dupa ce a citit "Nasul" de Gogol (este fascinata de scriitori rusi), se gandea carei parti a corpului acorda importanta si atentie in clipa in care intalneste oameni. stie! mainilor. mainile, ingrijite sau foarte muncite, cu degete subtiri, de artist sau de om harnic, cu unghii lungi sau scurte... diferite detalii. acum, isi aminteste de el. mainile lui calde, albe, curate, puternice le cuprind pe ale ei. ea se grabeste sa isi elibereze mainile. nu se simte confortabil sa fie incatusata. iubeste libertatea, este o persoana independenta. stanjeneala este depasita rapid cu zambete si conversatie. peste catva timp, degetele lor se ating din nou, fara intentie. in acea clipa, ea simte un fior de dragoste pe care ar vrea sa-l traiasca intens, dar stie ca este imposibil, asa ca se scutura, priveste in pamant caci parca o lacrima sau chiar doua, stau sa apara curioase in colturile ochilor.
acea zi, a fost ziua strangerilor de maini.... intr-o perioada, era incantata de prezenta verighetei pe degetele barbatilor. ii inspirau un aer de maturitate, seriozitate, responsabilitate. ii privea cu admiratie!
da, ea este fermecata de agilitatea degetelor, de veselia sau tristetea lor, de modul in care se ajuta unul pe celalalt, de copilaria lor vesnica, precum si de expresia: "o mana spala pe alta, si amandoua chipul."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu