luni, octombrie 15

Jurnalul Annei Frank

Auzisem de mult ca este un must have al lecturii. L-am primti de ziua me de la Andra, prietena  mea draga din Cluj.
L-am tot amanat, din diverse motive.
Intr-un final, seara de seara am citit si l-am dus la sfarsit.
Este o lectie de viata. Oameni care traiesc ascunsi timp de 2 ani. care se bucura de o raza de lumina ce patrunde prind draperiile groase. Care traiesc din plin sarbatorile de iarna si zilele de nastere. 
Anna, care traieste perioada adolescentei departe de prieteni. este o fire sociabila. Imiplacedescrierea relatiilor interumane. faptul ca isi iubeste mama cu rezerva, dar isi adora tatal, ma surprinde. Dorinta de a invata in acele conditii grele, m-a impresionat. Dragostea ce se naste atat de frumos si curat intre Anna si Peter, m-a emotionat. Puterea Annei, dorinta ei de a reusi... m-a facut si mai puternica, mai dornica de a trai intens viata, cu bune si  cu rele.
Am dat cartea sa circule.... este prea minunata pentru a sta in bibioteca. :)
Daca aveti posibilitatea - mergeti la biblioteca - CITITI-O NEGRESIT!

sâmbătă, octombrie 13

A doua zi de perfectionare

Azi a fost foarte greu... obositor... si emotionant. 
Am fost impartiti in grupe de cate 5. Am fost pe rand profesor si elev problema. Am fost inregistrati, apoi am vazut filmuletele si am comentat pe baza lor. problema urmarita nu era continutul stiintific.... ci cum rezolvam situatiile problema in  care ne pun elevii. De exemplu, cand intra la ora dupa noi, cand vorbesc la telefon in timpul orei, cand arunca in colegi cu biletele, cand nu inteleg ce se transmite (informatia)...etc..
Au fost 8 ore luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuungi, dar finalul a fost cel asteptat.
Sa predai in fata colegilor, este o provocare uriasa. Cu toate ca unii ne sunt sefi, si vin la inspectii. Dar e oricum altceva. 
Am invatat cum sa spun unui elev ce sa faca atunci cand este obraznic. Sper sa pot aplica la clasa... :)

vineri, octombrie 12

Ma perfectionez

Zilele trecute, pe tabla din cancelarie statea scris: curs de perfectionare, "Competente in comunicare, performanta in educatie" - 25 de credite. 12, 13, 14 octombrie si 19, 20, 21 octombrie. 
Nu avem niciun chef. O doamna pensionara, care tine locul unei colege, imi spune:
- Inscrie-te. E super interesnt, iar trainerii sunt dedicati. Eu l-am facut in februarie.
M-am inscris.
Azi, cand sa incep, imi era asa greu sa ma trezesc. Mai ales ca aveam ore de la 15.30.
M-am dus is nu am regretat.
Am avut arta dramatic. ne-m jucat diverse jocuri. Am creat povesti. Am facut jocuri de dictie. Im pare rau ca a trebuit sa plec pentru  merge la ore.
Dragi colegi profesori, va recomand cursul cu mare caldura. Inscrierile se fac pe site. Veti primi un mail de confirmare.
http://www.competenteincomunicare.ro/

joi, octombrie 11

Eu in ultimele zile

Am primit cererea de a colabora cu site-ul "Sfatul mamicilor". Am specificat ca nu sunt mama, dar educ sute de copii. Mi s-a spus ca vor o colaborare pe parte de povesti. Asadar, asa cum vedeti si noul logo din partea dreapta a blogului (puteti sa-l accesati cu incredere. veti descoperi ceva util cu siguranta), MAMICILE CITESC POVESTILE LIZEI. 

Joia am ore la after school, de fapt noul program "Scoala dupa scoala". Sunt cateva fetite dragute, istete, dar foarte rele, invidioase una pe cealalta... asadar, incerc sa le invat ce inseamna prietenia. Vorbesc tare. Incerc sa invat bune maniere. Degeaba suntem frumoase, daca suntem necioplite sau ne dam cu mucii in fasole pe romaneste. Mi-au cerut bani sa-si cumpere ciocolata calda. Le-am dat.
- Ce darnica sunteti, doamna!
- Sunt... pentru ca imi face placere. :)

Ieri le-am cerut elevilor de la 3 clase sa imi faca eseuri, pe o anumita tema. Le-am explicat ce urmaresc cu ele, ce trebuie sa scrie ei, le-am trei exemple, rugandu-i sa fie originali, sa nu-mi scrie de pe Wikipedia.
Azi, bineinteles ca asa au procedat. M-am suparat, normal.
Am apreciat originalitatea, pe care am si premiat-o cu un semn de carte, bonus, din colectia mea.
Nu regret. Imi doresc sa aprecieze, sa invete, sa fie originali, sa fie ei... nu GOOGLE sau Wikipedia. :)

Imi iubesc meseria....  iubesc elevii... dar numai pe cei cu buni simt, chiar daca nu le iese inteligenta prin toti porii... :)

Iubirea de iubire



Am căutat iubirea în multe vieţi. Am vărsat lacrimile amare ale separării şi căinţei pentru a cunoaşte ce este iubirea. Am sacrificat totul, toate ataşamentele şi iluziile, pentru a învăţa în final că sunt îndrăgostit de iubire - de Dumnezeu - doar atât. Apoi am băut iubirea din toate inimile adevărate. Am văzut că El este Unicul Iubit Cosmic, Unica Mireasmă care pătrunde toate variatele flori ale iubirii în grădina vieţii.

Multe suflete se întreabă pline de dor şi lipsite de ajutor de ce iubirea zboară dintr-o inimă în alta; sufletele treze realizează faptul că inima nu este nestatornică în iubirea diferitelor fiinţe, ci ea iubeşte Unicul Dumnezeu al Iubirii, care este prezent în toate inimile.

Dumnezeu, în tăcerea Sa eternă şopteşte: "Eu sunt Iubire. Dar pentru a experimenta dăruirea şi darul iubirii Eu m-am divizat pe Mine însumi în trei: iubire, iubit şi iubită. Iubirea mea este frumoasă, pură, eternă bucurie; Eu sunt gustat în multe moduri, prin intermediul multor forme.

Ca tată eu beau iubirea plină de respect izvorâtă din inimile copiilor mei. Ca mamă eu beau nectarul iubirii necondiţionate din cupa sufletului micuţului copil. Copil fiind eu mă împregnez de iubirea protectoare a raţiunii drepte a tatălui. Ca adolescent eu beau iubirea fără de motiv din sfântul Graal al atracţiilor materiale. Ca stăpân eu beau iubirea plină de compasiune din cupa aprecierii Maestrului. Ca Guru preceptor eu mă bucur de iubirea pură provenită din caliciul devoţiunii atotcuprinzătoare a discipolului. Ca prieten eu beau din fântâna clocotitoare a iubirii spontane. Ca prieten divin, eu golesc dintr-o sorbitură apele cristaline ale iubirii cosmice, provenite din rezervorul inimilor ce-L adoră pe Dumnezeu.

Eu sunt îndrăgostit doar de iubirea însăşi, dar îmi permit să fiu înşelat când ca tată sau ca mamă gândesc şi simt doar pentru copil, atunci când ca iubit îmi pasă doar de iubită, atunci când ca discipol trăiesc doar pentru Maestru. Dar deoarece Eu iubesc doar Iubirea, în mod ultim Eu sfărâm această iluzie a miriadelor de Sine umane. Din acest motiv Eu transfer tatăl într-un tărâm astral atunci când el uită că iubirea Mea şi nu a sa, este cea care protejează copilul. Eu ridic copilul de la pieptul mamei, astfel încât ea să înveţe că iubirea Mea este cea pe care o adoră în el. Eu răpesc iubitul iubitei care îşi imaginează că ea este cea pe care el o iubeşte, mai curând decât iubirea Mea care răspunde în ea.

Astfel iubirea Mea se joacă de-a v-aţi-ascunselea în toate inimile umane, astfel încât fiecare să poată să înveţe să descopere şi să adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii Mele, ci însăşi Iubirea Mea, dansând dintr-o inimă în alta.

Fiinţele umane solicită una alteia „Iubeşte-mă doar pe mine”, şi astfel Eu răcesc buzele lor şi le pecetluiesc pentru totdeauna, astfel încât ei să nu mai rostească niciodată acest neadevăr. Deoarece ei toţi sunt copiii Mei, Eu doresc ca ei să înveţe să vorbească despre adevărul ultim: ”Iubiţi Iubirea Unică (prezentă) în noi toţi”. A spune cuiva „Te iubesc” este fals până când tu vei realiza adevărul: „Dumnezeu prezent ca iubire în mine este îndrăgostit de iubirea Sa din tine.” 

Luna râde de milioanele de iubiţi bineintenţionaţi care fără să-şi dea seama îşi mint iubitele spunând: „Te voi iubi pentru totdeauna.” Craniile lor sunt acoperite de nisipul măturat de vânt al eternităţii. Ei nu îşi mai pot utiliza răsuflarea pentru a spune „Te iubesc”. Ei nici măcar nu-şi mai pot reaminti sau respecta promisiunea lor de a se iubi unul pe altul pentru totdeauna. 

Fără a spune un cuvânt, Eu v-am iubit întotdeauna. Eu singur pot spune cu adevărat „Te iubesc”; deoarece eu vă iubesc dinainte ca voi să vă naşteţi; iubirea Mea vă conferă viaţă şi vă susţine în fiecare moment al ei; şi Eu singur vă pot iubi după ce porţile închisorii morţii se închid în spatele vostru; acolo unde nici cel mai sincer iubit omenesc nu vă poate atinge.

Eu sunt iubirea care manevrează păpuşile umane cu sforile emoţiilor şi instinctelor, pentru a juca spectacolul iubirii pe scena vieţii. Iubirea Mea este frumoasă şi nesfârşit plină de bucurie atunci când o iubiţi doar pe ea; dar linia vieţii, păcii şi bucuriei voastre este întreruptă atunci când în loc de aceasta vă lăsaţi angajaţi în emoţii şi ataşamente omeneşti. Realizaţi, copiii Mei, iubirea Mea este cea după care voi tânjiţi!

Cei care Mă iubesc doar sub forma unei singure persoane, sau care Mă iubesc într-un mod imperfect doar într-o singură persoană, nu cunosc ce este Iubirea. Doar cei care Mă iubesc într-un mod înţelept şi egal în tot şi care Mă iubesc perfect şi egal ca tot pot cunoaşte cu adevărat Iubirea."

marți, octombrie 9

Anesteziata

In ultima perioada, stau si privesc anesteziata la oamenii din jurul meu. Am innebunit cu totii, probabil si eu. Tati care primesc custodia copilului, desi e cam dubios pentru o mama "onorabila". Totul se face in vazul lumii... scandal... ecografia unui bebe... nunti... despartiri... logodne... totul se spala in publicul din fata unei lumi, numita FACEBOOK. 
Lovituri pe la spate din partea oamenilor in care ai crezut, alaturi de care ai impartit un fruct... un gand.. un vis. De ce? Mai ales ca drumurile noastre sunt separate... pasiunile asemenea... nu ne mai "leaga" nimic. E socant! A fost un soc din care nu-mi pot reveni. 
Imi fac meseria cu drag, pentru ca nu-mi place sa ma prostituez intelectual. Predau si celor care imi spun ca ei nu stiu sa rezolve un exercitiu, dar stiu sa faca SEX. Le explic, calm - nu ma recunosc - ca a face sex nu este o stiinta, ci un instinct....animalic...asa cum este nevoie de a se hrani sau a bea apa. Tace. Nu stiu cat a inteles... dar a tacut... :(
Merg pe drum si ma rog, discut cu Tine Doamne, ca intre buni prieteni. De ce dupa ce predau un proiect la timp, nu mai primesc niciun raspuns? De ce am devenit atat de rai, ciudati, invidiosi, insuportabili? 
Unde ne-am pierdut demnitatea? Unde ne-am lasat bunul simt? 
Nu pot face nimic... sunt dezgustata... dar nu ma las murdarita si doborata de nesimtirea si rauttatea celor din jurul meu.
Ne degradam pe zi ce trece...
Primesc fotografii de la evenimente importante.... sunt rugata sa preiau proiecte.. sa fac una, alta. Dar cati m-au intrebat daca sunt sanatoasa, daca mi-au trecut durerile de spate.... daca mai traiesc? NIMENI!

duminică, octombrie 7

CONCURS, CONCURS NEAMULE