Meseria de mama

Uneori nu imi vine sa imi dau pijamalele jos. Poate poate gasesc timp si pentru un somn si sa fiu pregatita. 

Printre biberoane, costumase, scutece, carti de povesti, dorinte, telefoane si dosare de rezolvat, incerc sa gasesc inspiratie pentru invitatiile de nunta si botez. Nu stiu cand se face ora de iesit afara si nu sunt gata. Nici azi nu am citit. Dupa ce adorm!, imi spun. Cand se lasa linistea in casa, incerc sa scriu doua randuri la un proiect drag pe care vreau sa il finalizez si mi se face somn. Ma pun in pat. As deschide putin telefonul sa citesc un articol ceva. Dar renunt pentru ca ma voi intinde mai mult decat mi-am propus. Voi scrie dimineata!, imi impun. Dimineata, la 4, dupa plecarea sotului, se trezesc comorile cu chef de ras si de joaca. Dureaza pana la 5 - 5.30. Gata! Acum scriu!, imi poruncesc. Dar patul este atat de atragator! Macar o ora sa mai dorm. Si dorm. Pana pe la 8 - 8.30 cand se lasa cu veselie, schimbat de scutece si tinuta, lectura, pus picaturi si tot asa pana la 10.30 - 11. 

Apoi, spalat rufe, impaturit, raspuns la mailuri si diverse alte activitati casnice. 

Fiecare iesire la aer mi se pare o victorie bine meritata! Oamenii ne privesc cu drag si admiratie! Oauu... ce oameni curajosi. Parinti de gemeni. Dar va marturisesc un secret: in zona Aparatorii Patriei este plin de gemeni. :))))) Chiar ieri ne-am intalnit cu bunici care iesisera cu gemeni baieti de vreo 3 ani. Ne-au spus: "Felicitari! Este greu, dar este si foarte frumos!" Copiii din bloc striga: "Au iesit gemeniiiii! Doi la pret de unul!" :)))))