sâmbătă, septembrie 25

la teatru... asa, din senin



am devenit de o nesimtire sora cu moartea... sau nu stiu cum sa formulez.
am atins un stadiu de echilibru si m-am cufundat intr-o stare de bine. citesc rautati si zambesc... "cata ironie! cata rautate gratuita... oare de ce? de si-o crea o stare de chin sufletesc? oare nu stie ca toate se platesc?" asa gandesc acum cand aud si vad si citesc rautati, frustrari, priviri dusmanoase... nu vreau sa ma mai las manjita, terfelita in noroi. chiar tin la igiena mea sufleteasca mai mult ca niciodata. am inceput sa ma iubesc. ma vad "frumoasa" si mi se spune asta... :)) culmea!

azi, ţîîîîrr telefonul! ee... nu suna asa, dar nu stiu sa transcriu melodia (mai am de invatat, stiuuu!).
-mergem la teatru?
-pai si azi si maine?
- ce daca, eu as merge in fiecare zi!
-ah, si eu, dar...
-te rog nu iti mai face o mie de ganduri, cat costa, daca vom gasi bilete! invata sa traiesti!
-asa am sa fac. sigur, mergem!

.... am oferit tot timpul atat de mult - de primit mai rarut ca-i mai dragut... (atat de dragut ca oboseam si spuneam: Gata!) - incat nu ma pot bucura de ce primesc. o prietana imi spunea ieri, ca viata imi ofera un cadou si mi-e teama sa-l deschid. da, exact asa ma comport. de parca as fi facut o mare prostie si ma pedepsesc singura. e ca si cum as manca dintr-un tort al unei mirese care se marita peste doua ore! :))

... si iata asa, am ajuns la teatru, la Teatrul National si am vizionat piesa "S-a sfarsit cum a-nceput" cu Mihai Constantin (Ionica din Liceenii). am ras si ne-am destresat.

-hai sa bem un suc! spune-mi unde sa mergem!
-stai sa ma gandesc!
-nu, nu din nou! nu te mai gandi unde este mai ieftin!
-ha ha ha!
la un moment dat, ma intristez... sau poate e oboseala.
-zambeste, te rog, te prinde atat de bine!
"zambetul este un gest neimportant care poate preschimbafapte importante". acesta este un citat gasit intr-o carte asta seara, la Libraria Noi, unde am ajuns inainte de a incepe spectacolul.

nu-mi vine a crede ca mi se intampla mie.... ca discut deschis si comunic lejer - fara emotii si stres (dar am declarat ca m-am facut o nesimtita) - despre carti, muzica, genetica, Dumnezeu, sport, arta....

pe drumul spre casa, ma gandeam sa fac o lectie deschisa realizata sub forma de piesa teatru... scriitor moi, regizor moi.... :)) poate primesc o prima de la Funeriu.... :)
sursa fotografiilor site-ul TNB

2 comentarii:

Iuliana spunea...

Wow! Doua seri de teatru la rand! Super! Va doresc cat mai multe seri frumoase!

Deschide cu bucurie toate cadourile pe care ti le face viata!

DoarEu spunea...

@Iuliana:

Da, Iuliana, doua seri consecutive la teatru... Zi si tu ce noroc a dat peste mine :))

Apreciez si traiesc totul ca si cum ar fi ultima zi a vietii mele... simplu, concret, fara sperante, fara minciuni, fara masti...