls, servetele umede, bepanthen unguent, comprese sterile, lapte pentru nou nascuti, biberoane, ceai de alaptat ( chimen cu anason). pentru cei care mai au cumva din cele necesare, sau vor sa ajute cumparand ei, sau dandu-i banuti, va rog din tot sufletul faceti-o, pentru ca este in mare nevoie, si nu mai stim la cine sa mai apelam... noi tot ce am avut in casa si tot de ce am dispus i-am dat la spital si am cumparat ce mai era necesar urgent.
va rog din suflet, faceti acest gest, si ajutati-o cu orice sau oricat puteti voi, pentru ca si ea, o mamica luptatoare, dar singura si neajutorata, sa se poata bucura de copilul ei SANATOS...

Cont ING Bank N.V. Amsterdam Sucursala Bucuresti, Titular : Stroe Ana-Maria - RO42INGB0000999900468665
Cod SWIFT : INGBROBU

Multumesc din suflet. Vom face 2 inimi sa nu se mai simta atat de singure, si sa lupte mai mult pentru viata lor.
Pentru orice informatie va stau la dispozitie 0722359751.

Va multumesc din tot sufletul!

Teatrul Mic - VOLPONE

Din nou la teatru... de data aceasta, Teatrul Mic.. 

Volpone... un sarlatan bogat din Venetia... doreste sa aiba si mai multi bani...astfel ca, pacaleste avocatul, medicul si un bun prieten ca este foarte bolnav... pe moarte.. acesti ii fac daruri scumpe, sperand ca ei vor fi mostenitorii... in acest joc intervenind cu iscusinta si inteligenta, sluga lui Volpone. Corbaccio doreste chiar sa isi "vanda" sotia pentru a deveni mostenitorul averii lui Volpone. Avocatul Voltore isi dezmosteneste fiul, care este foarte corect.... si ii ia apararea Ceciliei... sotia lui Corbaccio. 

Finalul este trist...pe baza proverbului "orice nas isi are nasul". 

NU poti manipula oamenii la infinit... nu te poti cu viata la nesfarsit.... 

Mi-a placut faptul ca scena a fost cu apa...pentru a transmite mesajul ca actiunea se desfasoara in Venetia... pe Canale Grande...

Doua ore si jumatate sa joci in apa... este un efort... :)

Piesa merita vizionata... este o comedie spumoasa... cu limbaj decent si final trist... 

Dureaza 2 ore si jumatate cu pauza... 15 minute... 

Iubiri și alegeri

Meseria de burlac - text literar pt. atelier de scriere

Bărbatul de 40 de ani... frumos, deștept, cu mașină, casă.... o iubită care vine la el și pleacă... ce își poate dori mai mult? De ce să se lege la cap? Ce atâtea responsabilități.... discuții... cand avea tot ce își dorea... inclusiv sex când avea chef... 

Așa era Vlad. Bărbatul săritor... fiul minunat... tot timpul prezent la apel... fratele bun la toate... dar iresponsabil si de fapt nu își dorea să aibă o familie. Copii? Doamne ferește! Nici gând nici pomeneală! lasă... să fie pentru alții... 

Bicicleta luase de mult locul mașinii în sufletul lui. Îi acorda atenție și o considera prietena lui. Adevărul că îi era prietenă fidelă. Cunoșteau împeună tot orașul... toate gropile... toate rutele ocolitoare. Nu spunea niciodată „nu merg, nu am chef, sunt obosită”. Parcă... o dată făcuse pană... simțindu-se abandonată.

Vlad... era bărbatul cu ochi frumoși... cameoleonici... isteț... dar care nu o dădea pe spate. Pentru Ramona... era un amic... pe care îl știa de ani buni, din cartier. Se simțise atrasă de el... de fizicul său... Acum, s-a obișnuit cu el... îi cunoștea toate mofturile și toate replicile. Cândva, încercase să îl bucure... se dăduse peste cap... căutase ore în șir pe internet cărți despre aviație, o pasiune de-a lui Vlad... Găsise ceva scris recent. Scriitorul chiar s-a întâlnit cu Ramona și i-a dat cărțile cu autograf... Nu a fost prea impresionat Vlad... iar sufletul femeii a fost zgâriat... Cum? Am ratat și asta? Fie.. mai departe!

Călătorii peste tot unde s-a putut... munte... mare... sate... Vlad tot nemulțumit... de fapt, i se părea totul atât de firesc. 

