luni, februarie 24

De DRAGOBETE cu dragoste - de Claudia Groza

Dacă doriți... scrieți-mi pe adresa claudia_groza@yahoo.com... și povestea pentru cel/cea drag/ dragă va fi gata!


POVESTE CU DRAGOSTE PENTRU CELEBRAREA IUBIRII
Dragostea este un privilegiu de care este păcat să nu înveți să te bucuri. Este un miracol ce ți se dezvăluie în fiecare dimineață, în lumina soarelui de amiază, în frunzele copacilor, în cântecul păsărilor, în primul gând cu care te trezești, în fiecare șoaptă de dinainte de somn. Dragostea este templul sacru în care renaști. Dragostea este o stare de grație pe care unii din noi nu știm să o primim în existența noastră, nu știm să trăim așa cum se cuvine … Dar putem învăța.
Anca și Mihai și-au găsit drumul pe care să îl parcurgă împreună acum 8 ani… pe malul Dunării, în Brăila, iar pe 15 februarie 2014 își vor jura dragoste eternă în fața lui Dumnezeu.
Muntele... îi atrăgea pe cărările sale cu emoție și voie bună. Fiecare potecă le devenea  amintire pentru anii ce vor urma. Brazii le ascultau poveștile de iubire și tresăreau de emoție, aplecându-și crengile și oferindu-le conuri pentru a le fi talismane. Anca și Mihai se bucurau de fiecare clipă petrecută împreună, asemenea unor copii care primesc jucării interesante.
          Când vara toridă îi toropea, cei doi oameni care se găsiseră după multe căutări, speranțe și așteptări, porneau spre mare, precum niște marinari iscusiți, dornici să înfunte valurile sau asemenea unor pescari obișnuiți cu mirosul de alge și pește. Valurile le mângâiau pielea și le atingea sufletele. Nisipul  le primea trupurile întinse la soare și le urmărea pașii amprentați adânc, până când marea îi ștergea veselă.
Bucuria de a fi alături la bine și la greu îi apropia și mai mult pe cei doi oameni  frumoși, gospodari și optimiști. Dragostea îi îmbrățișa și le zâmbea celor doi în fiecare zi, în fiecare clipă. Nu conta ce făceau, important era să fie unul alături de celălalt, să se susțină, să fie fericiți de reușitele lor, să se încurajeze reciproc.

Acum șapte ani, Dumnezeu le-a oferit o minune! Un băiețel frumos, cu pielea albă și miros de vanilie, cu ochi mari, luminoși, cu buze  plăcut conturate și un zâmbet senin. Viața Ancăi și a lui Mihai s-a îmbogățit cu o comoară: Mihai Alexandru. Zilele le deveniseră vii, cu noutăți de descoperit, cu liniște și armonie. Fiul lor le aduse curcubeul în casă și în suflete! Erau împliniți!
Cînd seara coboară, grijile sunt alungate de îngeri, iar Anca și Mihai dansează tango... dansul iubirii pasionale, pe care viața le-a oferit-o din plin. Muzica le îndrumă pașii... privirile își declară iubirea... buzele o confirmă.
Fiecare adiere de vânt le șoptește cât de minunați sunt împreună! Fiecare aromă îi îndeamnă să își guste clipă de clipă dragostea! Fiecare rază de soare le amintește că după  ploaie apare întotdeauna curcubeul... pe care Anca și Mihai pășesc cu mulțumire și recunoștință de fiecare dată!
Nu uitați: „O viață fără iubire este ca un an fără primăvară!”

Doamne, transformă-mă într-un instrument al păcii tale. Acolo unde există ură, lasă-mă să semăn dragoste. Acolo unde există durere, lasă-mă să ofer iertare. Acolo unde există dubiu, lasă-mă să pun credință. Acolo unde există disperare, lasă-mă să vin cu speranță. Acolo unde există întuneric, lasă-mă să fac lumină. Și acolo unde există tristețe, lasă-mă să aduc bucurie….” acesta a fost mesajul de dragoste oferit de Anca soțului său, Mihai.

Niciun comentariu: