Cu gemenii

Ieri a fost o zi cu mult somn. Am dormit alături de ei, deoarece m-a ajuns oboseala. Sincer îmi doresc să stea cineva cu micuții și eu să dorm. Soțul meu îmi spunea că simte că am momente în care îmi vine să fug de acasă. Hahaha! Nu este deloc așa. Sunt obosită, dar nu îmi doresc să mă plimb, să mă distrez, ci pur și simplu să dorm. Cel mult să citesc, deși citesc zilnic povești micuților. Nicio zi nu seamănă cu alta, așadar nu am cum să mă plictisesc.

Ana gângurește și își cântă singură să adoarmă. Bine... după ce îi cânt eu ”Nani, nani, puișor, Dormi cu mama, Dormi ușor”, spune și ea ”Ooo -oooo” ținându-mă strâns de gât. 

Horia este foarte vesel, gângurește și a început să se rostogolească pe jumătate, dar plânge pentru a se întoarce pe burtică. Este foarte ambițios.

Dacă reușește să păcălească pe unul dintre noi să o luăm în brațe, Ana râde.

Au început să se gâdile și râd cu hohote. 

A sosit iepurașul la ei cu daruri pentru ei.... body-uri, șosețele, șalopete de blugi. 

PAȘTE CU HORIA ȘI ANA de Claudia Groza

PAȘTE CU HORIA ȘI ANA

de Claudia Groza

Orașul era decorat cu ouă frumos colorate și mulți iepurași. Florile erau fericite, iar păsările cântau vesele. O mare sărbătoare se apropia. Paștele, desigur!

Copiii se bucură mult, deoarece tradiția spune că se îmbracă haine noi de Paște, iar iepurașul, simbolul sărbătorii, aduce copiilor cuminți mici daruri.

Bunica gemenilor, Horia și Ana, vopsește ouă.

- Ce culori frumoase, bunica! Te pot ajuta?, întrebă Horia.

- Sigur! Vopsește-ți oul norocos!, răspunse bunica.

- Ce drăguțe sunt ouăle colorate! Aș vrea să fie astfel mereu!, rosti Ana.

- Eu aș vrea să primesc mereu ouă de ciocolată cu surprize, adăugă Horia.

- Dragii mei, ouăle sunt colorate pentru a sărbători Paștele, spuse mama gemenilor.

Ouăle colorate așezate în coșul de plastic erau foarte mândre de eleganța lor.

- Nu ne-am fi gândit ieri, când eram în cofrag la magazin, că azi vom fi răsfățate, mângâiate și admirate!, murmură un ou roșu, strălucitor.

- Bietele ouă care rămân nevopsite!, șopti Ana, ușor tristă și abătută.

- Hai să colorăm ouăle din frigider cu pensula și culorile noastre, îi spuse Horia surorii.

- Hai!, strigă fericită Ana, alergând să aducă pensule și acuarele.

          Micuții au colorat ouă crude și le-au pus în coș. Toate bune și frumoase.

Zilele au trecut rapid și duminica Paștelui a sosit. Masa a fost pregătită cu ouă colorate, cozonac și drob. Printre ouăle de pe masă se aflau și cele crude, colorate de gemeni.

- Să ciocnim!, spuse mama gemenilor.

- Să ciocnim!, a fost de acord tatăl micuților.

          Unul din ouăle care au fost ale să fie ciocnite era unul crud.

- Hristos a Înviat!, rosti mama copiilor.

- Adevărat a Înviat!, grăi tatăl.

          Oul crud s-a spart și conținutul s-a prelins pe mâna mamei, pe masă, pe covor. Privirea acesteia s-a îndreptat spre gemeni.

- Mami, ne-a fost milă de ouăle care sufereau că nu sunt și ele colorate, admirate și elegante, mărturisi Horia, uitându-se la mama, apoi la tatăl lor.

- Off, micuților! Fiecare ou are rostul său. Unele sunt vopsite, altele sunt folosite la cozonac și prăjituri, altele sunt clocite și din ele ies pui, zise mama lor.