Ramona suferea ca un câine... nu putea să meargă mai departe, dar și despărțirea i se părea înfiorătoare. Simțea că trebuia să mai stea lângă acest bărbat... conștientă de faptul că el a ales: BURLĂCIA PENTRU TOATĂ VIAȚA. 

Pentru Ramona era ceva de neimaginat... nu putea să creadă că acest bărbat frumos... care avea potențial și împreună ar fi evoluat... de dragul tatălui lui Vlad, în cinstea memoriei dânsului ar fi făcut tot posibilul ca acest om să fie fericit... a ales singurătatea pentru toată viața.

Păcat! Avea numai 42 de ani... o familie a lui l-ar fi împlinit... nu ar fi trăit degeaba... și-ar fi învins temerile... și frustrările... 

Alegerile vieții au făcut ca Ramona să îl părăsească pe Vlad... oricât de mult a așteptat să se trezească la realitate... nu mai avea timp... era vremea să își întemeieze o familie... să își vadă de viața ei... să fertilizeze in vitro...

DOAMNE TE ROOOOG DĂRUIEȘTE-MI!

 CÂT DE MULT ÎMI DOOOOOOREEEEEEEEEEEEEEEESC!

 MULȚUMESC!

MIC DAR VOINIC!

Temeri... oameni... și eu...

Mi-e teamă de singurătate... de respingere... de răutatea oamenilor... de inspecții... de prostie...

Mă întorc uneori în trecut și „privesc” câți oameni buni și senini au fost în viața mea. Pe unii i-a îndepărtat distanța... pe alții frustrarea că viața m-a dus mai departe decât pe ei, uitând însă să privească la ceea ce au ei: o familie... după care eu tânjesc enorm, precum un asmatic după o gură de oxigen. 

Oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată... îmi sunt prieteni virtuali... mă susțin... îmi trimit comenzi de povești personalizate... cred în mine și îmi apreciază munca. 

Sincer mărturisesc că îmi este tare dor de oameni... de discuții față în față și nu la telefon, prin sms-uri sau pe mail. Adevărul este că am devenit răi... egoiști... frustrați... goi... inumani...

Mă bucur cîn mă caută... chiar și cu interes câte un coleg de la institutul de cercetare.. sau de pe la diferitele școli pe unde m-am perindat. 

Îmi doresc să merg pe drumul meu.... și să găsesc soarele care să-mi lumineze culorile ce strălucesc în sufletu-mi creator... și copilăros.

Îmi doresc să fac oameni fericiți! Unii nu înțeleg asta și cred că mă interesează să aflu despre viața lor... dar nu este așa... chiar mă jur că nu este așa... vreau doar să îi scot din cotidian... să le ofer bucuria unei prezențe optimiste... îmi doresc să le fac viața frumoasă... colorată... să aduc zâmbet și senin în viața lor.

Doamne sper să reușesc într-o zi! Dacă nu... voi sta în banca mea... și voi călători singură... prin muzee... parcuri... bulevarde.... 

Dragoste...

Noapte bună, dragoste.... pe oriunde ești! Poate într-o zi sau într-o noapte... într-un tren sau avion... mă vei întâlni și pe mine. Da, recunosc, nu mai cred în tine... de fapt, nu cred că exiști... dacă nu te-am cunoscut niciodată... ce vrei să fac!? Unii oamenii te folosesc în cuvinte atât de des... fără să știe de fapt cine ești, cum arăți... dar te preamăresc... te urcă în slăvi și te poartă în toate buzunarele lor. Da.. da... ai auzit bine, domnule Dragoste! Oamenii aceștia au sufletele atât de prăfuite și goale... și uscate... că nu au cum să te poarte în inimile lor... sunt acei oameni care sar dintr-o relație în alta... folosesc aceleași cuvinte suave și atât de dulci încât ți se face greață instantaneu. Cu toate astea, se pare că ție îți plac astfel de persoane!

Cine să te mai înțeleagă, Dragoste nebună... și atât de ciudată și indecisă! Nici tu nu știi cine ești de fapt... unde locuiești... ce îți place!

Pentru mine... dragostea este atunci când mă placi ciufulită... și mofturoasă.... și copilăroasă... când joci șotronul cu mine...sau badminton... sau citim aceeași carte și îmi subliniezi citatele preferate. Dragoste.. hai să cîntăm împreună... „să cântăm...amândoi... să cântăm, chitara mea....”

