duminică, februarie 19

La Paris, birjar


Credeam ca imi trecuse "nebunia" cu dorinta arzatoare d ea ajunge la Paris. Se pare ca nu. Ca orice foc care nu este stins complet, el mocneste, si la prima rafala de vant se reaprinde.

Citeam "Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri" de Eric Emmanuel Schmitt (intr-adevar minunata, de devorat si de invatat)... am descoperit ca este francez, doctor in filozofie. Apoi, am primit pe mail un articol despre un francez de 27 de ani, student la sociologie in Strasbourg, care caltoreste pe bicicleta. Pe 9 februarie a ajuns si in Romania. I-am scris un mail. Culmea, mi-a si raspuns. I-am multumit apoi si i-am cerut scuze ca l-am deranjat cu problemele mele, de fapt am cerut informatii despre editurile din Franta. Mi-a raspuns din nou, spunand ca regreta ca nu cunoaste pe cineva care ma poate ajuta, dar in niciun caz nu este nevoie sa imi cer scuze.

Stiu ca voi reusi si voi reusi singura, pe mintea mea, prin eforturile mele. Zambesc... amintindu-mi de prietenul care locuieste de 19 ani la Paris, care imi luase manuscrisul spunand ca ma ajuta el sa public acolo. Hahahahaha.... stiam ca il va arunca la primul cos de gunoi, din Romania... nici macar la Otopeni nu va ajunge manuscrisul meu. Ma amuza si acum monologul lui: " Te ajut. Voi scrie pe CV-ul tau la persoana de contact numele meu. va fi bine!" (daaaaaaaaaaaa... si marmota invelea de zor minciunile in staniol si plangea cu lacrimi d ecrocodil de cat de penibil era acest barbat, cu o varsta considerabila, in fata tinerei frumoase, care il privea zambind, gandindu-se: "cat mai minte omul asta? are o norma intreaga? "). Ce om! Acum, sunt linistita. S-a logodit. A postat fericirea pe facebook... care pare a fi cartea intima a mapamondului.

Mi-am amintit de cursurile de limba franceza din toamna. Mi-am amintit ca pot... mi-am amintit ca imi DORESC... mi-am amintit ca sunt tanara si inteligenta. Mi-am amintit ca viata este frumoasa si merita traita din plin. E greu uneori sa imi pastrez gradul de optimism, dar nu imposibil. Mi-am amintit ca silueta ma ajuta sa fiu pentru cateva luni, chiar ani, fotomodel la Paris. Mi-am amintit ca pana si bancomatele imi afiseaza totul in franceza. Semnele sunt de partea mea...

Je m'apelle Claudine. Je suis ecrivain pour les enfants. Merci beaucoup pour tout...

4 comentarii:

vavaly spunea...

Aceasta este cu adevarat Claudia pe care o cunosc si o iubesc. Daca tu iti doresti cu adevarat mult mult vei reusi. Am vazut o replica intr-un film pe care mi-am notat o si o tin mereu in fata mea pe laptop: " In viata trebuie sa te hotarasti ce vrei si sa incerci sa faci totul pentru a obtine ceea ce vrei!". Mult mult succes!

adriana spunea...

CLAUDIA, mai avem salata. Te asteptam

Rêve blanc spunea...

Ati vorbit in franceza?:)

DOAR NOI spunea...

@ vavaly:

Multumesc valy... macar incerc..nu vreau sa raman cu sentimentul ca puteam face asta si nu am incercat...

Plus ca, aici am impresia ca ma irosesc... nu stiu.. vreau sa ma rup de tara putin....:)

@ Adriana:

multumesc mult Adriana!

@ Reve blanc:

daa... in franceza..si culmea a inteles. Apreciez ca mi-a raspuns... lucru pe care romanii nu o fac. :)