miercuri, aprilie 27

Emoții de mamă

Sămbătă am avut atelier și am venit repede acasă. Mama mi-a spus că pe Ana o doare burtica și că a dat mult lapte afară. Ea face frecvent acest lucru. Ne-am îmbrăcat și am ieșit afară. A plâns.Silviu a luat-o în brațe. După baie a adormit. Duminică dimineața toate bune. Așteptam o prietenă în vizită. La 11, Ana a început să plângă până la epuizare. Nu știam ce să îi facem. Silviu a spălat-o și s-a liniștit pentru câteva ore. Seara a plâns la fel. Luni a fost smiorcăită, dar seara a început din nou un plâns epuizant și pentru ea și pentru noi care o priveam neputincioși. Silviu a chemat salvarea. Diagnostic: constipație. Ne-a dat microclisme. I-a pus medicul un supozitor, dar nu a făcut nimic. Marți i-am făcut o microclismă. După trei ore a eliminat prea plinul. 
Nici nu știu pe cine să mai cred! Unii spun că la bebeluși nu e obligatoriu să aibă scaun zilnic. Medicul de la salvare a zis că dacă 24 ore nu are scaun să îi fac microclismă.Nici nu vreau să o obișnuiesc cu medicamente. oricum le dau picături: Protectis. La Horia au efect. Se pare că la Ana nu funcționează. 
Uneori mă simt depășită de situație. Încerc să fiu calmă, dar soțul amplifică starea și mă simt incapabilă. 
Încerc să fiu o soție și o mamă specială, devotată, blândă. Se pare că dau rateuri.
Simt cum oboseala îmi cuprinde fiecare celulă. Aș da orice pentru 5 ore de somn continuu. :) Cine se oferă să fie bonă de gemeni pentru 5 ore? hahahahaha

2 comentarii:

Liuba spunea...

Ahhh scumpa de tine!!! Si inca mai reusesti si sa scrii? Esti o mama superba!!! Atunci cand simti ca puteri nu mai ai, incearca sa evadezi intr-o alta camera sa te calmezi macar pentru un minut sau doua. Domnul sa iti dea putere si intelepciune sa le reusesti pe toate! Pupici multi de la noi, Liuba x

DOAR NOI spunea...

@ Liuba:
Draga mea draga, iti multumesc din suflet. Scrisul e o forma de a elibera stresul, dar si de bucurie pentru suflet. Când vremea e neprielnica stau in casa. Locuim si la etajul trei si e greu sa ies singura cu ei. Când vor crește va fi altfel.
Pupici și curaj!