strazi, zambete, oameni de diferite natii...
chelneri simpatici...
ca sa zambiti: merg la un restaurant ce nu aveau meniul decat in portugheza. comand carioca de caffe. chelnerul, zambind, imi explica:
"sorry, but it's just hot water for make coffe".
mai incerc altceva care la fel era... o spalatura de vase, ceva. sor-mea imi zice: "sor, comanda un cappucino si gata!"
zambesc si comand un cappucino. chelnerul noteaza razand. imi aduce comanda si zambeste. superb!
am energie acumulata din zambete.
cumpar bomboane si vanzatorul ma intreaba zambind de unde sunt, daca provin din Italia. nuuu! "Romania!", raspund trist. "o, tara germanica" spune el. "bine cum crezi tu, nu vreau sa te dezamagesc", gandesc trist.
au multe muzee, au teatre... am fotografiat si afisele spectacolelor... poate poate voi merge pana acolo sa le vad, sa invat limba (desi fetele care m-au insotit spuneau ca e o spaniola cu accent, cu e lb. romana vorbita de moldoveni).
vamesii portughezi au fost super de treaba, ne-au vorbit frumos, ne-au ajutat au zambit... ceea ce nu se intampla la noi in vecii vecilor.
colegii mei, credeau ca m-am maritat, de aceea am lipsit de la scoala. :) probabil urmeaza, ca tot imi cobesc asa cu drag! :))
mi-au spus ca par apatica de cand m-am intors... da, posibil! si au fost doar 3 zile.daca stateam mai mult?!
chelneri simpatici...
ca sa zambiti: merg la un restaurant ce nu aveau meniul decat in portugheza. comand carioca de caffe. chelnerul, zambind, imi explica:
"sorry, but it's just hot water for make coffe".
mai incerc altceva care la fel era... o spalatura de vase, ceva. sor-mea imi zice: "sor, comanda un cappucino si gata!"
zambesc si comand un cappucino. chelnerul noteaza razand. imi aduce comanda si zambeste. superb!
am energie acumulata din zambete.
cumpar bomboane si vanzatorul ma intreaba zambind de unde sunt, daca provin din Italia. nuuu! "Romania!", raspund trist. "o, tara germanica" spune el. "bine cum crezi tu, nu vreau sa te dezamagesc", gandesc trist.
au multe muzee, au teatre... am fotografiat si afisele spectacolelor... poate poate voi merge pana acolo sa le vad, sa invat limba (desi fetele care m-au insotit spuneau ca e o spaniola cu accent, cu e lb. romana vorbita de moldoveni).
vamesii portughezi au fost super de treaba, ne-au vorbit frumos, ne-au ajutat au zambit... ceea ce nu se intampla la noi in vecii vecilor.
colegii mei, credeau ca m-am maritat, de aceea am lipsit de la scoala. :) probabil urmeaza, ca tot imi cobesc asa cu drag! :))
mi-au spus ca par apatica de cand m-am intors... da, posibil! si au fost doar 3 zile.daca stateam mai mult?!
4 comentarii:
Zambete de la Lisabona!
Cata bucurie degaja fotografiile.
Nici n-ai cum sa nu fii apatic cand te intorci de la soare la umbra.
Zambete si bucurie!
Darry:
Creezi ca zambesc altfel in funcite de preezenta sau absenta soarelui?
Chiar eram fericita acolo, ma simteam am, m-am redescoperit, am inteles ca am un loc undeva in lumea asta.... m-am simtit ca o piesa dintr-un puzzle, si am aflat ca zambetul meu se potriveste cu lisabona.
si voi pleca acolo, cand voi evolua intelectual... adica sa-mi iau doctoratul, pentru a face un postdoctorat acolo.
bucurie in suflet si pe chip! pupici optimisti!
:(Am vrut sa fac o metafora, si a iesit altceva.Imi cer scuze.
Cred ca ai fost fericita acolo intr-o lumea deschisa si n-ai cum sa nu devii apatic cand te intorci.
Iti doresc din toata inima sa te intorci si sa-ţi indeplinesti un vis.
@Darry:
Este foarte bine cum ai scris...
Da, am sa ma intorc... asa simt, ca acolo ma simt eu, ca acolo zambetul meu face parte din peisaj, ca acolo am sansa de a deveni o scriitoare cunoscuta. Era afis in metrou cu un concurs literar :)) voiam sa trimit, dar am realizat ca nu stiu portugheza. :))
Voi invata insa...
Imbratisari si soare in ganduri!
Trimiteți un comentariu