duminică, aprilie 29

Eu şi elevii

Într-o zi,  o elevă îmi spune că doreşte să urmeze facultatea de medicină veterinară.
- Foarte bine. E minunat! Succes. Cred că am o carte despre medicină vetrinară. Ţi-o voi dărui, pentru a te stimula să nu te îndepărtezi de la visul tău.
- Mulţumesc doamna.

A trecut vacanţa. Mi-am amintit de promisiune. Am pus în geantă cartea şi i-am dăruit-o. Emoţia de pe chipul ei m-a impresionat.
- Doamna, dacă veţi avea nevoie de ea vreodată să-mi spuneţi. 
- Draga mea, este a ta. Să îţi urmezi visul! 
Chiar dacă aş urma o altă facultate, nu aş mai face nimic legat de biologie, chimie, fizică. Ar fi ceva ce mi-ar completa cultura artistică.... sau m-ar ajuta să-mi definesc personalitatea. Aş alege biodegradarea operelor de artă sau psihologia. Faptul că m-am transformat mult de-a lungul vieţii (de când am ascultat povestea fetiţei care a fost la un pas de a fi violată de unchiul ei la vârsta de 14 ani), că am avut multe hopuri pe care le-am depăşit, căam cunoscut oameni cu personalităţi diferite, cu frici şi minciuni de care le era greu să se debaraseze, toate acestea mă determină să scriu o carte cu subiect psihologic. Dacă timpul îmi va permite, o voi scrie până la finalul anului.
Am o perioadă de regăsire.... redefinire... dorinţe împlinite... oboseală sfâşietoare (ştiu că este din cauza emoţiilor  generate de evenimentele importante ce vor urma în următoarele 2 luni)... nou şi vechi.... lacrimi şi zâmbete...

2 comentarii:

adriana spunea...

Doamne, ajuta!

DOAR NOI spunea...

@ adriana:

Doamne ajuta! Multumesc. :)