Text cu T (teribil de temator) - de PSI

t... de la tine.

tăcere. trecătorile toate îşi toarnă pe tâmple tandreţurile tinere şi tardive. tu treci. totdeauna tu treci, tivind trotuarele cu tălpile tale. ca un titirez pe trepte, ca un tunet tangibil, cu tâmpla-ţi ca o toartă de timp ce trosneşte mut, tu taci şi treci. trambulină de vânt, trup tras pe roţi de tristeţe, telurice trestii tresar în taină, în urma-ţi, şi în timpane se aude tăvălugul liniştii tropotind.

tăcere. trompete vestind-o, trăgând timpul, acest tigru tânăr şi tenace, la tine, la mine. pe tavan, trei tâmplari ce taie totul pe din două: taine şi tainuri de lemn şi osândă, trupuri şi toarte, tipsii şi turbane sub care tac tremurând.

tăcere. timpul meu şi trupul tău: o trestie în topire, o taină, un sărut. tutun ars în fum translucid, tren trecând peste tâmple, testament pierdut al unui timp trecut, toate amintind de tine.

tresar: tu! te iubesc, tontule! ;)

Recunoaşterea

În sufletul ei s-a aşternut liniştea. El a recunoscut că nu este pregătit pentru o relaţie, că îi este teamă. Ea ştia acest aspect al trăirilor lui, de mult. Se cunoşteau de 7 ani. Nu voia nimic de la el. Îl suporta în viaţa ei, pasager, ca pe un copil major, care se întoarce periodic la părinţi să îşi încarce bateriile. Chiar dacă nu recunoştea, avea nevoie de ea, femeia puternică, să-l asculte, să-l scoată în lume. Ea socializa permanent. Cunoştea oameni şi avea planuri. (pântecul ei era mai pregătit ca oricând să adăpostească prunc; îşi dorea să se joace cu un bebe frumos, vesel şi isteţ; aştepta momentul unei iubiri, fie ea şi de moment; stăpâna lui era echilibrată; ştia foarte bine ce vrea şi dorinţele i se împlineau periodic, pe rând, aşa cum erau scrise în agenda visurilor).

- Am obţinut post la universitatea din Cluj. Ce zici? Să merg?
- Dacă aştepţi să te implor să rămâi sau să-ţi promit că te voi lua de nevastă, te înşeli!
- Dacă tu crezi că mă simt legată de tine, te înşeli. AMARNIC!

Era un test. Atât. Era la un pas să-şi împlinească visele. Parisul o aştepta. Poveştile o căutau, iar copiii au nevoie de ea şi de scrierile ei.

Mâinile ei calde, cu degete lungi şi subţiri, admirate cândva, îi ating miraculos pântecul. Oare va dospi sămânţa? Facă-se voia lui Dumnezeu. Amin. :)

Sunt MANDRA ca l-am intalnit :) - MARIO BARANGEA

Cursurile lui sunt minunate... calmul si vocea blanda te determina sa mai vii la cursurile lui.Cultura lui te inhiba la un moment dat. Cu toate acestea, este un om deosebit, care stie sa coboare la nivelul fiecaruia.

Cautati-l la cursurile sustinute la Fundatia Calea Victoriei. Veti fi "vrajiti" de lucrurile ce le veti descoperi alaturi de acest om. :)

http://www.trilulilu.ro/TVR1/8c652842430e54

TEXT cu teribilul T - de Liuba G. (esti minunata!)

“Tu - cel care ai fost trădat”

Bătea un vînt tăios cînd te-am cunoscut.

Era toamnă!

Tu tremurai tot.

Îmi era teama să te trezesc. Tu erai treaz, dar trudit, tulburat de gînduri chinuitoare.

Frunzele de tei cădeau peste tălpile tale dezgolite. Văd și acum acel tablou teribil cînd trecătorii treceau în tăcere pe lîngă tine fără a-ți transmite un zimbet tacticos.

Îți priveam în tăcere ochii tăi triști și îți analizam trăsăturile feței, te vedeam un tînăr de treabă, talentat cu un trecut trist, cu o copilarie trudită...

Timpul trecea, iar eu tot mă temeam să mă apropii de sufletul tău tandru.

Eram la tulpina teiului cînd glasul tău m-a tulburat, mai întrebat dacă am trădat pe cineva și ai spus tremurator cît de mult țineai la ea.

Eu si filmele

Puteti rade. Nu, nu sunt cinefila puteti strga in cor si arunca in mine cu acadele. Insa, viata, imi ofera mereu lamai din care eu prepar cea mai delicioasa limonada. Invat, in fiecare zi - cu greu recunosc - sa ma debarasez de falsi amici, care imi tot vand gogosi, de parca as fi nemancata. Pornind de la asta, am vizionat un film minunat: OSTROVUL. Film rusesc.
Personajul principal, in timpul primului razboi mondial, este fortat de catre nemti sa-si impuste comandantul, astfel salvandu-si viata. Cu teama si maini tremurande il impusca. Apoi, se bucura de faptul ca este in viata. Ajunge la o manastire retrasa, intr-un ostrov (insula). Se roaga neincetat lui Dumnezeu pentru a-i usura sufletul d ecrima. Capata puterea de a vindeca. O femeie vine sa ii ceara dezlegare pentru un avort, deoarece nu era casatorita si risca sa nu se mai casatoreasca niciodata. El ii spune ca va da nastere unui copil de aur, un baiat minunat. Peste ani, vine la el comandantul pe care el il crezuse mort. Fiica lui era posedata de diavol. Calugarul o salveaza. Ii cere fostului comandant sa ii permita sa i se spovedeasca. Acesta ii da iertarea. Fusese impuscat doar in umar si se rostogolise peste bord.

Filmul este despre iertare... detasarea de lucruri materiale.... iubirea celor dragi si apoi iubirea de bani, slujba, pasiuni.

A fost o lectie.... grea lectie, dar insusita cu drag.

Am inteles ca nu este cazul sa ma prind cu dintii de oameni ce mi-au promis ca imi vor - de exemplu - cartile scrise de ei. M-au pacalit o data, a doua oara este deja prea mult....
Am inteles ca "prietenele" care nu-mi mai raspund, nu mai au loc si importanta in viata mea.

Ca o consecinta a linistii ce m-a cuprins, am primit azi, in dar, pe mail acest film minunat. Eu am lecturat cartea, am vazut filmul... iar azi l-am revazut. Este impresionant... Te unge pe suflet.

VIZIONARE PLACUTA TUTUROR!

http://www.1filme.ro/2010/12/22/eat-pray-love-mananca-roaga-te-iubeste-2010/

TEXT cu magicul T - de Mariana H.

TESTAMENTUL TĂINUIT
Trist, ai tăiat un trandafir, mi l-ai trimis cu spini cu tot.
Cu un ac am tatuat petalele trandafirii şi-am scris un testamet !
Textul l-am tăinut, în inimă l-am ţintuit.
Pe tocul uşii scria: teren minat !
Cu toate că ştiai, tu, tembel , trădător şi traseist sentimental , n-ai tatonat terenul !
Totul îmi plăcea la tine:
mersul ţanşos, tonul de tenor, tenul, tunsoarea,mirosul de tutun, trupul, şi tandreţea ta !
Ţie, ţi-a fost teamă să ieşi din ţarcul tău !
Un tren terorizându-mă, ne-a despărţit!
Dacă-ai fi strigat tare: „ ia-mă cu tine”...
Trandafirul meu , tot timpul, peste tot prin troienele vieţii mele , tu ai tronat.
Testamentul pe petalele de trandafir începea cu „ te iubesc” , tot aşa se termina!
Sătul de tot ce ai trăit, tristeţile te-au troienit , te-ai sfărâmat ...
Tony e târziu să-ţi mai trimit, testamentul tăinuit!
Tina Tomescu

Nu mai e timp - Holograf si Angela Gheorghiu

Visati si veti reusi

Foto: nicolas_gent | Flickr.com

“Visele nu determină locul unde veţi ajunge, dar generează forţa necesară pentru a vă scoate din locul unde vă aflaţi. Visaţi la stele, ca să puteţi păşi pe Lună. Visaţi la Lună, ca să puteţi păşi cel puţin pe munţii cei înalţi. Visaţi la munţii cei înalţi, ca să puteţi avea demnitate, atunci când traversaţi văile eşecurilor şi ale frustărilor.”

Augusto Cury

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …
… că puterea nu vine din capacitatea fizică. Ci vine dintr-o voinţă de neclintit. Mahatma Gandhi a spus aceasta şi avea dreptate. Şi încă câtă dreptate. Tatăl meu mi-a transmis aceasta pe o altă cale. De multe ori în copilaria mea obişnuia să spună: “nu accepta niciodată ‘nu’ ca şi răspuns” şi mi-a explicat că se referea nu numai la oameni ci chiar de la viaţă însăşi. Viaţa se poate mula pe voinţa noastră mai mult decât am crede. De fiecare dată?! În fiecare clipită? NU! (Bine, de fapt, DA… doar că probabil aceasta nu va fi experienţa noastră, excepţie făcând dacă am atins un nivel de Măiestrie.) Dar mai mult decât ştim. De fapt, aşa stă treaba. Dacă nu ştim că viaţa se mulează pe voinţa noastră, nu o va face. Aşa că secretul este să ŞTII că viaţa este de partea noastră — şi nu aşteaptă decât să preluăm comanda. Vezi ce a făcut Gandhi.
Cu dragoste, prietenul tău, Neale Donald Walsch ~ www.humanitysteam.ro

iarna... elevi si amintiri

Ultima ora... tarziu in noapte... 19.20.

Elevii cu un chef nebun de vacanta, de joaca si distractie. Cateva eleve erau ude la orele mele... nu puteau sa stea in banca caci inghetau...

Elevele de la o clasa de a X-a, ma roaga sa le scot pe la iesirea profesorilor. Le ascult. Imi amintesc frecusurile din adolescenta... :) piedici... suferinta... ger.. :)

Un elev, isi suna colegii pentru a-i indruma pe drumul corect.
-Daca nu le lasati in pace, iti trec nota de 4 pe care o meritai azi.
- Robert, anuleaza tot. Profa ne da 4 daca le frecam pe fete. Vedeti doamna ca v-am ascultat.
Zambesc... copiii astia... dar nici eu nu am mai multa minte.

Text cu T de la Tolba - de Matei si Maria - Multumesc!!!

Matei si Tolba cu Povesti

de Maria Matei

Claudiei, cu toata dragostea

Toate lucrurile din jur zaceau inmarmurite in tacearea aceea taioasa, rece, de parca arunca intimpane tonul nesfastit al unui dor teribil dupa tati. Matei era suparat, suparat de-a dreptul, o suparare incarcata de tristete si emotii. Trebuia sa mearga impreuna in acest week-end latara, intr-un satuc de munte, doar ca tati trebuia sa se imparta totdeuna intre bucuriatumultoasa, trepidanta, din familie si nesfastitul, solicitantul, mancatorul-de -timp-joaca-energie job.

Tanjea dupa omul de zapada pe care tati ii promisese ca il vor modela impreuna; pregatise pentru nas un morcov, pentru nasturi trei bumbi de taciune – cativa carbuni tainuiti in graba intr-o punguta pitita in traistuta viu coloata, un fular ros de timp, tarcat si cu multe fire trase.

Timpul trecu si telefonul tipa a amanare; tati nu va sosi la timp, intervenise ceva urgent la lucru si toate planurile lor se schimbara. Timpul se va scurge totusi in asteptare. Mama il imbratisa; simtise si ea ca tatal lui Matei suferea – il auzi in telefon tusind nervos si sugrumat a iritare si se simti impartita in doua lumi – a copilariei si cea a adultilor. Se tulbura si ea si tacu. Ii iubea si ii intelegea pe amandoi deodata. Nu avea intodeuna un plan de rezerva, dar cauta cu mainitremurande cartea preferata a micutului Matei. Tolba cu Povesti il linistea totdeuna pe Matei,tragandu-l intr-o atmosfera transpirand de incredere, a trairi enigmatice, fantastice,.

