Curcubeul
de Claudia Groza
O zi calduroasa de vara anuntasera la meteo. Horia a plecat cu tatal sau sa se plimbe cu bicicleta in parc. Dintr-odata, nori gri au acoperit cerul si picaturi mari de apa au pornit suparate spre pamant.
- Hai sa ne adapostim sub acest copac prietenos si frunzos!, spuse tatal.
- Ce buni si intelepti sunt copacii, tati!
- Da, dragul meu! Stiu multe pentru ca traiesc sute de ani.
Ploaia nu a durat mult. Iesind din adapostul oferit de puternicul copac batran, Horia a privit cerul si a observat un semicerc frumos colorat in multe culori.
- Ce frumos este cerul tati!
- Este curcubeul, Horia!
- Adica?, intreba nedumerit baietelul.
- Soarele se priveste in picaturile de apa din aer si astfel apare un arc cu multe culori.
- Tati, cate culori sunt in curcubeu?
- Pai... hai sa numaram impreuna: rosu, oranj (portocaliu), galben, verde, albastru, indigo, violet.
- Sunt.... unu.... trei... cinci... sapte culori, tati!, rosti Horia, numarand si in gand si cu voce tare. Rosu ca macul, oranj ca portocala, galben ca soarele, verde ca frunzele, albastru ca cerul, indigo ca pruna si violet ca petalele florilor numite violete.
- Bravo, dragul meu!, zise tatal mandru.
Horia si tatal au pornit cu bicicletele spre casa. Aerul era parfumat. Ploaia spalase praful si florile respirau bucuroase.
- Hai sa ne intrecem, tati!
- Bine... dar sa nu te superi daca pierzi!
- Nuuuuu! Deloc. Bicicleta ta are rotile mai mari asa ca ai sanse sa castigi, rosti Horia.
Tatal sau a zambit si a pedalat astfel incat sa ajunga in acelasi timp la locul stabilit de Horia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu