marți, iulie 27

frica si intamplarea

ieri, am iesit la un suc cu trei prietene minunate. la un moment dat a venit vorba despre frica... si spuneau ele ca trebuie invinsa, ca e necesar sa o stapanesti. buuun. am retinut.

azi, a fost sedinta pentru repartizarea posturilor in invatamant, adica locul de unde pot castiga o paine pentru inca un an de zile. toate bune si frumoase. aveam continuitate pe 15 ore, am semnat s-a rezolvat. insa, catedra este de 18 ore. stiti vorba aceea, "de ce ti-e frica nu scapi?"
ihmm, s-a adeverit. anul trecut am mai avut 4 ore completare la o scoala chin, durere, pedeapsa... nu stiu, as fi facut orice numai acolo sa nu ma mai duc. ma asez linistita, gasisem exact 3 ore la o scoala in apropierea primeia; discut cu o colega de religie care preda acolo, imi spune ca e super scoala.
in fata mea cu cateva persoane (da, e o atmosfera ca la piata, ca la bursa, tipete sfasietoare..."nuuu... mi-a luat postul, scoala pe care o voiam eu"! trist; nu va doresc sa fiti la mana cuiva, dupa atata scoala si examene) orele sunt luate.
voiam orice, numai scoala unde fusesem anul trecut pentru completare, nu. ca un facut, ramasesera exact 3 ore, parca special pentru mine.
ajung in fata si ii spun domnului inspector: "trei ore, oriunde, sector 5 sa fie". "nu mai avem!" si chiar asa era...
cu inima indoita, picioarele tremurand (nici nu stiu daca le mai simteam), murmur: "atunci, fie 168!" semnez cu inima tremuranda.
de ce oare am facut asta, ma intreb? puteam ramane cu 15 ore, ma afecta putin la vechime. nu stiu ce a fost in mintea mea. lupta pentru supravietuire? ce e amuzant - caci trebuie sa gasesc ceva funny in orice - este ca, scoala se afla in apropierea maternitatii unde m-am nascut. poate m-a placut vreo barza si imi aduce un bebe in acest an scolar. ha ha ha ha ha.....

imi asum riscurile si primesc sa ma duc 3 ore pe saptamana spre maternitatea Giulesti...

urmariti-mi blogul, poate il transform in forum pentru mamici... ha ha ha...

7 comentarii:

darry.anna spunea...

Curaj, lucrurile nu sunt niciodata atat de rele pe cat par!
Pana la toamna se pot schimba multe.

adriana spunea...

Atunci când suntem cuprinşi de frică, pe lângă rugăciunea inimii putem striga la Domnul şi cu alte mici rugăciuni, care devin puternice prin repetare:

* Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? (Ps. 26, 1-2)

* De voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. (Ps. 22, 4)

* Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul. (Ps. 117, 6)

* Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte; Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te! (Ps. 69, 1)


Apostolat în Ţara Făgăraşului nr. 42 - iulie 2010

Mihai Cuza spunea...

Claudia, uite, nu stiu daca existi pe facebook, ce-am facut eu in ultimele 2 zile. Am preluat ideea ta cu povesti in Braille si am construit o asa-numita cauza, pentru sustinerea ideii. Desi exista in lumea de azi Internet si povesti audio si radio pt copii, in doua zile s-au inscris 170 de persoane, ca dovada ca lumea recunoaste importanta de neinlocuit a cartii. Cauza se cheama "Sprijină editarea de cărţi Braille pentru copiii nevăzători sau cu părinţi nevăzători". Am folosit ca referinta postarea ta. Interesant: una dintre persoanele care sustin activ cauza, de aseara pana acum recrutand 18 sustinatori, este printesa Brianna Caradgea. Sa auzim de foarte bine!

Mihai Cuza spunea...

Avem deja 250 de subscrieri. La subiect, nu ai nici un motiv sa-ti fie frica. Cel mult, ii poti suspecta pe ceilalti ca planuiesc sa te ajute sa fii fericita, cum spunea J.D. Salinger. Asteapta numai sa vezi ce bine o sa-ti mearga! ;)

DoarEu spunea...

Multumesc din suflet!

Sunteti minunati si am lacrimi in ochi cand spun asta!

Sa fie bine pentru noi toti, dar mai ales pentru cei mai putin norocosi decat noi!

Multumesc din suflet Mihai!

adriana spunea...

Ce vesti bune ai pe aici! Doamne ajuta!

DoarEu spunea...

Doamne ajuta Adriana!
Da, sper sa fie bine si frumos, un an scolar cu roade!