joi, februarie 23

Greu de greu cu dorul mic

Greu cu greu rezulta fericire.
Ma pierd in amintiri frumoase.
Unele din ele au deventi superbe pentru el.
Nici eu nu stau chiar atat de rau.
De ce mi-e ciuda ca amintirile lui s-au pierdut?
Plang ca nu ma mai cauta....
E oare relevant?
Urasc minciuna... si in asta constau amintirile mele.
Ma debarasasem de ele,
Pe calea curajului asumat, a evolutiei.
Fiecare din noi are dreptul la fericire.
Cinste lui ca a fost mai rapid.
E imposibil sau atat de greu sa spui ceva?

Ma pierd in temeri... din nou... si mi-e ciuda...
Ma pierd in timpul petrecut in doi si mi-e ciuda...
Ma pierd in speranta ca viata mea se va opri curand... si mi-e bine...

2 comentarii:

Liuba spunea...

ce frumos! bravoooo

DOAR NOI spunea...

@ Liuba:


Multumesc... de fapt e sfasietor de trist sau mai degraba dureros pentru mine, insa.... asta e viata... :)