Mi-e greu sa traiesc... printre atatia oameni invidiosi, rai, seci, goi, flamanzi dupa barfe..
Stiu... sunt sanatoasa, am o meserie pe care o iubesc desi e foarte solicitanta si cere o perfectionare permanenta...
Uneori, imi vine sa chem cate un parinte la fiecare ora sa predea, sa vada ce bine este sa fii profesor. Maine la o clasa, preda un elev, care imi dicta azi din manual. Culmea este ca, eu imprumutasem manualul unei eleve care da bacalaureatul la bio si pregatisem lectia din alte surse. "Ador" elevii care stiu lectia noua, dar nu stiu ultime lectii pe care le aveau de pregatit.
Ma doare teribil prietenia aceea falsa... oameni care vor sa ma vada, dar mi-au facut rau candva. Un mare rau, care poate duce spre lucruri bune, dar pe mine ma doare teribil. Este o rana sangeranda. Mi-e greu sa aud vocea unui astfel de om, mi-e greu sa ma intalnesc intre patru ochi. O voi face, deoarece am sufletul curat si m-am rugat sa fie iertata. Am iertat-o, dar nu suport ipocrizia... si dorinta falsa de a ma ajuta.
Sunt obosita si imi doresc o pauza... parca nu mai vreau sa vad decat anumiti oameni... sa citesc... sa merg la teatru.... sa dorm si sa scriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu