Surpriza

Printre rugi si dorinte si simtiri si trairi si doruri si mesaje, imi gasesc timp sa fac  curat. Lunea ca nelumea, dar asta sunt eu. Mereu altfel, mereu atipica. Ascult radio Itsy Bitsy. Intamplator radioul nu a acceptat decat aceasta frecventa? Cu siguranta, NU. Este un radio pentru copii si parinti. Invat, invat si iar invat. Orice. Mai nou, cum se creste un copil.

Se rescrie Scufita Rosie in versiunea copiilor. Ma amuz teribil. Rad de una singura in casa pustie. Rufele se impaturesc mai usor, cantecele pentru copii sunt ritmate si ma ajuta sa ies din tristete. Manualele se oranduiesc singure la locul lor.

Cred ca e minunat - si greu, constientizez -, sa fii parinte. Cum sa fii suparat sau sa nu-ti treaca oboseala cand auzi cate o perla de a pustului tau? Eu una sunt fascinata. :)

"Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea." (Marcu, 11:24) Amin. 

Minunile curg. Povestile mi se scriu pas cu pas. 

Mi-e drag sa pregatesc omului drag cate o surpriza - minuscula, simpla, banala -, in fiecare zi. Reusesc? Nu stiu. Cunosc  doar dorinta-mi arzatoare de a putea transmite un gand, o imbratisare, un vers, o poveste...

Astept cu nerabdare sa imi implinesc visele.. :) sa scap de corvoada ce-mi atarna de suflet si sa zbor spre iubire, libertatea de a fi noi doi o poveste cu inceput si fara sfarsit.... :)

Cand telefonul nu suna... urechile isi pierd auzul.

Cand glasul tau este vesel... inima imi tresalta de bucuria ca esti bine.

Sa-ti fie zilele calde si munca sa dea roade.

Sa-ti fie noptile linistite, caci imbratisarile mele sunt cu tine aievea.

Drum bun, spor, inspiratie, zambete, impliniri.

Recunoaste-ma, atinge-ma, zambeste-mi

ATELIER DE SCRIERE - 15 OCTOMBRIE 2011, CU SCRIITOAREA MONICA RAMIREZ, LA CARTURESTI.

Daca timpul mi-ar permite si viata mi-ar surade la maxim, m-as duce in fiecare sambata sa  scriu. Fiind "fortata" de situatie, as scrie povesti cu pirati, femei frumoase, destepte, care stiu sa intoarca  oricand situatia in favoarea lor. As asculta la infinit povestile celor ce ar fi parteneri de scriere (nicicand nu am crezut ca pot descoperi cat talent lancezeste in oameni).

"Sa nu vezi raul, sa nu auzi raul, sa nu vorbesti de rau." (proverb japonez).

"Greutatea este motiv de bucurie. Nu este destul doar sa eviti sa fii descurajat in fata greutatilor. Cand dezastrul se abate asupra unui samurai, el trebuie sa fie bucuros si sa fructifice sansa de a merge mai departe cu energie si curaj.

Barca se rdica odata cu valurile."

Iarta-ma, om bun

Durerea ce striga in sufletul  meu, o eliberez cand discut cu tine, cel care vei sa ma cunosti, sa ma vezi, sa ma mangai , sa te bucuri de frumosul pe care il detin.

Iarta-ma ca ma razbun pe tine, vorbindu-ti clar si raspicat. Iarta-ma ca nu mai am increderea de acum cativa ani. Oamenii care s-au perindat prin viata mea, au luat la plecare cate o bucatica din ea. Poate esti cel care ma poate face fericita. :) Stiu ca intr-o zi ne vom intalni. Simt ca va fi bine, candva, pentru noi. Impreuna sau separat, habar nu am, dar stiu ca ne vom gasi linistea, echilibrul, implinirea de A FI NOI, frumosi, veseli, senini.

Mai e un pas. Bine, un pas mare, de urias pana ma voi elibera de haosul din viata mea. ITI MULTUMESC, ca ai incredere in mine.  ITI MULTUMESC, ca ma incurajezi. ITI MULTUMESC, ca imi reamintesti sa-mi stabilesc prioritatile. :) Esti un inger.  Simt asta. Esti ingerul  reusitei mele. De-abia astept sa invatam impreuna... orice... despre iubire, psihologie, arta, anatomie  -  ha, ha, ha -, muzica, dans, zambet, povesti. 

Te imbratisez cu tot dragul care poate exista pe lumea aceasta. Iti doresc o saptamana minunata, bucurii, zambete, liniste sufleteasca, incredere - in tine, in mine, in noi -, sa ai dorinta de a ne construi o lume frumoasa (zau ca se poate! si tu stii asta!).

Je t'aimais, je t'aime, je t'aimerai

Dragostea invinge intotdeauna. "Cine iubeste si lasa, Dumnezeu sa-i dea pedeapsa"... :) Vorbe din popor? Adevar? Si eu am lasat, dar am dat o explicatie.... buna sau rea, adevarata sau mai putin adevarata (ca sa nu jignesc), dar am spus ceva.

Nu mai inteleg de mult acest proces numit dragoste, care oricum s-a deformat grav, a iesit din tipare, din normalitatea pe care o avea candva. 

Mai am cateva grame de speranta ca va fi bine. Ma mai lupt cu morile de vant o perioada. Candva voi reusi sa aduc soarele si pe strada mea. Nu-l voi retine, dar ma voi incarca cu lumina, caldura si voi reflecta raze si spre cei mai putin norocosi.

Oricum, este urat cand oamenii dispar dintr-o relatie - de amicitie, de prietenie, de iubire - fara niciun cuvant. E dureros si inuman. Eu care explic elevilor ca suntem animale superioare, ca ne distingem prin faptul ca  putem gandi si comunica. Ha ha ha, barbatii exact asta nu fac. :) Off.... viata viata... :)

Platim pentru tot ce facem... mai devreme, mai tarziu, cand ne asteptam sau cand nu ne asteptam deloc.

Iertare tuturor... toti sa fiti iertati... intr-o zi poate veti cere iertare.. din bun simt... pentru ca asa simtiti... pentru ca sufletul vostru vrea sa fie linistit si impacat... sau un alt motiv. :)

Frumoasa zi de ieri

Soarele  zglobiu ma indeamna sa pornesc la drum. Aveam o instiintare de la posta ce astepta de cateva zile pe biroul calculatorului. Mi-am amintit ca sambata este program la posta. O coada formata din cateva persoane. Primesc un pachet destul de mare. Il desfac, nerabdatoare. Revistele MEKI imi surad vesele. Yeeee.... 4 reviste MEKI, doua de benzi desenate, doua pentru copii cu varste intre 3-7 ani, ma insotesc la atelierul de scriere creativa spre care ma indrept.

Pasajul de la Universitate adaposteste un targ de hand made. Cum sunt fascinata de original, privesc obiectele. Imi plac cerceii (cei mici, cu surub). Dar la fel de mult ma atrag si semnele de carte. Nu am bani, dar nu rezist. Aleg sa cumpar un semn de carte.

Ajung  la Carturesti, pentru a participa la Atelierul de Creative Writing organizat de proiectul ADLITTERA. Lector este scriitoarea Monica Ramirez. O femeie frumoasa, care te fascineaza prin prezenta,  zambet, felul in care comunica, deschidere spre oameni. Ne sunt expusi pasii (regulile) care trebuiesc urmati pentru a scrie o poveste, un roman. Imi place  limbajul simplu, explicatiile clare. Urmeaza exercitiile. Oboseala si faptul ca in ultima perioada nu am mai  citit atat de mult, ma fac sa ma sperii ca nu voi fi capabila sa scriu fluent, logic, captivant. Povestile se incheaga. Partenerii de la acest curs au pregatiri diferite: facultatea de litere (ei ma inhiba deja), facultatea de istorie, de drept, teatru, biologie (eu). Scriu superb acesti oameni. Ma simt mica, mica, mica. Dar, imi doresc ca intr-o zi sa fiu scriitoare internationala, cu romane  avand stiluri diferite (politiste, SF, povesti pentru copii si adolescenti.. etc.). La final, cumpar cartea "Cum se scrie un best-seller". Autor Monica Ramirez. Primesc autograf. Daruiesc si eu cartea de povesti, autoarea avand  4  copii.