- Horia, ție ți-ar plăcea să fi îmbrăcat la fel cu toți prietenii tăi? Sau să te joci mereu aceleași jocuri?, întrebă tatăl.

- Nu! Nu mi-ar plăcea! Ar fi plictisitor!, mărturisi băiețelul.

- Așa este și cu ouăle. Ca și cu oamenii. Fiecare are viața, rostul său, drumul pe care trebuie să meargă, cu acțiuni bune și rele, cu bucurii și necazuri, toate pentru a deveni mai bun, mai curajos, mai deștept.

- Păi…. ouăle pot avea necazuri?, întrebă mirată Ana.

- Desigur! Dacă un ou este spart din greșeală – cum s-a întâmplat azi - el nu și-a îndeplinit misiunea. Nu a ajuns nici hrană pentru oameni, nu a scos nici pui!

- Ai dreptate, tata! Bietele ouă. Am greșit!,murmură Ana.

- Nu le putem pune în frigider?, a întrebat Horia.

- Nu. S-au stricat, deoarece au stat afară, la căldură, rosti tatăl.

- Ne pare rău! Vă rugăm să ne iertați! , au spus gemenii în cor.

- Vă iertăm! Sperăm că ați înțeles ceva din această întâmplare, grăi mama, îmbrățișându-i pe copii.

- Daaa! Am înțeles că fiecare este unic și are rolul său în lume, șopti  Horia.

- Exact!, rosti tatăl. Acum, primiți-vă cadourile de la iepuraș. Se pare că ați fost cuminți.

          Gemenii și-au primit darurile, le-au admirat și au pornit în grădină să se joace.

*

Tratați fiecare copil, fiecare om așa cum este. Nu suntem identici. Nu le putem cere tuturor să se comporte așa cum ne comportăm noi. Unii sunt mai buni decât noi, alții mai slabi! Important este să ne ajută, încurajăm, susținem reciproc.

*

SĂRBĂTORI PASCALE CU BUCURII, ARMONII, DRAGOSTE ȘI LINIȘTE SUFLETEASCĂ!

Emoții de mamă

Sămbătă am avut atelier și am venit repede acasă. Mama mi-a spus că pe Ana o doare burtica și că a dat mult lapte afară. Ea face frecvent acest lucru. Ne-am îmbrăcat și am ieșit afară. A plâns.Silviu a luat-o în brațe. După baie a adormit. Duminică dimineața toate bune. Așteptam o prietenă în vizită. La 11, Ana a început să plângă până la epuizare. Nu știam ce să îi facem. Silviu a spălat-o și s-a liniștit pentru câteva ore. Seara a plâns la fel. Luni a fost smiorcăită, dar seara a început din nou un plâns epuizant și pentru ea și pentru noi care o priveam neputincioși. Silviu a chemat salvarea. Diagnostic: constipație. Ne-a dat microclisme. I-a pus medicul un supozitor, dar nu a făcut nimic. Marți i-am făcut o microclismă. După trei ore a eliminat prea plinul. 

Nici nu știu pe cine să mai cred! Unii spun că la bebeluși nu e obligatoriu să aibă scaun zilnic. Medicul de la salvare a zis că dacă 24 ore nu are scaun să îi fac microclismă.Nici nu vreau să o obișnuiesc cu medicamente. oricum le dau picături: Protectis. La Horia au efect. Se pare că la Ana nu funcționează. 

Uneori mă simt depășită de situație. Încerc să fiu calmă, dar soțul amplifică starea și mă simt incapabilă. 

Încerc să fiu o soție și o mamă specială, devotată, blândă. Se pare că dau rateuri.

Simt cum oboseala îmi cuprinde fiecare celulă. Aș da orice pentru 5 ore de somn continuu. :) Cine se oferă să fie bonă de gemeni pentru 5 ore? hahahahaha

Cauta-ti prietenii! - carte de Ramona Ciobanu

Am citit multe comentarii frumoase despre carte. Mi-a placut ca Ramona a mers in scoli pentru a-si promova cartea "Cauta-ti prietenii!", care nu este publicata la o editura, ci din fonduri proprii la o tipografie.

Personajele au nume haioase si nemaintalnite. Actiunea decurge ritmat si se petrece in locuri interesante. Imi place calitatea hartiei, a ilustratiilor (desi mai sunt mici greseli de tipar si de semne de punctuatie, dar se intampla oricui). 

Cartea este pentru copii, dar si pentru copiii din noi. 

O puteti comanda pe site-ul: http://povestileramonei.ro

Lectura placuta!

Eu și gemenii

Atelier smARTkid sambata 23 aprilie

Atelier smARTkid

Lectura: ZOOTROPOLIS, editura Litera

Identificam personajele principale si pe cele secundare din textul lecturat

Vorbim despre emotii si despre atributele personajelor principale

Facem exercitii de imaginatie. Ce personaj ne-am dori sa fim?

Rezolvam fise smARTkid

Joc. Pantomima, ghicim animalele din Zootropolis si emotiile mimate de colegii nostri

Folosim super flizz-uri Zootropolis ca suport pentru a inventa povesti

Copiii pot aduce propriile superflizz-uri Zootropolis la atelier, daca doresc. Le vom folosi in jocuri educative.

Desenam propriile povesti pornind de la imaginile de pe super-flizz-uri.

Meseria de mama

Uneori nu imi vine sa imi dau pijamalele jos. Poate poate gasesc timp si pentru un somn si sa fiu pregatita. 

Printre biberoane, costumase, scutece, carti de povesti, dorinte, telefoane si dosare de rezolvat, incerc sa gasesc inspiratie pentru invitatiile de nunta si botez. Nu stiu cand se face ora de iesit afara si nu sunt gata. Nici azi nu am citit. Dupa ce adorm!, imi spun. Cand se lasa linistea in casa, incerc sa scriu doua randuri la un proiect drag pe care vreau sa il finalizez si mi se face somn. Ma pun in pat. As deschide putin telefonul sa citesc un articol ceva. Dar renunt pentru ca ma voi intinde mai mult decat mi-am propus. Voi scrie dimineata!, imi impun. Dimineata, la 4, dupa plecarea sotului, se trezesc comorile cu chef de ras si de joaca. Dureaza pana la 5 - 5.30. Gata! Acum scriu!, imi poruncesc. Dar patul este atat de atragator! Macar o ora sa mai dorm. Si dorm. Pana pe la 8 - 8.30 cand se lasa cu veselie, schimbat de scutece si tinuta, lectura, pus picaturi si tot asa pana la 10.30 - 11. 

Apoi, spalat rufe, impaturit, raspuns la mailuri si diverse alte activitati casnice. 

Fiecare iesire la aer mi se pare o victorie bine meritata! Oamenii ne privesc cu drag si admiratie! Oauu... ce oameni curajosi. Parinti de gemeni. Dar va marturisesc un secret: in zona Aparatorii Patriei este plin de gemeni. :))))) Chiar ieri ne-am intalnit cu bunici care iesisera cu gemeni baieti de vreo 3 ani. Ne-au spus: "Felicitari! Este greu, dar este si foarte frumos!" Copiii din bloc striga: "Au iesit gemeniiiii! Doi la pret de unul!" :)))))

Mama de gemeni adorabili

Fiecare zi este plina de surprize. :)

Horia gangureste si zambeste permanent (mai putin cand il doare burtica). Mai nou, trage paturica si tot ce atarna in preajma lui. Se gadile si rade cu hohote cand il ating.

Ana este foarte atenta. Adora sa ii citesc sau sa vorbesc cu ea. Rade! Rade cu hohote cand ma vede si cand ii schimb scutecul sau cand ii trag body-ul pe cap.

Mi-e dor de reusite! Putin si de teatru, de lecturi, de plimbari, dar cel mai mult imi doresc sa reusesc sa fac lucruri frumoase! Cu toate ca am materiale in sertar care asteapta sa fie publicate, altele sunt date prin contract la edituri si sper sa fie publicate, tot ma simt exclusa. Dar stiu ca rabdarea le va rezolva pe toate.

Ma supara atitudinea secretarelor nepasatoare la rugamintea telefonica de a-mi pregati hartiile necesare dosarului de crestere copil din timp. Am ajuns la scoli si ori nu mi-au facut toate hartiile ori le-au facut atunci si am stat doua ore din timpul meu extrem de pretios acum. Imi puneau o multime de intrebari: "De ce te grabesti sa iti depui dosarul? (pentru ca nu sunt casatorita cu un miliardar); Cand trebuie sa hranesti copiii? (cand cer dar nu alaptez, si le-am lasat biberoane pregatite)"

Sunt extrem de fericita cand reusesc sa scriu putin. Mi-as dori ca intr-o buna zi (recunosc: cat mai curand) sa pot trai din castigurile din scris. Imi doresc sa le ofer micutilor atentie, timp de calitate si optimism. 

Uneori realizez ca sunt inconstienta deoarece cheltuiesc bani multi pe carti. Inca fac asta, dar cred ca este din solidaritate pentru cei care scriu. Stiu ce inseamna sa iti fie cumparata cartea. 

Realizez si cat de norocoasa sunt pentru ca am fost aleasa ca mama de doi ingeri adorabili. Nu stiu ce am facut sa merit asta, dar stiu ca vrea sa ii cresc buni crestini si daca ne permitem (spatiu si financiar) vrem sa luam in plasament doi copii de-o varsta cu gemenii. 

Ascult la ce imi spun oamenii... si observ ca exista multa suferinta. Sunt oameni care isi doresc copii si sunt dispusi sa faca fertilizare in vitro, ceea ce nu este o rusine. Din pacate, nu reuseste mereu aceasta metoda. :( Insa, nu trebuie sa se piarda speranta.

Am inteles ca pentru a adopta un copil este o adevarata aventura. Trebuie sa ai un dosar consistent si sa indeplinesti multe conditii, fara a se tine cont de miile de copii care stau singuri prin maternitati, case de copii si au atata nevoie de dragoste, de atentie, de afectiune. 

Gata! Ma retrag sa citesc cateva pagini.... de povesti. 

Atelier smARTkid - micul medic, anatomie distractiva

DETALII ATELIER

Va asteptam cu bucurie!

Curcubeul de Claudia Groza

Curcubeul 

de Claudia Groza

O zi calduroasa de vara anuntasera la meteo. Horia a plecat cu tatal sau sa se plimbe cu bicicleta in parc. Dintr-odata, nori gri au acoperit cerul si picaturi mari de apa au pornit suparate spre pamant.

- Hai sa ne adapostim sub acest copac prietenos si frunzos!, spuse tatal.

- Ce buni si intelepti sunt copacii, tati!

- Da, dragul meu! Stiu multe pentru ca traiesc sute de ani.

Ploaia nu a durat mult. Iesind din adapostul oferit de puternicul copac batran, Horia a privit cerul si a observat un semicerc frumos colorat in multe culori.

- Ce frumos este cerul tati!

- Este curcubeul, Horia!

- Adica?, intreba nedumerit baietelul.

- Soarele se priveste in picaturile de apa din aer si astfel apare un arc cu multe culori.

- Tati, cate culori sunt in curcubeu?

- Pai... hai sa numaram impreuna: rosu, oranj (portocaliu), galben, verde, albastru, indigo, violet. 

- Sunt.... unu.... trei... cinci... sapte culori, tati!, rosti Horia, numarand si in gand si cu voce tare. Rosu ca macul, oranj ca portocala, galben ca soarele, verde ca frunzele, albastru ca cerul, indigo ca pruna si violet ca petalele florilor numite violete.

- Bravo, dragul meu!, zise tatal mandru.

Horia si tatal au pornit cu bicicletele spre casa. Aerul era parfumat. Ploaia spalase praful si florile respirau bucuroase.

- Hai sa ne intrecem, tati!

- Bine... dar sa nu te superi daca pierzi!

- Nuuuuu! Deloc. Bicicleta ta are rotile mai mari asa ca ai sanse sa castigi, rosti Horia.

Tatal sau a zambit si a pedalat astfel incat sa ajunga in acelasi timp la locul stabilit de Horia.

Dragi parinti, bucurati-va de natura impreuna cu micutii vostri!

