CÂŞTIGĂTOARELE CONCURSULUI LITERAR DE AMATORI

Recunosc că am avut ceva emoţii când am lansat acest concurs. Prima reacţie a unui cititor... m-a speriat îngrozitor. (eram avertizată că din moment ce a murit el, povestea nu mai are farmec). Apoi, au început să apară textele voastre. Continuările au fost neaşteptate. VĂ MULŢUMESC!

Acum, lecturez - întamplarea a făcut asta - o carte în care el, soţul, moare de infarct în primele pagini.... şi cartea are un suspans fantastic.... pornind de la moştenire.

Încă o lecţie: să nu mă las doborâtă, influenţată de oameni care se consideră atotştiutori cu viaţa altora.

Iniţial, am gândit să fac un clasament. Dar, premiile fiind toate în cărţi... textele fiind exact câte puteam oferi - 5 plus un bonus - am decis să vă declar pe toate CÂŞTIGĂTOARE CU FELICITĂRI ŞI SĂ VĂ MULŢUMESC PENTRU CĂ MĂ CITITŢI ŞI MAI ALES CĂ AŢI INTRAT ÎN ACEST JOC.

Anna, Miruna, Vavaly... aştept să îmi scrieţi pe mail adresa unde pot trimite cărţile.

O săptămână minunată, spornică, veselă, optimistă!

Schimbarea

Simţea că sufletului ei obosise. Ştia că sosise vremea în care să facă o schimbare. Nu putea să creadă cât de rea, egoist, inumană, orgolioasă era văzută de cei care îi citeau blogul.

“De fapt, nu sunt aşa. Orgoliul ce îl manifest involuntar vine din dorinţa d ea mă apăra de răutăţi nefondate. Nimeni nu ştie cât d egreu am ajuns aici… cât de greu mi-am împlinit visele. E dureros să las pe cineva să-mi dărâme bucuria. Da, accept că nu sunt perfectă… am multe de învăţat… am multe de schimbat… însă, nu pot lăsa pe nimeni – oricât de frumos ar fi el sau ea, oricât de mult l-aş iubi – nu pot accepta să pătrundă cu bocancii noroioşi în viaţa mea frumoasă, cu atâta migală şi zbucium construită. Pot renunţa la o piesă de teatru pentru a-mi ajuta dragostea la realizarea unui obiectiv… sau pur şi simplu pentru că îşi doreşte să lenevim în acea seară. Însă, nu pot renunţa mereu. Viaţa mi-a demonstrat că nimeni nu merită sacrificiul suprem.

Am ajuns într-o clipă a vieţii mele, în care am înţeles că am muncit enorm de mult şi am îndepărtat oameni. Vreau o pauză. Îmi doresc să devin freelancer. Mintea îmi este aliat în acest proiect. Inima îmi mulţumeşte pentru această decizie. Dar teama, teama mă chinuie înfiorător…”

Cineva, care îi răscolea tacit blogul de câteva luni, i-a scris: “eu te respect pentru cine esti si ce faci; dar viata inseamna si altceva; inseamna si pauza, inseamna o alta viata, intr- o viata super plina, cu greu gasesti loc pentru altcineva. cu viata pe care o ai, cu greu cred ca gasesti pe cineva sa ti stea aproape. tot blogul e o tanzire dupa iubire. nu te- ai intrebat de ce nu vine? Nu, nu din cauza ta. tu esti minunata. ai alte lucruri care ii sperie. o disprerare de control, de orgoliu, de etalonare, de neschimbare. insist ca ai un orgoliu pe care eu il simt si sincer nu- mi place. orgoliul asta face sa ai idei preconcepute etc. pacat. esti o fata deosebita. meriti mai mult. dar asa, in loc sa atragi oameni spre tine se intampla invers, Claudia.”

Mulţumeşte… şi cade pe gânduri….

Paris sau la muls vaca? Paris sau un orăşel mic de provincie?

Du-o Doamne acolo unde este nevoie de ea…. J

Citat despre lectură - MIHAI EMINESCU

"CITEŞTE! CITIND MEREU, MINTEA TA VA DEVENI UN LABORATOR DE IDEI ŞI IMAGINI DIN CARE VEI ÎNTOCMI ÎNŢELESUL ŞI FILOZOFIA VIEŢII".

Mihai Eminescu

Dansul cartilor

I-a plăcut atât de mult şi l-a preluat. Ea şi-ar petrece viaţa în trei moduri:

- scriind în braţele soţului, pe care l-ar săruta periodic (din cinci în cinci minute) pentru a se încărca de energie şi supraveghind copilul dragostei lor.
- jucându-se şi educând copii;
- locuind într-o librărie şi citind;

Viaţa se întinde într-o lumina atât de colorată şi caldă în faţa ei... împlinirile sunt atât de aproape...

Drumul ei ajunge acolo unde este nevoie să spună o poveste, unde este necesar un zâmbet şi unde dragostea dospeşte când o privire senină de-a ei o ţinteşte.

Momentan, ea oferă dragoste necondiţionată sub diferite forme... şi-i este bine...

Daruieste neconditionat :) E minunat!

Scris... scriere...

Ştia că viaţa ei se va schimba. Ştia că va pleca departe. Îşi dorea încă un curs de scriere... să simtă din nou emoţia... bucuria... să scrie după un subiect impus.
A fost acceptată - şi mulţumeşte enorm omului ce i-a permis asta (şi nu o dată), cu toate că în acest moment cuvintele sunt prea sărace să exprime satisfacţia produsă - şi a scris despre "ultimele ore din viaţa ta". A scris despre orele în care a decis că a sosit timpul să ia o decizie, să facă o schimbare. Şi-a notat planurile de acţiune. Îi este greu să se desprindă, dar era important pentru evoluţia ei. Nu era un capăt de ţară. Nu era un drum fără întoarcere.
Totul se învârtea în jurul poveştilor... al celor scrise... al celor lecturate (citea poveşti de Jaques Salome)... al celor trăite.
Alt oraş... altă ţară... alt rost... alţi oameni.

Viata ei

In ultimele zile, ea a citit pana in zori. A descoperit - pana acum nu dadea importanta - ca personajele plecau, paraseau orase, porneau intr-acolo unde le dicta sufletul, unde ii chema viata.

Stia ca asta o va astepta si pe ea. Plecarea. In alt oras... in alta tara.... printre oameni straini, dar sigur nu monstri.

Inchise ochii. Cuvinte primite in mesaje telefonice ii chinuie mintea: "Ai un stil de viata prea ridicat. Este cazul sa faci compromisuri daca iti doresti o familie". El ii spusese ieri: "Iti doresti prea mult de la viata in comparatie cu mine. Mi-e teama ca nu pot pastra ritmul".

"Nu, nu voi ramane singura. Am obosit de nebunia din capitala, si imi doresc liniste... timp si spatiu pentru a ma linisti, pentru a ma dedica scrisului. Am inteles ca povestile se invart in jurul meu. Voi pleca. Voi pleca acum unde voi fi primita, stiind ca imi pot folosi inteligenta pentru a construi ceva frumos, dar mai intai de toate o familie. Daca imi va fi dor de teatru... de nebunie... voi lua trenul, avionul... sau poate voi primi in dar curajul de a conduce pe distante lungi ... si voi merge intr-un oras universitar. Insa, am nevoie si imi doresc o schimbare radicala in viata mea".

Dimineata si-a facut aparitia. Avea sedinta la scoala. Se discuta despre noua forma de a obtine post in invatamant. Ea era atat de calma si detasata. Era suparata putin pe situatie... dupa atata scoala sa fii umilit in asemenea hal.. dar, zambeste. Viata a invatat-o ca fiecare mizerie, fiecare sut in fund e un pas (chiar sunt mai multi pasi) inainte.

-Ce vei face din septembrie?
-Nu stiu... raspunse linistita.
Coborand la secretariat sa-si ia fluturasul de salariu - extrem de umilitor - doamna secretara reia intrebarea:
-Ce veti face din septembrie?
- Nu stiu... presupun ca ma voi duce la concurs...
-Am aflat ca veti preda la universitate?
"Da? Eu nu am auzit... eu doar ma gandeam sa incerc. :))" voia sa spuna, dar s-a oprit.
-Poate... nu stiu inca incotro ma va purta viata anul acesta... :)

"Imi doresc muuult sa plec... nu ma mai incanta nimic din acest oras... imi doresc o VIATA NOUA.... SIGILATA... SA FAC CE NU AM FACUT PANA ACUM. Asta voi face din prima zi de vacanta de vara... :) Mi-am promis mie... si voi reusi. "

Ingerii creativitatii si nu numai, ii erau aproape in fiecare clipa.