Imi iau catrafusele si dau sa ies din libraria Carturesti - Verona. Fata care a terminat teatru ma striga. 

- Stai putin.

- Da, zambesc, asteptand cu interes.

- Ai facut cumva teatru pentru copii? Cineva mi-a vorbit despre tine.

- Nu, dar este un vis de-al meau sa-mi pun povesti in scena. Am trimis la teatre in tara, dar nu sunt interesati, decat daca formez eu echipa, folosindu-mi elevii. Nu am timp pentru asta, plus ca nu ma pricep. Povestile mele sunt inregistrate la Radio Itsy Bitsy.

- Super! Minunat! Daca vrei sau daca mai vrei de  fapt, eu sunt dispusa sa te ajut. Ma ocup eu de casting si pregatirea elevilor.

- Perfect. Ramane sa ne auzim. 

Facem schimb de numere de telefon. Trebuie sa imi fac timp si pentru acest vis. Doamne, TE rog, dilata-mi timpul!

S-a lasat frig. Port o rochita subtire, tricotata si un pulovar lung, gen pardeiu, tricotat. Ploua. Sunt barbati care ma privesc insistent, acea privire lasciva. Mi se face teama. Ma privesc in vitrinele magazinelor. Rochia nu e indecenta ca lungime. Nu inteleg de ce mi se intampla asta. 

Aproape de casa, mama ma asteapta cu umbrela. :) Ce mama divina am. Multumesc ca o am, cu bune si cu rele.

Noi, doar noi

In linistea diminetii  si mangaierea razelor de soare, timide, dar jucause, ma trezesc in compania unei muste care a inviat nu stiu cum si cand.

Ingerii imi soptesc ca fac parte din tabara lor, si nu e cazul sa imi fac griji. Atat timp cat muncesc, sunt organizata si imi stabilesc prioritatile, voi reusi in tot ce-mi propun. Tot de la ei aflu, ca am puterea sa accept si sa iert, dar si ca mi se pregatesc lucruri frumoase.

Multumesc ca traiesc si azi. Imi doresc sa nu traiesc degeaba, sa construiesc ceva - poate un vers -, sa intalnesc un prieten sau un dusman  - fiecare are rol in evolutia mea-, sa cunosc oameni noi, sa zambesc celor de pe strada, sa ma incarc cu energie intr-un lacas sfant, sa fiu frumoasa, sa daruiesc iubire, imbratisari, pupici.

Am schimbat numele blogului in NOI, DOAR NOI. Vreau sa invat ca  dragostea  este in jurul meu, in mine, in noi. "Unde-s doi puterea creste si dusmanul nu sporeste." In doi, viata e mult mai frumoasa. Noi se va transforma intr-o familie armonioasa, cu prunci frumosi, bunici, nepoti, matusi, veri.... zambete, bucurii, minuni, impliniri, fericire, echilibru, speranta, armonie... imbratisari.... voie buna... inelegere.... spor... realizari.

Povestile mele prind aripi :)

Buna ziua,
am primit si am citit cu bucurie povestea trimisa si curiozitatea m-a
impins sa caut pe internet mai multe date despre dumneavoastra. Asa am
ajuns la blogul http://povestilelizei.blogspot.com unde, cum ma asteptam,
am descoperit povesti deosebite scrise cu caldura si daruire fata de
copii.

Ne face o deosebita placere sa publicam povestea "Bobul de mazăre" in
numarul 18/lunile martie-aprilie 2012 al revistei Chemarea Credintei si,
in acelasi timp, dorim sa va solicitam, daca sunteti de acord, sa ne
trimiteti o poveste si pentru numarul 17/ianuarie-februarie 2012 (si nu
numai) al revistei noastre.

Va multumim!

Cu deosebit respect,
Narcisa-Mihaela Câdă,
redactor coordonator