Povesti scrise de gemenii Horia si Ana

Poveste pentru tati

de Horia Ioanid Lazar 

Timpul trece cu o viteza fantastica, iar noi, gemenii Horia si Ana, crestem ca in povesti. Suntem veseli si zambim cand tati si mami vorbesc cu noi. 

In curand, peste vreo trei luni, vom incepe sa mancam legume si fructe. Am aflat de la tati ca ele sunt foarte sanatoase si gustoase. Sa va spun ca tati gateste foarte bine. 

- Tati, vrei sa plantam morcovi, rosii, dovlecei, ardei, patrunjel si gulii?

- Sigur, baiatul meu, raspunse tati fericit.

Asadar am luat ghivece, pamant si seminte. Tati le-a aranjat, iar eu cu Ana am pus seminte si apoi le-am udat. Zi de zi vorbeam cu plantutele care se iveau firave din pamant. Au crescut, au facut flori si apoi fructe. Dar ce fructe! Mari, gustoase si voioase! 

Cand au fost coapte, tati le-a cules si ne-a preparat sucuri si supe hranitoare. Acum avem energie cat pentru o mie! Suntem pregatiti de joaca si de daruit iubire.

Va doresc sa aveti tati blanzi ca al meu! Dar mai ales sa va invete lucruri frumoase, utile si sanatoase pentru corp si suflet!

- Tati, te pupam si te iubim! Horia bucuria si Ana nazdravana

Poveste pentru tati

de Ana Melania Lazar

In fiecare dimineata, o fetita cu obrajori pufosi, se trezește sa ii zâmbeasca tatalui sau care pleaca la munca. 

- Tati, vreau sa iti daruiesc un zâmbet pentru fiecare ora din zi! Apoi, când vii acasa, sa te imbratișez și sa ne jucam impreuna.

- Multumesc bombonica mea ochioasa!

- Tati, am visat ca faceam impreuna stele din hârtie! Eu cred ca esti steau mea calauzitoare! 

Tatal zâmbeste.

- Tati, vreau sa ma inveti tot ce știi! rosti micuta copila și adormi la loc pentru alte vise placute pe care sa i le impartaseasca tatalui ei adorat. 

Vise placute și lecturi placute, bebelușilor!

Orașul de Nicăieri de Claudia Groza

Orașul de Nicăieri

de Claudia Groza

Dimineață senină de mai. Păsările își începuseră cântarea devreme în zorii zilei. Natura își îmbrăcase hainele verzi de smarald. Ana și Horia s-au trezit mai bucuroși ca niciodată.

-      Ești pregătit de călătorie?, rosti Ana îmbujarată.

-      Normal. Mă mai întrebi?!

Gemenii Ana și Horia plănuiseră să plece într-un oraș despre care citiseră ei într-o carte de povești. Acest oraș se numea ”Orașul de Nicăieri”. Au pregătit o hartă, merinde și câteva haine pentru a fi protejați indifferent de vreme și au pornit la drum.

După ce au schimbat multe mijloace de transport: autobuze, tramvaie, trenuri, avioane și chiar un vapor, gemenii au ajuns în orașul căutat. Credeți că era un oraș ca toate orașele? Ați ghicit! Nu. Nu era un oraș obișnuit. Acolo, casele erau din turtă dulce, copacii din vată de zahăr și florile din acadea. Oamenii zâmbeau mereu și călătoreau cu baloane colorate.

- Micuților, voi nu suteți de pe meleagurile noastre, nu-i așa?, grăi un bătrân foarte blând, cu ochi senini.

- Așa este!, a răspuns Ana. Suntem frați gemeni și am dorit să vizităm acest oraș pe care l-am visat amândoi, în nenumărate rânduri.

- Voi chiar nu aveți mașini? Este așa liniște în orașul vostru. Bine, se aude cântecul păsărilor, zumzăitul insectelor și muzica instrumentelor, a adăugat Horia.

În centrul Orașului de Nicăieri erau așezate instrumente muzicale uriașe, care la adierea vântului cântau armonios.

- Aici nu există praf, poluare, răutate și invidie. Toți oamenii, cu mic și cu mare se ajută între ei. Copiii se joacă împreună și învață unul de la celălalt. Noi ne bazăm pe bunătate și fericire. Orașul nostru este foarte armonios!

Micuții i-au zâmbit bătrânului.

- Așa am visat și noi! De aceea am venit în vizită. Să ne convingem că acest oraș există. Și pe noi ne învață părinții noștri să fim buni, să dăruim, să zâmbim oricât ne-ar fi de greu uneori, rosti Horia.

- Acum, că am văzut că există un oraș cu oameni buni, zâmbitori, avem toate motivele să perseverăm și să încercăm să facem lumea mai bună, spuse Ana, făcând fotografii.

Dintr-o dată au fost acoperiți de baloane de săpun.

- Să ne adăpostim, grăi bătrânul. A început ploaia!

- Ploaia?Așa arată ploaia aici?, întrebă uimită Ana.

- Hahaha! Până și ploia este veselă și jucăușă în acest oraș, zise Horia.

- Dacă zâmbești, lucrurile sunt mult mai plăcute și soluțiile se ivesc rapid, precum ciupercile după ploaie, murmură bătrânul ca pentru sine.

Gemenii s-au bucurat de zile minunate în Orașul de Nicăieri. Și să fim bine înțeleși: se numește astfel pentru că totul este plin de bucurie, de bunătate și de armonie, nicidecum pentru faptul că nu ar exista.

Dragi cititori, zâmbiți, fiți buni și darnici, iar Orașul de Nicăieri va deveni orașul vostru.

Vaccinul de doua luni

Intr-un final am reusit sa facem vaccinul de doua luni.

Eu nu suport injectiile. Pe langa asta, imi este mila sa vad omuleti plangand. 

Au plans, a trecut. Pe la 23.30, Horia s-a trezit urland efectiv. Frigea! Ochii ii sticleau si plangea de durere. Nu am mai stat sa ii pun termometrul. I-am pus imediat supozitor. S-a linistit!

Ana a reactionat super bine la vaccin.

Viata de mama este minunata, dar acum am ajuns sa o inteleg pe mama cand ne spunea ca prefera sa o doara pe ea decat sa ne vada pe noi suferind!

Weekend de poveste! 

Concurs de colaje si de scriere creativa

Detalii despre concurs.

Mult succes tuturor.

Incercati! Nu aveti ce pierde... ci doar de castigat: informatii despre arta si experienta.

Oboseala cu bucurie

Inainte de a deveni mama, iubeam somnul. Daca cineva indraznea sa ma deranjeze eram furioasa de-a dreptul.

Acum, cand sunt trezita de plansul micutilor - silentios, doar daca nu ma ridic in maxim 5 minute devin insistenti si modifica tonul - zambesc cand le vad chipurile pufoase si somnoroase. 

Oboseala s-a instalat. Asta, dat fiind faptul ca atunci cand dorm ziua, eu trebaluiesc sau scriu. Dorm! Nu ma pot plange! Dar somnul fragmentat nu are aceeasi valoare si putere ca un somn de 5-6 ore neintrerupt.

In rest, ma distrez cu micutii mei. Radem, dansam, cantam si citim povesti. Mai nou, facem teatru de papusi. Le fac teatru de papusi! De cand asteptam clipa aceasta: sa ma joc!

Bucurii si zambete va doresc, cititori fideli ai acestui blog!

Fluturi si metamorfoze - atelier

Detalii Atelier 

Sambata 2 aprilie, ne metamorfozam!

Aflam ce este metamorfoza
Urmarim planse smARTkid si lucram fise
Realizam un colaj cu fluturi si inca un colaj revelator pentru procesul de metamorfoza
Vedem planse cu omizi fabuloase si fluturi spectaculosi

Taxa atelier: 25 lei
Copiii vor lua acasa toate materialele realizate la atelier.
Inscrierile se fac pe adresa: liviarosca@gmail.com, livia@7arte.org

Traineri: Claudia Lizica Lazar, scriitor si profesor de biologie si Livia Lucan-Arjoca specialist in comunicare.