Dragoste....să nu superi că nu te fotografiez și nu te expun pe pagina de facebook... dar eu chiar te iubesc... și te ador... și te admir... și îmi place să trăiesc în compania ta.... fără a primi like-uri de la prieteni...și necunoscuți.... disperați după can-can-uri. 

Eu vreau să mâmcăm împreună... și să spălăm vase... și să citim... să dansăm... să stau pe burta ta și să vizionez un film... la CINEMAX!

Da, DRAGOSTE, TE IUBESC! ÎNGERII SĂ TE ÎMBRĂȚIȘEZE ȘI SĂ TE AJUTE SĂ ÎȚI ÎMPLINȘETI VISURILE ȘI DORINȚELE... CHIAR DACĂ TE TEMI DE MINE... 

Somn bun, DRAGOSTE! Oriunde ai fi... oricine ai fi... oricând vei sosi!

Teama bărbaților... de a avea relații

Text preluat de pe blogul Alinei Ilioi

http://alinailioi.ro/te-iubesc-dar/ 

"Te iubesc, dar nu sunt pregătit pentru un angajament serios.

Te iubesc, dar acum nu e momentul potrivit să fac schimbări drastice.

Te iubesc, dar nu am curajul să renunţ la tot pentru tine.

Te iubesc, dar am nevoie de timp de gândire.

Te iubesc, dar am cunoscut şi pe altcineva.

Te iubesc, dar sunt indecis şi nu ştiu ce să fac.

Te iubesc, dar nu te pot ierta.

Te iubesc, dar totul s-a întâmplat prea brusc şi vreau să-mi dau seama ce e cu mine.

Te iubesc, dar nu pot fi alături de tine.

Te iubesc, dar am un program foarte încărcat şi nu putem vorbi zilnic.

Te iubesc, dar există cineva în viaţa mea.

Te iubesc, dar nu-ţi arăt deocamdată prin fapte, pentru că nu e momentul potrivit. Doar îţi spun.

Te iubesc, dar distanţa e prea mare.

Te iubesc, dar îmi este frică.

Te iubesc, dar de fapt nu ştiu ce e iubirea cu adevărat. Pentru că dacă aş şti, aş cunoaşte că în te iubesc nu există DAR. Aş şti deja că atunci când iubesc, pot ierta totul, ştiu că te vreau pe tine, nu aş avea nevoie de timp, aş fi pregătit să fac schimbări, să-ţi demonstrez, să lupt pentru tine, să fiu raza ta de soare. Dacă te-aş iubi, nu aş lua în considerare varianta de a fi cu tine, ci AŞ ŞTI că vreau să fiu cu tine. Nu ar fi o variantă. La toate problemele şi încercările, aş răspunde cu “dar, te iubesc…” nu cu “te iubesc, dar…”.

Frumos... despre ea...

Delicios și sănătos

Liliana, o bună prietenă... a preparat această rețetă cu piticii de la o grădiniță.. Le-a amestecat.. le-a pus în folie și le-a legat cu șnur... ce bomboane delicioase... au ieșit!

O zi divină tuturor!

PENTRU CĂ MERIT!

http://www.stilultau.com/blog/stilul-tau/de-ce-nu-orice-femeie-isi-poate-transforma-suferinta-intr-o-poveste-de-succes/

STILUL TĂU... ANDREEA PAPP

Pentru ca POTI!

Stii, sunt femei care-mi spun ca sunt nefericite din cauza “calitatii” iubitilor lor, sunt femei care-mi spun ca sufera din pricina traumelor suferite in copilarie, sunt femei care sunt ranite si inselate in casniciile lor, sunt femei nefericite in multe case si mie mi se cere sa vin cu solutii la problemele lor.

Misiunea mea este foarte frumoasa si periculoasa in acelasi timp pentru ca devin responsabila de actiunile femeilor pe timp de criza si asta ma face sa-mi cantaresc bine cuvintele inainte de-a pasi in povestea de viata a clientei mele.

Si de cele mai multe ori aleg sa raspund la strigatele de ajutor prin experientele mele de viata.

Pentru ca sunt mai bogata in experiente decat in tehnici si pentru ca o poveste este mai eficienta decat o tehnica sau o reteta de medicamente.

