spre Arcadia

urc in trenul albastru, cu exceptia vagonului meu care e galben, adica solar si plin de viata. pornesc spre Arcadia, o tara creata din vise, placere si iubire. timpul e o harfa minunata, care canta incet si armonios. gandurile mele sunt asezate ordonat in buzunare. gulerul este scrobit pentru a-mi tine privirea orientata inainte, sa nu ma uit deloc inapoi. trecutul a fost, l-am trait, apoi retrait. l-am inteles, l-am corectat si mi-am luat lectiile invatate in sertarul cel mai mare al sufletului. i-am daruit trecutului un zambet din prezent, caci in acele vremuri nu zambeam. am fost si eu candva o fata serioasa. acum sunt ludica si devin egoista pe zi ce trece.
ma scutur de cuvintele aruncate-mi in fata, asa pe negandite. ca as fi labila si sensibila. mesaje spuse fara a fi gandite, le sterg si ma bucur ca sunt lecturata "din greseala". cred ca asa este cel mai bine. accidentele acestea au un rost.
"esti ceea ce gandesti!" da, cat adevar! sunt ceea ce gandesc.... adica: o femeie placuta, importanta (cel putin pentru mine, da sunt!), care are vise si mai ales lupta pentru visele ei, care bineinteles vor fi de folos si altora. imi voi apara mereu visele cu cel mai rezistent scut. nu-mi voi lasa nicicand dragostea sa lancezeasca. adun miracole si le pastrez in borcane de argint.
dar, hai sa zambim si sa-mi urati DRUM BUN!
uuuu... chu chu chu... locomotiva scoate fum....