Luni. Zi libera pentru mine. Mi-e dor nebun de stat eu cu mine. Ma trezesc tarziu si mi-e asa bine. Ma intind si visez cu ochii deschisi. E soare si e cald afara.Turturii lungi, fiorosi, se topesc pic cu pic. Plang de ciuda ca pleaca din locuri dragi, ca nu vor mai vedea oameni pana in iarna viitoare.
Formez numere. Primesc telefoane. Zambete. Tristete. Vesti bune. Vesti triste.
Pornesc spre manastirea Radu Voda. Ma rog cum ma pricep.... La poarta bisericii, un pusti de vreo 4-5 ani,imi cere bani. Nu-l privesc, deoarece nu i-as rezista. Nu am bani in aceasta perioada, si am destule datorii si cheltuieli. Pustiul nu s elasa.
-Domnita, nu vreau bani. Va rog, ascultati-ma.
Inima mi se face tandari, se topeste ca inghetata in fata soarelui jucaus.
Cei mai frumosi ochi verzi vazuti vreodata - si mie nu prea imi plac ochii verzi - ma fixeaza.
- Nu vreau bani.
-Bine, raspund, dar totul se rezuma la bani.
-As vrea, daca aveti pe acasa, niste hainute. Si... as mai vrea niste cizme lungi si negre.
-Bine, am sa caut si am sa iti aduc.
-Daca puteti, va rog, imi aduceti si niste jucarele?! Eu nu prea am.
Aici, m-a atins. Bucuria si dorinta jocului, a magiei copilariei.... m-a determinat sa decid.
-Iti voi aduce.
-CAnd? intreaba cu privirea atintita asupra mea.
-Maine, promit.
- Unde ne intalnim?este intrebarea pustiului.
Apare si o fata la vreo 17 ani.
-Este fratele meu. Chiar veniti maine? Multi ne promit, dar nu se mai intorc. Va las un numar de telefon sa ne sunati cand veniti.
Off... bani de telefon au.... imi zic...poate gandesc gresit si judec. Nu stiu....
Adesea sunt trista ca nu am copiii mei, si atatia oameni au copii si nu le acorda atentie si nu le asigura un trai decent, si fac copii in nestire. In fine, mi-am promis ca nu ii mai reprosez asta lui Dumnezeu....
Voi face un pachet cu ce gasesc si ii voi duce acelui baietel, care a stiut sa isi negocieze atat de frumos dorintele.
Visele se implinesc. Zambesc cand imi amintesc ce frumos vorbea baietelul intalnit azi. Avea un timbru atat de melodios... :)
Formez numere. Primesc telefoane. Zambete. Tristete. Vesti bune. Vesti triste.
Pornesc spre manastirea Radu Voda. Ma rog cum ma pricep.... La poarta bisericii, un pusti de vreo 4-5 ani,imi cere bani. Nu-l privesc, deoarece nu i-as rezista. Nu am bani in aceasta perioada, si am destule datorii si cheltuieli. Pustiul nu s elasa.
-Domnita, nu vreau bani. Va rog, ascultati-ma.
Inima mi se face tandari, se topeste ca inghetata in fata soarelui jucaus.
Cei mai frumosi ochi verzi vazuti vreodata - si mie nu prea imi plac ochii verzi - ma fixeaza.
- Nu vreau bani.
-Bine, raspund, dar totul se rezuma la bani.
-As vrea, daca aveti pe acasa, niste hainute. Si... as mai vrea niste cizme lungi si negre.
-Bine, am sa caut si am sa iti aduc.
-Daca puteti, va rog, imi aduceti si niste jucarele?! Eu nu prea am.
Aici, m-a atins. Bucuria si dorinta jocului, a magiei copilariei.... m-a determinat sa decid.
-Iti voi aduce.
-CAnd? intreaba cu privirea atintita asupra mea.
-Maine, promit.
- Unde ne intalnim?este intrebarea pustiului.
Apare si o fata la vreo 17 ani.
-Este fratele meu. Chiar veniti maine? Multi ne promit, dar nu se mai intorc. Va las un numar de telefon sa ne sunati cand veniti.
Off... bani de telefon au.... imi zic...poate gandesc gresit si judec. Nu stiu....
Adesea sunt trista ca nu am copiii mei, si atatia oameni au copii si nu le acorda atentie si nu le asigura un trai decent, si fac copii in nestire. In fine, mi-am promis ca nu ii mai reprosez asta lui Dumnezeu....
Voi face un pachet cu ce gasesc si ii voi duce acelui baietel, care a stiut sa isi negocieze atat de frumos dorintele.
Visele se implinesc. Zambesc cand imi amintesc ce frumos vorbea baietelul intalnit azi. Avea un timbru atat de melodios... :)
2 comentarii:
daaa e o situatie nu atit de placuta!
sper ca se va bucura din plin micutul.
Ai o inima mare si asta e pentru ca tu esti :)
aaa shi inca ceva: eu tot am ochii verzi hihihihihi :P
@ Liuba:
sper sa nu ma fac d eras si sa ajung..sunt cam obosita...:)
Trimiteți un comentariu