emotii proaspete

intoarsa de la actiunea "Casuta Cu Copii" desfasurata la Casa Florian emotionata pana la lacrimi, impartasesc cu voi trairile.

copii frumosi, si veseli, si talentati, mici si mari, ne-au incantat cu dansuri, poezii si colinde. mi-au dat lacrimile, stiind ce ii asteapta (mizerie, foame, frig) acasa.

ma gandeam cat de mult inseamna sansa... sa te nasti cand trebuie, unde trebuie, adica intr-o familia adevarata, si sa primesti educatie. am inteles ca un copil se face usor, dar se educa si se creste greu!

ne-au daruit cadouri create de ei si, mai mult decat atat, O LECTIE DE VIATA: ZAMBESTE, ORICAT TI-AR FI DE GREU!

[multumesc Alinei - care mi-a trimis mailul cu datele actiunii, multumesc Corina - care a avut incredere in mine, multumesc Florin - care a mers cu mine la cumparaturi - urarile din felicitari le impart cu tine, multumesc R. - care a participat financiar - urarile sunt si pentru tine].

mainile

dupa ce a citit "Nasul" de Gogol (este fascinata de scriitori rusi), se gandea carei parti a corpului acorda importanta si atentie in clipa in care intalneste oameni. stie! mainilor. mainile, ingrijite sau foarte muncite, cu degete subtiri, de artist sau de om harnic, cu unghii lungi sau scurte... diferite detalii. acum, isi aminteste de el. mainile lui calde, albe, curate, puternice le cuprind pe ale ei. ea se grabeste sa isi elibereze mainile. nu se simte confortabil sa fie incatusata. iubeste libertatea, este o persoana independenta. stanjeneala este depasita rapid cu zambete si conversatie. peste catva timp, degetele lor se ating din nou, fara intentie. in acea clipa, ea simte un fior de dragoste pe care ar vrea sa-l traiasca intens, dar stie ca este imposibil, asa ca se scutura, priveste in pamant caci parca o lacrima sau chiar doua, stau sa apara curioase in colturile ochilor.

acea zi, a fost ziua strangerilor de maini.... intr-o perioada, era incantata de prezenta verighetei pe degetele barbatilor. ii inspirau un aer de maturitate, seriozitate, responsabilitate. ii privea cu admiratie!

da, ea este fermecata de agilitatea degetelor, de veselia sau tristetea lor, de modul in care se ajuta unul pe celalalt, de copilaria lor vesnica, precum si de expresia: "o mana spala pe alta, si amandoua chipul."

a nins... ca in povesti

asa arata azi visinul din gradina casei. bucurie pentru neaua proaspata si argintie... insa nu bucurie de frig, caci va fi inghetata non stop, oricate manusi, fulare si caciuli si-ar pune. ea vrea sa fie iarna doar doua - trei saptamani pe an, atat.

face o cafea si deseneaza in aburii care se ridica semeti si danseaza gratios. asculta muzica, o combinatie de cantece de dragoste, colinde si clasica. tabachera straluceste in lumina raspandita de candela ce palpaie firav, ca si sufletul ei.

undeva in coltul sufletului sau este lumina... o vede daca inchide ochii si se concentreaza pe energia lucrurilor ce o fac sa zambeasca. "doi ochi caprui caut si-acum... adorm la loc, sa mai visez"... se aude la radio... vartej de iubire, de sperante, impliniri, bucurii. a ametit si este epuizata. genunchii ii tremura, mainile ii sunt stravezii. a slabit mult. pometii ii sunt subtiati, iar zambetul apatic.

cartea de pe noptiera ii face cu ochiul. o cuprinde cu degetele lungi, cu unghii bine rotunjite, de culoarea ciresei coapte. foarte rar isi face manichiura. acum, se iubeste mult mai mult. stie ca merita! a invatat asta in ultimele saptamani.

foile colorate sar din sertar si se pliaza, rugand-o sa le scrie povesti. ea zambeste si accepta.

ziua va curge lin, cu odihna, muzica, lectura si povesti....

o zi de iarna, cu raze sprintene ce se joaca printre ramurile desfrunzite ale visinului din curtea micuta, dar atat de prietenoasa...

perle de azi... :)

"doamna, mi-ati dat 4 temporar sau definitiv?"

"cum adica?" intreb calma, stapanindu-mi rasul.

"adica, mi-ati trecut nota in creion sau cu stiloul?"

"cu stiloul draga mea! notele se trec in catalog cu stiloul!"

"doamna, acum strigati corigentii?"
"nu..."
"doamna, dar pe mine ma paste pericolul corigentei la biologie...?"

sa rad sau sa plang... raspund elegant si didactic!

cativa baieti erau transpirati leoarca.

"cine e transpirat are 2 puncte scazute la purtare!" le comunic.
"doamna, dar intrebati-o pe mama, asa transpir eu mereu"... spune unul dintre ei, pusti istet, cu note bune.

zambesc... si o las ca la-nceput.

O fetita cocheta, ma intreaba:
"doamna, de ce mi se cojeste nasul?"
"mai, si eu patesc. cred ca ni se usuca tenul caci nu ne hidratam suficient", raspund.
"da, doamna, sa stiti ca eu nu beau apa deloc cat sunt la scoala."

ce frumos ma distrez eu la scoala! hai ca imi place! ma mai duc si maine!

inghet in jurul meu...

rautatile din jurul meu ingheata. am obosit. de tot si de toate. prin zapada argintie, apar surprize placute, care ma fac sa zambesc.

o sedinta de life coaching gratuita pentru ca am facut o fapta buna: life coaching puteti incerca!

un domn care ma citeste cu atentie, pe care il surprind cu bune si rele, cu stari de fericire, si stari de depresie - el le numeste plangeri de mila (precizez ca este doar o forma de "purificare" a sufletului) - s-a oferit sa ma lase sa-i conduc masina personala pe autostrada, pentru a ma deprinde cu sofatul. mii de multumiri, dar eu sunt cam vitezomana si nu cred ca e cazul sa va riscati! apreciez gestul dvs.!

uneori, ma intreb de ce am atata nevoie de ajutor, de sprijin moral?! in cele din urma, toate le rezolv singura. [tocmai am facut o criza de nervi ca nu m-a ghidat mama bine sa bag masina in curte!] poate unde sunt om? poate unde s-a cerut mult, mult mai mult decat la ultima provocare intotdeauna?! oare chiar pot? da... posibil sa pot, totul este sa-mi doresc eu, si sa inteleg ca este bine sa fac doar ce-mi face mie placere sau ce imi face bine sufletului si evolutiei mele.

mi s-a spus ca nu pretuiesc banii si nu este o rusine sa castig bani dintr-o pasiune. mi s-a recomandat acest seminar, care este gratuit, cu ocazia Craciunului. detalii seminar, aici. se pare ca evolutia mea personala e pe calea cea buna. din pacate, mereu am nevoie sa fiu sustinuta de X, Y, Z... care ce stiu ei despre mine in esenta?! aproape nimic.

obosita... stoarsa de energie... tematoare... ma pregatesc de lectura si somn calduros si revigorant!

puterea unui zambet

zambet
un filmulet despre puterea unui zambet.... sustinere.... iubire... a fost un cadou special pentru mine. nu mai conteaza ce s-a intamplat cu cel care mi l-a daruit. va doresc sa INVATATI din el.

credeti ca zambetele mele au efecte "miraculoase"?

o zi cu tot ce e mai bun!

FITI IUBIRE!

alte zambete

dupa o gura de cafea, asa la prima ora.... [ce-as mai fi dormit in aceasta zi de relaxare] aveam impresia ca vad in jurul meu pinguini. de fapt, imi era frig!

cu zambetul la purtator, doua pungi pline cu carti - literatura scolara - pornesc spre Universitate. era stabilit sa ma intalnesc cu o doamna, insa, sunt sunata si aflu ca ma voi intalni cu sotul. :) suuper!

am ajuns cu 5 minute intarziere - imi expirase abonamentul la metrou -, zambesc, zambeste. uff! e ok daca a zambit. las cartile, imi inmaneaza banii, lista cu detaliile despre copiii carora trebuie sa le cumpar ghete si hainute.

cobor scarile la metrou. ma incadrez in timp, si ma intalnesc cu un alt domn - cred ca il pot numi prieten - care ma insoteste la cumparaturi. mi-e teama sa ma aventurez cu masina in centrul infernal al orasului [dar promit ca voi deveni o curajoasa!]. gasim tot ce e pe lista, chiar foarte repede, ne mai ramane si rest (o minune clar!). aaa... mosu' mi-a lasat o carte (cadou) si la el! muuultuuumesc, Mosule! :)

zambesc! ma bucur ca intalnesc oameni care ma ajuta (si-mi suporta vaicarelile) sa-mi indeplinesc vise, si sa imi pastrez viu zambetul.

organizatoarea actiunii de sambata 11 decembrie de la Casa Florian - Corina - imi spune ca sunt un inger. ha ha ha! ce-as vrea sa fiu si sa fac muuulte multe fapte bune!

acasa, verific mailul, si aflu ca alte 3 povesti vor fi inregistrate pentru Radio Itsy Bitsy. Woow! Minuni in preajma sarbatorilor! un alt zambet pe chip!

citesc ca se doreste ca vacanta de iarna sa se mareasca! urrraaaaa! da, da, vreau, vreau - striga glasul de copil din sufletul meu! tocmai bine sa stau la gura sobei si sa scriu povesti.

zambete zambete zambete.... intr-o zi in care pana si soarele mi-a fost prieten!