Insa astazi voi face ceva ce nu fac in mod obisnuit, si anume, iti voi spune ce sa faci!

Pentru ca simt ca viata ta este in pericol! Iar eu vreau sa incepi un proces de vindecare astfel incat viata ta sa fie un motiv de fericire!

Ia aminte la ce-ti spun azi pentru ca nu se va intampla des sa-ti dau sfaturi bune. 

Poti sa te indepartezi de sursele de nefericire daca viata ta este in pericol.

• Poti sa te indepartezi  de suferinta daca esti abuzata, jignita si umilita.
• Poti sa te indepartezi  de suferinta daca prietenii si familia te trag in jos!
• Poti sa te indepartezi de partenerul  tau daca te impiedica sa evoluezi!

Fara sa acuzi, judeci sau sa te invinovatesti pe tine sau pe ceilalti, indeparteaza-te pentru o perioada de sursa “nefericirii”, ca sa spunem asa.

Vezi tu, oamenii nu sunt rai! Insa sunt autodistructivi si se pricep al naibii de bine sa se traga in jos unii pe altii. Si cand se intampla asta unul este responsabil sa faca ceva!

Mi s-a intamplat si mie sa zac in slabiciune, confort si amanare, dar m-am trezit la timp ca sa fac schimbarile care mi-au readus energie, curaj, nebunie si creativitate.

Cateodata oamenii de langa noi ca sa nu ne piarda ne fac sa vedem lucrurile distorsionat si o perioada de distantare nu strica ca sa ne punem in ordine lumea interioara.

Ai dreptul sa te izolezi o perioada ca sa te studiezi in profunzime. Si aici ma refer la o perioada de introspectie in care sa vezi ce este in neregula cu tine de ce inca suferi si atragi oameni si evenimente care-ti produc neplaceri.

EU ÎN LUNA LUI FEBRUARIE...

 GÂNDITOARE

 OARE VOI FI IUBITĂ VREODATĂ?

 ZÂMBET PENTRU FOTOGRAF!

 ȘI EU PE AICI... PREA EXCESIV MACHIATĂ PENTRU GUSTUL MEU, DAR FIE!

OARE VOI TRĂI BUCURIA DE A PRIMI UN INEL DE LOGODNĂ??? NEAHH... NICI GÂND, NICI POMENEALĂ....

Atelier de scriere cu Cecilia Ștefănescu

Îmi doream de ceva timp să reiau cursurile de scriere.. banii... timpul... vremea... m-am țintuit în casă. Până când am spus: GATA! A sosit timpul să revin la viață, la ieșiri, la pasiunile mele.

În PUZZLE un bistro cafe pe lângă guvern... un loc întunecat... dar simpatic totuși... a fost foarte frig însă...

Cecilia Ștefănescu .... scriitoarea romanului „LEGĂTURI BOLNĂVICIOASE” - voi lectura cartea, mi-am promis... scenaristă... mama unui băiețel.... soție „pasionată”... acestea am reținut din ceea ce ne-a povestit printre picături... și pot adăuga: o femeie frumoasă, cocheta, suplă... îngrijită.

Mi-a plăcut ce am auzit și ce am văzut. Mulți oameni pasionați de scris (vreo 40)... și culmea care scriu foarte bine... le doresc să ajungă departe... să fie văzuți pe rafturile librăriilor și să fie lecturați. 

Am înțeles că:

- nu există reguli de scriere... 

- trebuie să scrii pentru momentul „acum” nu despre trecutul și viitorul personajului. 

- finalul trebuie să rămână deschis... să nu dăm soluții, finalizări.

Tema de ieri a fost: SINGURĂTATEA UNUI BĂRBAT... DE 40-45 DE ANI... DESFĂȘURATĂ ÎN 24 DE ORE. (am zâmbit când o paticipantă, căsătorită a afirmat că ea nu a întâlnit bărbați burlaci la 40 de ani. ”Norocoaso” voiam să îi spun... )

Voi posta și textul meu când voi găsi răgaz. 

Cât de mult îmi doresc!!!

Cu dor pentru Lisabona

"Primul an de casnicie" - film HBO

Un scriitor si o tanara frumoasa, desteapta, care lucreaza intr-o companie de publicitate... se casatoresc dupa cateva luni de prietenie.

Apropiatii nu le dau mai mult de un an impreuna.

Dupa 9 luni de casnicie... apar diferentele... de placeri... de vocabular... si alte mici sicane. Merg la un consilier de familie, care ea insasi avea o casnicie cu probleme de comunicare.

Nat... se indragosteste de un partener de afaceri... foarte elegant... frumos... sarmant... zambitor... cu bani.. pe numele sau Guy.

Josh... sotul ei, constata ca are tot mai multe in comun cu fosta lui prietena, Chloe, care plecase in Africa, stiind ca sunt prea tineri pentru a lua o decizie de a se casatori. 

In final, in ziua in care prietenii le pregatisera o petrecere de sarbatorire a primului an de casatorie, Nat si Josh, isi cer divortul. Fiecare este bucuros si usurat ca si-a primit libertatea. 

Nat si Guy... Josh si Chloe isi refac vietile....

Este important sa stii cand sa spui stop. Este ideal sa iti alegi partenerul de viata cat mai aproape de stilul tau de viata... de pasiunile tale... altfel, oricat ai incerca, vei claca la un moment dat, vei fi frustrat... vei suferi... nu vei mai fi tu. O VIATA AI! MERITA SA O TRAIESTI IN LINISTE, PACE, ARMONIE, CU TINE SI CU CEILALTI!

Mic dejun

A fost unul din cele mai frumoase dejunuri pentru mine...

Paine delicioasa facuta in casa... branza... gem... si cafea...Aproape frantuzesc!

Chiar daca stiu ca totul este o joaca... (ca in copilarie jocul "de-a mama si de-a tata")... o accept pentru moment... cu toate ca sunt foarte constienta de faptul ca gresesc. 

nesiguranta imi da tarcoale.... dar, vorbind cu o colega de-a mea (ieri, in timp ce supravegheam la olimpiada de istorie)... am realizat ca este foarte important sa fiu eu sigura pe mine (mai am de lucrat putin la capitolul sofat) si atat. Daca nu va fi sa ma casatoresc si sa am copiii mei... (desi imi voi strange bani pentru fertilizare in vitro - caci tot dau de barbati fricosi... care controleaza totul in momentele de intimitate)... stiu ca voi avea o viata frumoasa... cu multe calatorii si realizari personale (chiar daca ma lupt enorm pentru a le implini). 

Acul cumetrei Gurton - Teatrul Masca

Din nou teatru... o piesa vesela... interactiva... muzicala si in versuri... (eu tocmai ce le-am predat copiilor la atelierul de scriere creativa despre povestile cu rima)... in care Dicken... mare farseor si barfitor...strica relatiile dintre vecini. Cumatra Gurton (Olga Mateescu) si-a pierdut acul... "frumos, lung si drept"... da vina pe slujnica.. apoi pe sotul Hogge (Mihai Malaimare)... apoi apare in peisaj Dicken care presara barfa... cum ca acul l-a ridicat vecina... Incep blestemele si dandanalele... 

Este o piesa minunata... care va descreteste fruntile... va ofera lectia "nu barfi.. nu duce vorba... deoarece se va isca un mare taraboi". 

Mergeti la teatru... este o evadare din viata aceasta incrancenata... nedreapta.. frustranta. 

Teatrul Masca ofera reducere celor care locuiesc in zona teatrului si vine cu tot felul de oferte tentante. 

Eu sunt fascinata de costumele actorilor... si de muzica.

Recomand cu bucurie piesele: "Flecarelile femeilor"... "CAFENEAUA"... "SLUGA LA DOI STAPANI"... "NEGUTATOAREA DIN VENETIA"... "CAND DRAGOSTEA POARTA PASLARI".... "COMEDIA ERORILOR" si nu numai...

LUNA - film de animație

MULȚUMESC

MULȚUMESC Ș. PENTRU TOATE AMINTIRILE PE CARE LE-AM ADUNAT ÎMPREUNĂ... 

MULȚUMESC  Ș. PENTRU CĂ AM ÎNVĂȚAT CE ÎNSEAMNĂ TOLERANȚA, RĂBDAREA, ARMONIA, CINEMATOGRAFIA!

MULȚUMESC Ș. PENTRU  TOATE LOCURILE VIZITATE! (SPER LA CÂT MAI MULTE!)

IUBIRE NECONDIȚIONATĂ

DRAGOSTEA ADEVARATA - Iubeste-ti partenerul neconditionat. 

INCREDEREA – Trebuie sa aveti incredere unul in celalalt. In caz contrar, vor interveni certurile care sunt cei mai mari dusmani ai unei relatii fericite. FIDELITATEA – Trebuie sa fii fidela persoanei iubite chiar daca vizual se poate intampla sa fii atrasa si de o alta persoana. 

ANGAJAMENTUL– Angajamentul va lua sub umbrela sa relatia voastra si o va suda. Daca ti-ai asumat un angajament fata de celalalt cum ca el este cel pe care il iubesti, poti lupta impotriva oricari tentatii care va aparea pe parcurs. 

RABDAREA SI PERSEVERENTA– Trebuie sa dai dovada de rabdare in fiecare imprejurare a vietii prin care ai putea sa treci alaturi de partener.

IERTAREA – Invata sa va iertati unul pe celalalt atunci cand unul dintre voi comite o greseala. Atunci cand esti iertat, bunavointa isi face intotdeauna loc.

SCUZELE - Invata sa spui “imi pare rau”. Uneori, “imi pare rau” este un cuvant greu de spus, dar este extrem de important intr-o relatie. 

LOIALITATEA - A fi loial inseamna a avea intotdeauna o recompensa. Inseamna ca inima ta este doar pentru cel iubit.

APRECIEREA - Aprecierea este gratuita. Trebuie sa iti apreciezi partenerul pentru fiecare realizare a sa. Acest lucru il va face sa se straduiasca mai mult, atat pentru tine, cat si pentru a avea si alte realizari. 

DUMNEZEU ca fundament al vostru - Mai presus de toate, include-l pe Dumnezeu in fiecare aspect al relatiei voastre. Relatia va fi mai puternica daca este intemeiata cu Dumnezeu.

Slujba de înmormântare

Slujba a fost emoționantă...

Preotul a ținut un discurs despre minunea de femeie care a fost Marieta. Mulțimea de colegi și de elevi, vecini și prieteni care au venit să își ia rămas bun a demonstrat acest lucru. Alții, au preferat să o poarte în memorie vie.

Mi-a plăcut, când preotul a lecturat un pasaj biblic în care se spune că nu luăm cu noi nici bogăția, nici mărirea. Așa este... din păcate uităm! Cei care lucrează la multinaționale și au uitat de unde au pornit sau care le sunt originile... și care sunt zgârciți și nu dăruiesc nimic din ce-i al lor... off.. Doamne.

Pe drumul spre casă... mi-am amintit de toate discuțiile cu Marieta... de râsul ei cristalin... de glumele pe care le făcea.. de modul cum scotea limba... de cărțile și CD-urile cu materiale pentru școală pe care mi le-a dăruit. 

Rari... tot mai rari oamenii ca ea. 

Îmi va lipsi cu siguranță... mereu ne așezam pe canapea în pauze și discutam despre fiica ei... despre ce și-a mai cumpărat de la MiniPrix... (era foarte cochetă)... despre temele fiicei... despre cum o învața una și alta pe copila ei... ascultam vrăjită... hipnotizată!

LACRIMI... LACRIMI... LACRIMI!

NU TE VOI UITA NICIODATĂ, MARIETA, DRAGA MEA! AI FOST ȘI VEI RĂMÂNE UN MODEL PENTRU MINE. DACĂ VOI AVEA O FIICĂ O VOI BOTEZA MARIETA. PROMIT!

DUMNEZEU SĂ TE ODIHNEASCĂ ÎN PACE!

DUMNEZEU SĂ TE IERTE, SUFLET BUN, SENIN ȘI VESEL! 

Cumpărați periodic o carte... chiar și de la anticariat

Cartea și rostul ei în viața noastră

LA REVEDERE, COLEGĂ DRAGĂ!

DUMNEZEU SĂ TE ODIHNEASCĂ ÎN PACE! ȘTIU CĂ DE ACOLO DE SUS, VEI VEGHEA ASUPRA COPILEI TALE MINUNATE (PROMIT CĂ AM SĂ ÎI TRIMIT MESAJE ȘI COI AVEA GRIJĂ DE EA, ATÂT CÂT POT ȘI CÂT MĂ PRICEP) ȘI NE VEI ZÂMBI TUTUROR CELOR CARE ȚI-AM FOST DRAGI.

