http://scriitora.blogspot.com/2012/01/taramul-tuturor_4220.html
Tărâmul tuturor…
Tic-tac, tic-tac!
Privesc terifiată la ceasul atârnat pe perete. Timpul se scurge! Toate visele pe care le-am avut s-au spart într-un târziu de rocile dure, așa cum se sparg valurile mării, transformând totul într-un tablou de uitare și tristețe. Îmi iau penița, tocită de trecerea ireversivilă a timpului, și transpun pe hârtie toamna sufletului meu, transformată în testament, în momentul în care m-am trezit trădată de toți tovarășii mei. Un simțământ tardiv dă năvală sufletului meu încă tânăr, și tind să cred că este doar un test teribil, la care unul dintre tovarășii mei, plin de trufie, mă supune și mă face să mă simt pe acest tărâm teluric, ca un turist taciturn ce tremură la fiecare atingere a răului. Îmi tricotez sufletul în taină în timp ce o senzație de tanatofobie aduce tribut finalului meu apoteotic. Tumultul ce mă învăluie odată cu lăsarea întunericului mă face să tremur până în măduva oaselor, deși atmosfera toridă din adâncurile pământului îmi topește toate temerile și trăirile și mă agață tandru, inițial, după care…tic-tac…timpul s-a terminat, pentru mine!
Gust cu sfială din infernul pe care mi l-am creat, mă închid în temnița tot mai îngustă și consider o terapie toate flăcările menite să mă terorizeze, aprinse de un tip traumatizant de trist… Lăsând la o parte încercările voastre teoretice și temporare, de a înțelege ceea ce se întâmplă…am ajuns pe tărâmul tuturor posibilităților!
2 comentarii:
cât de poetic, scriitorule anonim :-)
Mi s-a părut...de vis și spre visare...
Succes! :-)
Multumesc!
Trimiteți un comentariu