marți, octombrie 2

Eu şi oamenii

Merele verzi sunt gustoase. Îmi zâmbesc la fiecare atingere a buzelor. Le-ai îngrijit cu dragoste şi atenţie. Două sentimente pe care eu nu le-am primit de la tine. Seminţele îmi poartă noroc. Sunt talismane în dimineţile cu rouă. 
Paşii ni se întâlnesc în miez de zi.
- Ce mică e lumea... grăiesc, oferindu-ţi un zâmbet.
- Ştiu că eşti supărată... dar tu gândeşti prea mult, analizezi totul... meriţi mai mult.
- Sunt supărată pe situaţie... pe mine... am obosit... cred că sufăr de depresie. Chiar azi prezentau elevii un referat despre boli psihice şi simţeam tristeţea cum mă apăsa, şi sentimentul că nu mai pot finaliza proiecte dragi. Am nevoie de un an concediu... să mă refac. Aşa, apar mereu lucruri de făcut.... cursuri de perfeţionare... ore de pregătire... teste de alcătuit şi de corectat.... Nu mai am timp pentru mine. Mi-e dor de lucruri simple: să tricotez.... să mă joc... să scriu... să întâlnesc oameni şi să le ascult poveştile fără stresul că am şi eu probleme... să dansez... să alerg... să mă plimb cu bicicleta... să sar coarda... să ajut copiii la teme...  să-i îmbrăţişez şi să mergem în oraş, la un film... etc....
- Le vei face dacă îţi doreşti. Nu mă părăsi. Nu fugi atât de repede şi atât de departe. 
- Timpul şi îngerii să decidă soarta noastră... O zi magică...
- Toate bune şi ţie... :) Poftă bună!
- Am o poftă de lup... fugi că te halesc.... iedule... :))

2 comentarii:

Anonim spunea...

mioara.marin:Micuta Claudia,
esti un om deosebit, nu trebuie sa o mai spun, pe care Dumnezeu il iubeste. dar nu crezi ca ai datoria sa iti daruiesti si tie insati ceva? macar putin.

DOAR NOI spunea...

@ Mioara. Marin:

Da... uneori imi ofer si mie lucruri frumoase. De exemplu o carte bun, un teatru, un semn de carte pentru colectie.
Insa, am obosit.... au fost ani grei pentru mine... aglomerati... cu multe rautati... examene.... transformari.
Chiar am nevoie de un an de concediu... Sper sa il obtin... si sa fie de neuitat si cu folos. :)

sanatate multa si bucurii va doresc.:)