Paris... :)

Adormita, parcurg drumul spre scoala. In Bucuresti se modernizeaza metroul, se fac noi trasee, noi statii. E praf si nebunie.

Elevii dorm pe ei la prima ora. Sunt precum niste pui de abia iesiti din gaoace. Nimic nu le convine. Facem origami. Doar e "Scoala Altfel" sau vorba unui coleg scoala pe invers. E un haos total. Lucrurile acestea trebuiesc implentate de mici, treptat-treptat.

Am capatat o teama ciudata de diferite chestii... mi-e teama sa mai sofez... mi-e teama sa discut cu persoane la telefon (asta e mai veche)... mi-e teama sa nu ma ratacesc... mi-e teama sa nu imi pierd zambetul si caracterul. 

Am o foame feroce in ultima perioada si mi-e teama sa nu ma ingras... 

Mi-e teama ca timpul e prea putin pentru cate am de trait. 

Urc in autobuz. o doaman discuta la telefon: "Ti-am mai gasit pe cineva pentru Paris". paris e cuvantul magic pentru mine.... m-am si teleportat pe Champe Elisee.... la catedrala Notre Dame... Doamne ce mult imi doresc sa traiesc la Paris. Macar o saptamana. Doamne, se apropie ziua mea de nastere... nu-mi ofere sansa de a trai o minune... un drum la Paris...??? !

Je regarde la vie... Est tres belle et tres facille. :) Je suis fatigue. 

Mi-e dor de TINE, viata... speranta.... frumusete... joaca.... veselie.... reusita!

Turnul Eiffel

Turnul Eiffel

Paris este numele umbrelei albastre din cuierul de sticlă.

Fiecare atingere e un strigăt spre sufletul tău îngheţat.

Dalele întunecate ale oraşului şchioapătă de dor.

Tocurile se agaţă mohorâte de scările ce urcă în turnul Eiffel.

Geamurile restaurantelor poartă urma buzelor mele.

Sena murmură că vei veni 

Când ceasul indică ora când ne-am născut unul pentru celălalt.

Bordura îmi simte căldura trupului.

Rochia cusută din vise şi tivită cu speranţe

Se împrieteneşte cu pardesiul croit din fricile amorului.

Druumurile noastre se întretaie la Paris

Oraşul în care iubirile se nasc şi mor,

Îmbrăţişările se metamorfozează în lei de mare,

Iar cuvintele amorţite de vânt devin cenuşă.

La Paris, birjar

Credeam ca imi trecuse "nebunia" cu dorinta arzatoare d ea ajunge la Paris. Se pare ca nu. Ca orice foc care nu este stins complet, el mocneste, si la prima rafala de vant se reaprinde.

Citeam "Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri" de Eric Emmanuel Schmitt (intr-adevar minunata, de devorat si de invatat)... am descoperit ca este francez, doctor in filozofie. Apoi, am primit pe mail un articol despre un francez de 27 de ani, student la sociologie in Strasbourg, care caltoreste pe bicicleta. Pe 9 februarie a ajuns si in Romania. I-am scris un mail. Culmea, mi-a si raspuns. I-am multumit apoi si i-am cerut scuze ca l-am deranjat cu problemele mele, de fapt am cerut informatii despre editurile din Franta. Mi-a raspuns din nou, spunand ca regreta ca nu cunoaste pe cineva care ma poate ajuta, dar in niciun caz nu este nevoie sa imi cer scuze.

Stiu ca voi reusi si voi reusi singura, pe mintea mea, prin eforturile mele. Zambesc... amintindu-mi de prietenul care locuieste de 19 ani la Paris, care imi luase manuscrisul spunand ca ma ajuta el sa public acolo. Hahahahaha.... stiam ca il va arunca la primul cos de gunoi, din Romania... nici macar la Otopeni nu va ajunge manuscrisul meu. Ma amuza si acum monologul lui: " Te ajut. Voi scrie pe CV-ul tau la persoana de contact numele meu. va fi bine!" (daaaaaaaaaaaa... si marmota invelea de zor minciunile in staniol si plangea cu lacrimi d ecrocodil de cat de penibil era acest barbat, cu o varsta considerabila, in fata tinerei frumoase, care il privea zambind, gandindu-se: "cat mai minte omul asta? are o norma intreaga? "). Ce om! Acum, sunt linistita. S-a logodit. A postat fericirea pe facebook... care pare a fi cartea intima a mapamondului.

Mi-am amintit de cursurile de limba franceza din toamna. Mi-am amintit ca pot... mi-am amintit ca imi DORESC... mi-am amintit ca sunt tanara si inteligenta. Mi-am amintit ca viata este frumoasa si merita traita din plin. E greu uneori sa imi pastrez gradul de optimism, dar nu imposibil. Mi-am amintit ca silueta ma ajuta sa fiu pentru cateva luni, chiar ani, fotomodel la Paris. Mi-am amintit ca pana si bancomatele imi afiseaza totul in franceza. Semnele sunt de partea mea...

Je m'apelle Claudine. Je suis ecrivain pour les enfants. Merci beaucoup pour tout...