Din Tolba isi luau amandoi portia de bucurie, cu tacamuri de argint, de parca mancau o tartadelicioasa gatita din cuvinte magice, in tinda unei casute de poveste. Tolba, scrisa de tanaraei prietena, ii hranea pe amandoi seara de seara, tinandu-i cu sufletul la gura, intorcandu-i intrecut, in vremuri de poveste, aducandu-I mai apoi intr-un prezent in care un bob de mazare gazduit intr-o teaca poate oferi intelepciune unui copil iubitor. Tristetea pieri, bucuria infiripatatimid la inceput stralucea acum pe chipurile lor. Matei se grabi sa-si aduca trusa de carioca intoate culorile curcubeului si se tolani pe traversa pufoasa ce imbraca podeaua de lemn. Trecuprintre paginile cartii, desenand in carioca, poveste dupa poveste. Tainui numai pentru el culorile alese si cand se simti eliberat de dorul pentru tati transpuse in desenarea povestilor Claudiei – tanara povestitoare ce ii imbratisase pe amandoi cu darnicia si blandetea ei – zvacni in sus cu chiote de bucurie. Mama tresari si rase in hohote eliberata de frustrarile tainuite pana atunci in suflet. Trecusera ore de atunci si in usa se auzi cheia rasucinsu-se. Toate bagajele, asteptara cuminti la usa si erau gata de plecare. Un singur lucru mai trebuia impachetat si Matei aseza in traistuta cu bumbi de taciune, Tolba cu povesti colorata in culorile dorului de joaca cu tati!

Uneori doar povestile pot impaca inima tanjind de dorul de parinti si de joaca. Seara de seara Matei se imbraca in straie de poveste, calatorind agatat de un puf de papadie. Nu stiti inca despre ce este vorba? Nu puteti afla altfel decat citind Tolba cu povesti a Claudiei!

Sfarsit!

Copii si Mame - editori /redactori: Maria & Vavaly http://copiisimame.wordpress.com/ Atelier de Creatie Virtual - editori/redactori: Maria & Vavaly http://virtualworkshop-copiisimamici.blogspot.com/

Text cu T.... de Scriitor anonim - Multumesc!

http://scriitora.blogspot.com/2012/01/taramul-tuturor_4220.html

Tărâmul tuturor…

Tic-tac, tic-tac!

Privesc terifiată la ceasul atârnat pe perete. Timpul se scurge! Toate visele pe care le-am avut s-au spart într-un târziu de rocile dure, așa cum se sparg valurile mării, transformând totul într-un tablou de uitare și tristețe. Îmi iau penița, tocită de trecerea ireversivilă a timpului, și transpun pe hârtie toamna sufletului meu, transformată în testament, în momentul în care m-am trezit trădată de toți tovarășii mei. Un simțământ tardiv dă năvală sufletului meu încă tânăr, și tind să cred că este doar un test teribil, la care unul dintre tovarășii mei, plin de trufie, mă supune și mă face să mă simt pe acest tărâm teluric, ca un turist taciturn ce tremură la fiecare atingere a răului. Îmi tricotez sufletul în taină în timp ce o senzație de tanatofobie aduce tribut finalului meu apoteotic. Tumultul ce mă învăluie odată cu lăsarea întunericului mă face să tremur până în măduva oaselor, deși atmosfera toridă din adâncurile pământului îmi topește toate temerile și trăirile și mă agață tandru, inițial, după care…tic-tac…timpul s-a terminat, pentru mine!

Gust cu sfială din infernul pe care mi l-am creat, mă închid în temnița tot mai îngustă și consider o terapie toate flăcările menite să mă terorizeze, aprinse de un tip traumatizant de trist… Lăsând la o parte încercările voastre teoretice și temporare, de a înțelege ceea ce se întâmplă…am ajuns pe tărâmul tuturor posibilităților!

Text cu T de Dagatha

<!--[if gte mso 9]> Normal 0 false false false EN-US X-NONE X-NONE MicrosoftInternetExplorer4

TRUP CIOPLIT

de Dagatha

Trăiesc?

Îmi tremur trupul trudit,

tovarăș tăcut al suferințelor triste.

Tind să mă-nalț,

și trag tare colțul de nor timpuriu,

dar mă tem.

Grozav tunet îmi urlă-n urechi tânguirea

păcatului tern

dintr-un turn al tăcerii divine.

Timpul mă tulbură astăzi tăcut.

Te-am uitat?

A fost tot o trăire

și-o teamă

ca-n teatrul cel mai absurd.

Iar o lacrimă tandră-mi sărută obrazul

topindu-se brusc în neant.

În tonuri de gri părăsit,

talazuri își mișcă

tâmplele mute.

Tund simțiri și-apoi fac iar portrete

și tac.

Te ascund, te tânjesc, te caut, te-alung....

Te adun din nisipuri, te-adulmec din mare,

te desprind din copite de cai alergând.

Torc fire de lână albastră

și țes cu tandrețe

trup nou, potrivit.

Textele cu T - apar apar apar, frumoase si magice

Text de Alina R.

Timpul se scurgea tacticos si tacerea trona peste toate. Un trecator de pe trotuar tusi sec. O tricicleta fuse uitata pe trepte, iar pe terenul de langa tapsan trestia se trecuse si tresarea tremurand in bataia vantului.
Tamara taiase tulpinile trandafirilor si acum trebaluia prin casa. Transpirase destul de tare de cand se apucase de treaba, dar aproape terminase. Doar tufanelele mai trebuiau udate. Ceasul arata ora trei si treizeci de minute.

Telefonul a trambitat ca o trompeta dar nu s-a deranjat, nu avea chef de stat la taclale.

Si-a tras un taburet in fata televizorului si ca teleghidata butona telecomanda in cautarea unei piese de teatru.

Tarziu in noapte, tacuta si trista, tanara a stins televizorul si a mers in dormitor. S-a dezbracat de treningul turcoaz si de tricoul trentaros si s-a trantit pe pat. Tablia a trosnit si tabloul turcesc de pe perete a trepidat usor.

Si-a mangaiat tandru motanul tarcat care incepuse sa toarca si a adormit. Se visa pe teritoriul tigrilor.

Scoala si povesti

Viscolul a tinut departe multi dintre elevii mei ce locuiesc in afara Bucurestiului. Azi,mai mult am ascultat si am stat la povesti... fiind putini pentru a preda.

Un domn scriitor, care m-a suparat zilele acestea folosind cuvinte mizerabile la adresa mea, luase decizia de a nu mai comunica sub nicio forma. Lucrand la o editura, ma rugase sa-i dau din povestile mele, sa vorbeasca acolo sa fie publicate. Nu s-a intamplat. Azi, imi trimite un mail, pentru a-mi spune ca editura vrea sa publice Tobias. "Ei, nu ma innebuni! E publicat si lansat si iubit deja de copii." "Bine, alte povesti!" Ok.. alte povesti... cine pe cine se salveaza acum? Nu conteaza... daca povestile ce le mai am scrise, pot ajuta - oameni mici si oameni mari - asa sa fie.

Am povestit cu o colega - profesoara de engleza, pensionara - despre teatru. Ce bine m-am simtit!!! Ca pestele in apa...:)

S-a schimbat orarul, deoarece se intoarce la catedra liderul de sindicat. Alta poveste reala si fascinanta... de enervanta... :)

Printre fulgii de zapada, m-am intors acasa... istovita dupa sapte ore de scoala si povesti.:)

O prietena ce-mi citeste blogul, mi-a dat o veste minunata despre povestile mele si fiul ei. mai multe detalii cand voi obtine dovada. :)

Mi-am facut un dus luuuuung, binemeritat.. un ceai fierbinte.... si ma bag sub plapuma, la povesti.... :)

Seara divina, ingerii sa va vegheze si somnul sa fie pufos!

Dorinte de iarna

“Viaţa este asemenea unui pian; ce îţi aduce, depinde de cum cânţi.”

Viscol.... temerile se cuibaresc adanc de frig si lene. As vrea o vacanta generala.... pentru toata lumea.... As bea ceai cu apa din zapada topita. As manca vise pe paine si zambete cu cafea. As sta in fata unui semineu, pe un covor de lana, invelita intr-un sal calduros si as citi. M-as intinde pe burta si as scrie romanul vietii mele si povesti cei mai veseli copii din lumea aceasta, de aici, pana departe la Polul Nord.

As calatori departe, in Africa sau Australia. As mangaia canguri si m-as plimba pe elefanti. As asculta muzica scoicilor iesite la mal.

As saluta Norocul strengar ce-mi surade adesea din buzunarul camasii mele largi si racoroase. Sperantele sunt baloane ce se ridica spre nori, apoi coboari in vietile celor mai zambareti oameni. Ingerii se vad de departe pe umerii oamenilor. Unii sunt tristi si nu s ejoaca cu ei. Ingerii sunt suparati si ei, dar nu renunta. Altii sunt fericiti si se imbratiseaza strans cu partenerii lor dee convietuire.

Iubirea si Armonia plutesc sub forma de vata de zahar, diferit colorata de la aromele pe care le au. Oricine se poate servi din ele, cand doreste si in ce cantitate vor. :)

Citesc povesti si mi-e atat de bine... si sunt povesti despre speranta, despre cancerul si boala care este de fapt un semn ca nu te iubesti suficient si este cazul sa te ingrijesti de tine... sunt povesti despre viata si oameni si probleme ce pot fi rezolvate... conteaza numai SA VREI!

Citesc si povestesc...:) Libraria Bastillia

Ma voi duce... habar n-am cand (sambata am olimpiada - sa-mi tineti pumnii si sa va rugati pentru elevii mei) sa cumpra cartea si sa o devorez, apoi sa-mi spun parerea sau doar sa o ascult pe a altora. Va stept si pe voi. La lectura si la impartasit impresii. :)

Va marturisesc ca Libraria Bastillia este un loc ideal unde poti uita de griji si de probleme.

In Al 9-lea Pod se beau cele mai ieftine cafele si ceaiuri, dar si cele mai gustoase. Totul e nou si renovat. lampadarele sunt desenate. Peretii te imbie la lectura si te fac sa zambesti. Este un loc fascinant, ca sa nu spun de basm sau de poveste sau ideal pentru deoratorii de carti, de cultura in general.:)

Vesti despre mine

Povesti mele au ajuns si in revista "Chemarea credintei", care se gaseste la biserici. Astept impresii. Ma bucur ca pot patrunde in casele oamenilor buni, cu credinta.

Acesta este mailul primit:

"Stimata Claudia Groza,

Cu bucurie va anunt ca a iesit de sub tipar nr. 17/ianuarie-februarie 2012 al revistei Chemarea Credintei. Dorim sa va trimitem un exemplar, de aceea va rog sa ne trimiteti adresa dumneavoastra.

De asemenea, doresc sa va anunt ca in numarul 18/martie-aprilie 2012 al revistei Chemarea Credintei va fi publicata povestioara Bobul de mazare. Acest numar va iesi de sub tipar pana la sfarsitul lunii februarie.

Pentru numarul 19/mai-iunie 2012 al revistei puteti sa ne trimiteti deja povestioara, in cazul in care o aveti pregatita.



Cu pretuire,

Narcisa-Mihaela"

*

Am primit multe telefoane prin care am fost sfatuita sa nu conduc azi. M-am riscat. Mi-a fost teama, recunosc. Inima imi batea nebuneste, iar sufletul se ghemuise intr-un ungher ingust.

*
Seara citesc povesti.Puteti rade, dar citesc povesti minuate, scrise de Jacques salome "Povesti despre rataciri, Povesti despre sperante". Sunt speciale, educative, magice. :)
*

Elevii vor vacanta. Sincer, si eu vreau. :)

*
Colegii mei sunt panicati si speriati de noua lege a invatamntului. Inclusiv eu, care nu stiu ce voi face, unde voi fi din septembrie. Insa, nu vreau sa ma mai stresez. Ce va fi, va fi. Le aranjeaza Dumnezeu pe toate.

*
Ma intorc la scris... scriu.. scriu si iar scriu... :)

II - Roman la întâmplare de Claudia Groza

*

- Parca erai punctuala? se auzi vocea groasa si haraita a scriitorului.

- Speram prea mult sa observi noul meu look. Iertare iti cer pentru intarziere. “Libidinosul naibii, ce ma eneverzeaza cand se poarta cu mine de parca ar fi cel putin tatal meu”, gandi Eva si schita un zambet. Poftim manuscrisul. E ceva bun prin el? Ma refer la prima varianta pe care ti-am dat-o.

- Transmiti mult: trairi, suspans, personaje bine conturate. Esti pe drumul cel bun, insa mai ai de acumulat.

- Nu ma lua cu d-astea. Am crezut in tine. M-am bazat ca ma ajuti in tehnica scrisului, ca imi spui ce sa modific sau mai degraba cum. Nu-mi spune ca am pierdut timpul degeaba cu tine.

- Eva, stii ca te doresc. Nu vei putea scrie scene de dragoste, scene fierbinti, daca nu ai trait asemenea experiente.

- Nu stii tu ce am trait si ce nu. Pe langa asta, poate am citit suficient Sandra Brown sau alte carti despre tehnica sexului.

- Lectura nu poate inlocui orice.

- Cred ca ar fi cazul sa plec. Multumesc pentru ajutor. De fapt, iti multumesc pentru nimic.

Eva se ridica furioasa. Obrajii ii ardeau. Inima ei batea puternic, se zbatea precum o pasare intr-o colivie. Lacrimile sclipeau in ochii mari, de un caprui inchis, frumos rimelati. Buzele rujate ii tremurau usor vizibil. Niciodata nu se complacuse in situatii ingrate.

-Te rog, aseaza-te, spuse Daniel, apasandu-i mana intinsa dupa manuscris. Se uita lumea la noi ca la urs.

- Nu-mi pasa, rosti Eva, privindu-l drept in ochi, sigura pe ea. Imi doresc sa pun capul linistita pe perna, fara a ma simti murdarita de atingeri silioase, ce nu ies nici cu cel mai renumit gel de dus.

- Opreste-te, ma jignesti!

- Si tu ai facut-o!

- Te doresc nu ca un pret de manuscris corectat. Te doresc pentru ca esti unica, puternica, sigura pe tine, descurcareata.

-Multumesc, dar nu potsa iti ofer nimic. Este indicat sa nu ne mai vedem.

-Renunti la scris?

-Daca acesta este pretul libertatii mele, pretul de a nu te mai vedea, da, renunt la scris. Candva, cumva, undeva imi voi implini visul de a publica un roman. Nu e dracu’ atat de negru! Joci murdar. Ti-am oferit o piesa de teatru cadou. Am incercat sa-ti caut o slujba mai buna. N-am primit o imbratisare, un zambet… nici macar magicul “multumesc”.

-Asta te strica pe tine: cersitul de atentie, sopti Daniel, si se ridica de la masa.

“Blestemata fie ziua in care te-am intalnit” spuse Eva cu ura, printre dinti, lasand banii pentru consumatie si plecand, nu inainte de a-si prinde manuscrisul cu varful degetelor. “Vei avea succes nebun. Crede-ma!” marturisi apasat, cu priviri fulgeratoare indreptate spre teancul de hartii colorate, pe care il stranse la piept.