vineri, aprilie 15

Mama de gemeni adorabili

Fiecare zi este plina de surprize. :)
Horia gangureste si zambeste permanent (mai putin cand il doare burtica). Mai nou, trage paturica si tot ce atarna in preajma lui. Se gadile si rade cu hohote cand il ating.
Ana este foarte atenta. Adora sa ii citesc sau sa vorbesc cu ea. Rade! Rade cu hohote cand ma vede si cand ii schimb scutecul sau cand ii trag body-ul pe cap.
Mi-e dor de reusite! Putin si de teatru, de lecturi, de plimbari, dar cel mai mult imi doresc sa reusesc sa fac lucruri frumoase! Cu toate ca am materiale in sertar care asteapta sa fie publicate, altele sunt date prin contract la edituri si sper sa fie publicate, tot ma simt exclusa. Dar stiu ca rabdarea le va rezolva pe toate.
Ma supara atitudinea secretarelor nepasatoare la rugamintea telefonica de a-mi pregati hartiile necesare dosarului de crestere copil din timp. Am ajuns la scoli si ori nu mi-au facut toate hartiile ori le-au facut atunci si am stat doua ore din timpul meu extrem de pretios acum. Imi puneau o multime de intrebari: "De ce te grabesti sa iti depui dosarul? (pentru ca nu sunt casatorita cu un miliardar); Cand trebuie sa hranesti copiii? (cand cer dar nu alaptez, si le-am lasat biberoane pregatite)"
Sunt extrem de fericita cand reusesc sa scriu putin. Mi-as dori ca intr-o buna zi (recunosc: cat mai curand) sa pot trai din castigurile din scris. Imi doresc sa le ofer micutilor atentie, timp de calitate si optimism. 
Uneori realizez ca sunt inconstienta deoarece cheltuiesc bani multi pe carti. Inca fac asta, dar cred ca este din solidaritate pentru cei care scriu. Stiu ce inseamna sa iti fie cumparata cartea. 
Realizez si cat de norocoasa sunt pentru ca am fost aleasa ca mama de doi ingeri adorabili. Nu stiu ce am facut sa merit asta, dar stiu ca vrea sa ii cresc buni crestini si daca ne permitem (spatiu si financiar) vrem sa luam in plasament doi copii de-o varsta cu gemenii. 
Ascult la ce imi spun oamenii... si observ ca exista multa suferinta. Sunt oameni care isi doresc copii si sunt dispusi sa faca fertilizare in vitro, ceea ce nu este o rusine. Din pacate, nu reuseste mereu aceasta metoda. :( Insa, nu trebuie sa se piarda speranta.
Am inteles ca pentru a adopta un copil este o adevarata aventura. Trebuie sa ai un dosar consistent si sa indeplinesti multe conditii, fara a se tine cont de miile de copii care stau singuri prin maternitati, case de copii si au atata nevoie de dragoste, de atentie, de afectiune. 
Gata! Ma retrag sa citesc cateva pagini.... de povesti. 

2 comentarii:

Liuba spunea...

Iti citesc blogul nu de putin timp si cu inima deschisa, vreau sa iti spun ca ai meritat acesti copii adorabili. Ai cerut familie si Dumnezeu ti-a daruit familie si nu ai cerut de putine ori. Dumnezeu aude copii Sai. Ai meritat si vreau ca Dumnezeu sa va ocroteasca mereu pe voi si pe bebelusii vostri. Liuba x

DOAR NOI spunea...

@ Liuba:
Iti multumesc din suflet pentru lectura, pentru sustinere si pentru bucurie!
Iti doresc naștere ușoara, putere și rabdare in rolul de mama. Cine ar fi crezut ca vom deveni la mame la diferenta de trei luni?! :))))
Sentimentul nu se compara cu nicio reușita!
Pupici veseli și imbratisari!