Un grafician deosebit! Emanuel Pavel

Am descoperit un interviu cu omul talentat care mi-a realizat grafica pentru "Tobias, elefantelul colorat" (Ed. Aramis), cat si pentru "Tolba cu povesti" (ed. Cadrelor Didactice).

Imi doresc sa ii mai ofer sansa unei colaborari! Cine stie!?

http://www.activitaticopii.ro/editorial_emanuel_pavel

Povestile prind contur cu Emanuel Pavel

Emanuel Pavel este unul dintre ilustratorii actuali de carte pentru copii, atât literatură (ultima apariţie - Elefănţelul Tobias), cât mai ales materiale educaţionale pentru preşcolari şi şcolari mici. Activitatea sa acoperă mai mulţi ani de colaborare cu edituri precum Ana, Aramis, Paralela 45, ultima apariţie din seria celor educaţionale fiind pachetul integrat pentru grădiniţă "TimTim-Timy".
Un artist de "modă veche", Emanuel Pavel crede încă în ilustraţiile prietenoase cu copii, mai puţin artistice şi mai mult tovarăşi de joacă.

1. Spune-ne ceva despre tine şi povesteşte-ne, pe scurt, despre cartile pe care le-ai ilustrat.

Desenez de mult, din clasa a cincea, de când am răsfoit prima revistă PIF din viaţa mea. De atunci am vrut să desenez la fel de frumos ca toate desenele din acele pagini minunate. Aşa am inceput. Fără alţi profesori, decât Pif şi Hercule şi Rahan şi toti ceilalţi membri ai acelei familii desenate. Acum, am aproape 40 de ani şi continui să desenez. Nu vreau să mă opresc prea curand.
Am ilustrat multe cărţi în ultimii trei-patru ani pentru edituri prestigioase din Bucureşti şi nu numai. Cele mai multe dintre cărtile ilustrate sunt manuale scolare şi caiete didactice, apoi ar fi cărtile de poveşti. Dintre acestea, printre cele mai dragi mie sunt „"Povestea bradului" (Ed. Aramis) şi Tobias, elefanţelul acela albastru (tot la Ed. Aramis) despre care aţi mai scris şi dvs.

2. Care era cartea ta preferată în copilărie?

Winnetou. Am citit-o in clasa a cincea. Dupa aceea, multi ani la rând, am recitit-o măcar o dată pe an. Deşi stiu ca stilistic e plina de stângăcii, deşi ma zgârie teribil în timpanul lecturii şi mă amuză naivitatea relatării aş reciti-o din nou cu mare placere. Nu ma întrebaţi de ce, nu mi-e încă clar.

3. Care sunt ilustratorii de cărţi pentru copii care te inspiră cel mai mult?

Nu am un ilustrator preferat. Unii mă inspiră pe moment, apoi îi depozitez în sertarele memoriei. Apoi, vin alţii. Caut mult pe internet... grafică. Îmi place foarte mult stilul grafic al benzilor desenate americane, de la care, de altfel, "am împrumutat" dinamica. De fapt, această dinamică, combinata cu inocenţa stilului Disney, stau la baza stilului meu de desen. Totuşi.... lipit de suflet mi-a rămas un nume „din vechime": Livia Rusz, desenatoarea volumului "Cipi, acest pitic urias".

4. Ce anume din viaţă te inspiră?

Tot timpul mă inspiră familia: soţia şi copilul meu. În acelasi timp însă, în fiecare zi se adaugă câte ceva nou. De dimineaţă, de cum iau contact cu oraşul şi până ajung la serviciu văd nori, maşini, oameni, copaci, pisici şi căţei... Toate acestea sunt pline de detalii expresive, care mă impresionează şi mi se desenează în minte.

5. Ce carte pentru copii ţi-ai dori să fi ilustrat tu?

Cele pe care nu le-am ilustrat încă... Glumesc! Adevarul e că nu m-am gândit până acum la asta. Ştiu însă sigur că mi-ar plăcea să realizez un roman grafic pentru copii, o adaptare în stilul benzilor desenate după un roman românesc. Am în minte câteva titluri şi sper să le pot aşeza cândva pe hârtie.

6. În viziunea ta, ce anume poate determina un copil să se apuce de citit sau să iubească lectura? Cum putem noi, ca părinţi, să ii îîncurajăm?

Părinţii pot invăţa copilul să iubească lectura. Ca părinte, cred că ar trebui să povesteşti cot la cot cu prichindelul tau, aplecat peste o carte de poveşti, aproape zi de zi. Chiar şi numai câte o poveste pe zi. Contează foarte mult. Cred că obişnuinta formează reflexul lecturii.

7. Părinţii tăi te-au îîndreptat spre lectură, citeau la rândul lor? Cum s-a dezvoltat îîn tine pasiunea pentru citit?

Bunicul m-a indemnat catre lectură, m-a încurajat şi sprijinit. Citea mult şi el. Aşa am crescut, citind cărtile aduse de el pentru mine. Multe, multe. Şi parintii mei citesc şi citeau mult. Cum s-ar zice, am lectura în sânge.

8. Cum vezi viitorul pieţei de carte pentru copii, global şi îin România, îin special?

Complicat de zis. Personal, intuiesc o creştere semnificativă a rolului ilustraţiei în reprezentarea noţiunilor şi valorilor, din dorinţa de a simplifica cât mai mult întelegerea pentru copii. Excesul acesta de grafică nu mi se pare chiar ok pentru exerciţiul lecturii. Desenul trebuie să completeze, nu să înlocuiască lectura. Aşa cred eu.
Şi despre tendinţe: acum prea totul a devenit de plin de "magie", poţiuni fermecate, prinţese roz, roboţi şi monştri în tipăriturile pentru copii, chiar şi pentru cei mai mici. Din punctul meu de vedere, să torni asemenea "licori" la rădăcina unui vlăstar cu ochii mari şi zâmbet inocent, înseamnă să parazitezi drumul lui către soare. De altfel, eu nu am ilustrat aşa ceva până în prezent şi mă feresc cât pot de asta.

9. Ne poţi spune la ce proiect lucrezi acum?

Eee.. ştii cum e.. proiectele, mai ales cele în lucru, sunt confidenţiale. Pot doar atât să spun: poveşti. De altfel, pe blogul personal (multe-desene.blogspot.com) postez imagini din aproape fiecare proiect finalizat, la scurtă vreme de cum iese de sub tipar. Vă invit să veniţi şi să re-veniţi pe blog cât mai des pentru a va bucura de desene noi.

10. Ce ai vrea să mai adaugi?

Vă doresc tuturor lecturi minunate. Şi ani multi, să vă bucuraţi de ele.

Un interviu acordat Laurei Frunza pentru ActivitatiCopii.ro.