in intrecerea cu timpul, cu mine, cu visele si listele mele de dorinte, am finalizat o alta carte: "Donna Alba" de Gib. I. Mihaescu.
trei iubiri patimase, pornind din trei puncte: dragoste, bani, pasiune.
dragostea poate starni ambitia de a reusi sa ajungi "cineva" (un avocat exceptional in cazul personajului nostru) pentru a fi in prezenta persoanei pe care o iubesti. da, asa este, iubirea da putere, energie, speranta.
"Gib Mihaescu a creat prin eroul sau un alt tip de barbat: o natura frusta, fara complicatii intelectuale, inzestrat cu o constitutie robusta si o virilitate atractiva, apartinand mai degraba tipologiei sportivului si a miitarului, decat tipului intelectual; un Don Juan plebeu, cu succese spontane, fara filozofie de cuceritor. Semnificativ in acest sens e faptul ca, in toti anii de incordare si tensiune intru cucerirea Albei, el se dovedeste total strain de ideea de fidelitate - si cu atat mai putin de cea de castitate. Pe drumul anevoios al apropierii de femeia ideala (pentru care face o adevarata obsesie), barbatul acesta sanatos si "normal" are numeroase aventuri reale, cu femei de tot soiul, de la tinere di high-life, dornice de jocuri amoroase, la prostituatele de cartier. Scenele de sexualitate sunt o adevarata specialitate a scriitorului, care stie sa dea viata spectacolului voluptatilor fruste, indiferent de conditia partenerilor."
Citate:
"Si soarele chipului Albei rasari pe un fond albastru, perfect senin, in sufletul meu!"
"Niste maini negre, mumifiate, putin prea mici pentru a le compara cu labele zmeului din poveste, dar, cu aspectul lor cadaveric, destul de asemanatoare. Iata-ma-s in miezul povestii, cu fatul nazdravan care lupta si cu zmeul care apara gelos comoara fermecata... A te minti in poveste, a trai in poveste... asta e suprema necesitate sufleteasca... a fi eroul povestii... cea mai dulce si mai subtila mangaiere sufleteasca: a povesti despre tine sa a auzi pe altii povestindu-ti..."
"Milioanele de globule care se stransesera langa epiderma mainii mele priveau agitate la milioanele de globule care stau si persiflau, ca dupa niste gratii, adapostite de epiderma dulce si calda a palmei ei. Iar globulele sangelui meu se framantau de ciuda, de oroare, de furie neputincioasa, impotriva acestor globule femeiesti - mai istete, mai sagalnice si mai asmutitoare - clocotind surd si amenintator, ca nu le las sloboda navala."
"si timpul se aude necontenit cum trece, eu l-aud bine cu urechile acestea in care zbarnaie roiuri intregi de viespi".
trei iubiri patimase, pornind din trei puncte: dragoste, bani, pasiune.
dragostea poate starni ambitia de a reusi sa ajungi "cineva" (un avocat exceptional in cazul personajului nostru) pentru a fi in prezenta persoanei pe care o iubesti. da, asa este, iubirea da putere, energie, speranta.
"Gib Mihaescu a creat prin eroul sau un alt tip de barbat: o natura frusta, fara complicatii intelectuale, inzestrat cu o constitutie robusta si o virilitate atractiva, apartinand mai degraba tipologiei sportivului si a miitarului, decat tipului intelectual; un Don Juan plebeu, cu succese spontane, fara filozofie de cuceritor. Semnificativ in acest sens e faptul ca, in toti anii de incordare si tensiune intru cucerirea Albei, el se dovedeste total strain de ideea de fidelitate - si cu atat mai putin de cea de castitate. Pe drumul anevoios al apropierii de femeia ideala (pentru care face o adevarata obsesie), barbatul acesta sanatos si "normal" are numeroase aventuri reale, cu femei de tot soiul, de la tinere di high-life, dornice de jocuri amoroase, la prostituatele de cartier. Scenele de sexualitate sunt o adevarata specialitate a scriitorului, care stie sa dea viata spectacolului voluptatilor fruste, indiferent de conditia partenerilor."
Citate:
"Si soarele chipului Albei rasari pe un fond albastru, perfect senin, in sufletul meu!"
"Niste maini negre, mumifiate, putin prea mici pentru a le compara cu labele zmeului din poveste, dar, cu aspectul lor cadaveric, destul de asemanatoare. Iata-ma-s in miezul povestii, cu fatul nazdravan care lupta si cu zmeul care apara gelos comoara fermecata... A te minti in poveste, a trai in poveste... asta e suprema necesitate sufleteasca... a fi eroul povestii... cea mai dulce si mai subtila mangaiere sufleteasca: a povesti despre tine sa a auzi pe altii povestindu-ti..."
"Milioanele de globule care se stransesera langa epiderma mainii mele priveau agitate la milioanele de globule care stau si persiflau, ca dupa niste gratii, adapostite de epiderma dulce si calda a palmei ei. Iar globulele sangelui meu se framantau de ciuda, de oroare, de furie neputincioasa, impotriva acestor globule femeiesti - mai istete, mai sagalnice si mai asmutitoare - clocotind surd si amenintator, ca nu le las sloboda navala."
"si timpul se aude necontenit cum trece, eu l-aud bine cu urechile acestea in care zbarnaie roiuri intregi de viespi".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu