In ultimele zile, ea a citit pana in zori. A descoperit - pana acum nu dadea importanta - ca personajele plecau, paraseau orase, porneau intr-acolo unde le dicta sufletul, unde ii chema viata.
Stia ca asta o va astepta si pe ea. Plecarea. In alt oras... in alta tara.... printre oameni straini, dar sigur nu monstri.
Inchise ochii. Cuvinte primite in mesaje telefonice ii chinuie mintea: "Ai un stil de viata prea ridicat. Este cazul sa faci compromisuri daca iti doresti o familie". El ii spusese ieri: "Iti doresti prea mult de la viata in comparatie cu mine. Mi-e teama ca nu pot pastra ritmul".
"Nu, nu voi ramane singura. Am obosit de nebunia din capitala, si imi doresc liniste... timp si spatiu pentru a ma linisti, pentru a ma dedica scrisului. Am inteles ca povestile se invart in jurul meu. Voi pleca. Voi pleca acum unde voi fi primita, stiind ca imi pot folosi inteligenta pentru a construi ceva frumos, dar mai intai de toate o familie. Daca imi va fi dor de teatru... de nebunie... voi lua trenul, avionul... sau poate voi primi in dar curajul de a conduce pe distante lungi ... si voi merge intr-un oras universitar. Insa, am nevoie si imi doresc o schimbare radicala in viata mea".
Dimineata si-a facut aparitia. Avea sedinta la scoala. Se discuta despre noua forma de a obtine post in invatamant. Ea era atat de calma si detasata. Era suparata putin pe situatie... dupa atata scoala sa fii umilit in asemenea hal.. dar, zambeste. Viata a invatat-o ca fiecare mizerie, fiecare sut in fund e un pas (chiar sunt mai multi pasi) inainte.
-Ce vei face din septembrie?
-Nu stiu... raspunse linistita.
Coborand la secretariat sa-si ia fluturasul de salariu - extrem de umilitor - doamna secretara reia intrebarea:
-Ce veti face din septembrie?
- Nu stiu... presupun ca ma voi duce la concurs...
-Am aflat ca veti preda la universitate?
"Da? Eu nu am auzit... eu doar ma gandeam sa incerc. :))" voia sa spuna, dar s-a oprit.
-Poate... nu stiu inca incotro ma va purta viata anul acesta... :)
"Imi doresc muuult sa plec... nu ma mai incanta nimic din acest oras... imi doresc o VIATA NOUA.... SIGILATA... SA FAC CE NU AM FACUT PANA ACUM. Asta voi face din prima zi de vacanta de vara... :) Mi-am promis mie... si voi reusi. "
Ingerii creativitatii si nu numai, ii erau aproape in fiecare clipa.
Stia ca asta o va astepta si pe ea. Plecarea. In alt oras... in alta tara.... printre oameni straini, dar sigur nu monstri.
Inchise ochii. Cuvinte primite in mesaje telefonice ii chinuie mintea: "Ai un stil de viata prea ridicat. Este cazul sa faci compromisuri daca iti doresti o familie". El ii spusese ieri: "Iti doresti prea mult de la viata in comparatie cu mine. Mi-e teama ca nu pot pastra ritmul".
"Nu, nu voi ramane singura. Am obosit de nebunia din capitala, si imi doresc liniste... timp si spatiu pentru a ma linisti, pentru a ma dedica scrisului. Am inteles ca povestile se invart in jurul meu. Voi pleca. Voi pleca acum unde voi fi primita, stiind ca imi pot folosi inteligenta pentru a construi ceva frumos, dar mai intai de toate o familie. Daca imi va fi dor de teatru... de nebunie... voi lua trenul, avionul... sau poate voi primi in dar curajul de a conduce pe distante lungi ... si voi merge intr-un oras universitar. Insa, am nevoie si imi doresc o schimbare radicala in viata mea".
Dimineata si-a facut aparitia. Avea sedinta la scoala. Se discuta despre noua forma de a obtine post in invatamant. Ea era atat de calma si detasata. Era suparata putin pe situatie... dupa atata scoala sa fii umilit in asemenea hal.. dar, zambeste. Viata a invatat-o ca fiecare mizerie, fiecare sut in fund e un pas (chiar sunt mai multi pasi) inainte.
-Ce vei face din septembrie?
-Nu stiu... raspunse linistita.
Coborand la secretariat sa-si ia fluturasul de salariu - extrem de umilitor - doamna secretara reia intrebarea:
-Ce veti face din septembrie?
- Nu stiu... presupun ca ma voi duce la concurs...
-Am aflat ca veti preda la universitate?
"Da? Eu nu am auzit... eu doar ma gandeam sa incerc. :))" voia sa spuna, dar s-a oprit.
-Poate... nu stiu inca incotro ma va purta viata anul acesta... :)
"Imi doresc muuult sa plec... nu ma mai incanta nimic din acest oras... imi doresc o VIATA NOUA.... SIGILATA... SA FAC CE NU AM FACUT PANA ACUM. Asta voi face din prima zi de vacanta de vara... :) Mi-am promis mie... si voi reusi. "
2 comentarii:
Hi, hi, hi...vai ce ma regasesc in povestea ei...hi, hi, hi...parca ar fi scrisa pentru mine :D
Abia astept sa citesc continuarea povestii :)
Claudia, esti scriitoarea mea preferataaaaaa!!!
@ Adriana Alexandru:
:) Te regasesti? Ma bucur... :)
Sa nu exageram totusi cu "scritoare preferata"... :)
Nu este o poveste... si nu va urma..:)
Trimiteți un comentariu