DUPĂ CHINURI GROAZNICE, S-A STINS DIN ACEASTĂ VIAȚĂ PE CARE A IUBIT-O CUM N-AM VĂZUT PE NIMENI SĂ O FACĂ, O FEMEIE DEOSEBITĂ, TARE DRAGĂ MIE... O FEMEIE CARE  ȘTIA SĂ ZÂMBEASCĂ ȘI SĂ FACĂ HAZ DE NECAZ... O FEMEIE MODESTĂ, PASIONATĂ DE MESERIE, EDUCATĂ... DORNICĂ SĂ EVOLUEZE ȘI SĂ ÎNVEȚE CÂT MAI MULT. REUȘISE SĂ SE TITULARIZEZE, ÎNSĂ SOARTA NU I-A OFERIT DECÂT UN SEMESTRU PENTRU A SE BUCURA DE ACEST STATUT. O FEMEIE MODERNĂ... MAMĂ IUBITOARE ȘI DEVOTATĂ. O FEMEIE PUTERNICĂ, HOTĂRÂTĂ, CARE A VENIT PÂNĂ ÎN ULTIMA CLIPĂ LA ȘCOALĂ, CARE ȘI-A PLĂTIT TOATE DATORIILE ȘI NU A ACCEPTAT COMPROMISURI. 

MI-A FOST TARE DRAGĂ... ȘI MODEL DE VIAȚĂ. ÎMI SPUNEA ADESEA SĂ MĂ CĂSĂTORESC, SĂ FAC COPII, CĂCI ORICUM NU VOI GĂSI UN OM  PERFECT... SAU CARE SĂ MĂ APRECIEZE SUTĂ LA SUTĂ!

MÂINE O CONDUCEM PE ULTIMUL DRUM!

ÎȚI MULȚUMESC PENTRU TOT CE AM ÎNVĂȚAT DE LA TINE, COLEGĂ DRAGĂ! LA REVEDERE, MARIETA!

La scoala...

Copiii ma intreaba ce am facut in  vacanta. Le spun de Brasov si de atelierul de scriere creativa. O fetita isi doreste si ea. 

O eleva ma opreste pe holurile liceului si ma intreaba:

- Buna ziua! Sunteti dna profesoara Groza?

- Da.

- Stiti... mi-ati fost profesoara acum 3 ani la scoala 114. La calsa 5F. Stateam in banca cu Silviu.

- Ma bucur, dar sincer nu imi mai amintesc. 

Port o scurta discutie cu ea, ii urez succes si plec la cancelarie.

Dupa  ore, ajung la scoala 114 sa imi ridic o adeverinta. Urc si in cancelarie sa imi salut colegii. Ma felicita pentru toate poiectele si cartile pe care le fac cu si pentru copii. Imi spun ca am slabit si mai rau. (Totul se plateste in viata!) O colega draga mie, tot Tauroaica, imi spune ca s-a apucat de o alta facultate la 40 si ceva de ani... asadar se poate! 

Pornesc cu avant spre o alta scoala... sa duc adeverinta...

Ma gandesc la mine... la ce ar trebui sa fac cu viata mea... e tare greu sa aflu... mi-as dori sa imi spuna Dumnezeu intr-o scrisoare pasii pe care trebuie sa ii urmez.

TEATRUL MASCA - NEGUTATOAREA DIN VENETIA

Cand mama si-a exprimat dorinta de a merge la teatru, nu am stat pe ganduri si am cautat o piesa de teatru pentru a-i implini visul.

NEGUTATOREA DIN VENETIA la teatrul Masca este o piesa noua. Aduce in prim plan dificultatea de a fi femeie intr-o lume misogina... teama barbatilor in fata casatoriei, in fata femeilor... evreii si crestinii, inteligenta, sinceritatea, vigilenta si puterea femeilor... legea si interpretarea ei... dar si ceea ce este nou in zilele noastre: team-building-ul, cursurile de dezvoltare personala, moda si faptul ca imaginea conteaza... dorinta de a calatori in tari bogate (ex. Dubai)... parvenitismul (intalnit pregnant si in zilele noastre...).

Totul se rezolva in final...

Piesa este minunata... bine, daca stii sa inveti din mesaj. 

Durata piesei: 1 h si 30 minute.

Va doresc sa ajungeti sa o vizionati!

VOLUNTAR „SĂ-ȚI CITESC O POVESTE”

ÎNDRĂZNIȚI ȘI VOI SĂ DĂRUIȚI O ORĂ DIN TIMPUL VOSTRU DE WEEKEND.

SUNT SINGURI, BOLNAVI ȘI AU NEVOIE DE AFECȚIUNE.

MĂCAR... DĂRUIEȘTE O CARTE SAU UN FRUCT.

FIECARE CÂT ȘI CE POATE, DAR SIGUR AVEM CE DĂRUI!

Doamne, TE IMPLOR, dăruiește-mi cât mai curând

Îți mulțumesc din tot sufletul meu de pe acum!
AMIN.

Avem copii talentați! Poveste scrisă de un puști de nici 9 ani

Mulțumesc din tot sufletul părinților care au crezut în talentul propriilor copii, apoi mi i-au încredințat pentru a le îndruma creativitatea, pasiunea și viața pe un drum corect și bun, care poartă numele de „SE POATE!”.

Mai jos  aveți povestea unui băiețel de aproape 9 ani... care iubește lectura... și nu numai atît. ACEST LUCRU SE VEDE! ESTE MANIERAT ȘI POATE PURTA LEJER O CONVERSAȚIE CU UN ADULT! 

A fost o experiență deosebită pentru mine... ca și cea de la Costești - Vâlcea... și sper să nu fie ultima.

Îmi doresc ca părinții să investească în educația copiilor... e atât de important și de vital!

NORUL TRISTEȚE

de Cătălin O.

Într-o zi, norul Tristețe se trezi chiar mai trist ca de obicei. Nu știa de ce, așa că, hotărî să se ducă la prietenul lui, Norul Fericire. Își făcu așadar bagajul și plecă. Norul Fericire îl primi călduros, poftindu-l în sufragerie și îl întrebă:

-       -  Care e problema?

-       -  Mă simt mai trist decât de obicei.

-        - Hm... ce ai făcut aseară?

-        - Păi... am mâncat, m-am uitat la un film și am adormit.

-      -   Hm... aha! Ploaia ta are stropi mici?

-      -   Da! Tot timpul!

-       -  Când ploaia ta are stropi mici, gândește-te la mine, iar stropii vor deveni mari, puternici, veseli și tu vei fi fericit!

-       -  Oauuu! Mulțumesc.

     Am putea continua povestea, dar cerneala nu mai vrea.

Eu... azi... 7 februarie

Pornesc cu entuziasm spre ultima ședință a atelierului de scriere creativă (din păcate). Copiii mă așteptau cu bucurie și interes. Am avut ca temă „Rima în poveste”... și le-a plăcut enorm.

Părinții au fost mulțumiți și încântați de premiul ORIGINAL ce a constat într-un caiet de scriere creativă... scris de mine... 

Îmi doresc să le fie de folos micuților, și să citească foarte mult, și să scrie și mai mult!

După amiază am mers la una din școlile unde am predat timp de doi ani și unde am avut mereu probleme cu secretarele. Nu au putut să îmi completeze anii în care am profesat în instituția lor deoarece nu era doamna secreatară, iar pe mine nu mă credeau pe cuvânt. AM FAȚĂ DE MARE INFRACTOARE! RECUNOSC!

Am ajuns la poștă... 

Am hoinărit puțin prin magazinul Unirea... deși era ora prânzului, era ceva animație...

M-am întâlnit cu directorul unei edituri... unde am mai colaborat și căruia îi trimisesem ceva texte de vreun an de zile și nu zisese nici că da, nici că ba... mai ales după ce a venit ministrul cu ideea de a nu mai distribui cărți prin școli. Dacă nu se merge pe recomandarea oamenilor calificați - învățători, profesori - atunci ce să facă părinții? În cine să mai creadă? Cum să evolueze țara asta când nu se mai citește, când nu mai promovăm valori, când nu mai mergem la muzee... la teatru??

Un text a fost folosit și publicat într-o carte intitulată „Jurnal de lectură”.

Am constatat cu bucurie că sunt o fabrică de idei pentru unii oameni. Acest lucru are părți bune și părți mai puțin bune... dar încerc să fiu optimistă... că va fi bine și că vom reuși să ieșim din lâncezeala aceasta bolnăvicioasă... 

O seară cu finalizarea unei povești personalizate!

Mâine... debutez în proiectul „Să-ți citesc o poveste”... voluntariat ce constă în lectura unei povești copiilor bolnavi internați la Spitalul Marie Currie, Budimex. Îl duc pe Tobias să îi înveselească... să îi facă puternici și încrezători!